Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Și totuși, cum a reușit Dubrovnik să țină departe epidemiile, secole de-a rândul?

dubrovnik_croatia.jpg

Vedere din Dubrovnik, Croația
Image source: 
pixabay.com

În privința luptei împotriva epidemiei, dar mai ales în ceea ce privește disciplina și organizarea, avem ce învăța din istorie. Iată că ziarul croat Jutarnji List, preluat de Courrier International, ne invită să luăm în considerare exemplul Dubrovnikului:

Republica Ragusa, așa cum era cunoscută regiunea în secolele XIV-XVIII, a fost un pionier în lupta împotriva epidemiilor. Ceea ce a ajutat republica maritimă să-și păstreze populația, precum și vitalitatea economică.

Cea mai veche măsură de carantină cunoscută datează din 1377, un decret prin care toți călătorii din zonele potențial contaminate urmau să fie izolați timp de treizeci de zile în localitatea învecinată Cavtat sau pe insula Mrkan, înainte de a putea debarca în Dubrovnik.

În acele vremuri, notează ziarul din Zagreb, în vecinătate, cifrele erau înspăimântătoare: epidemiile făceau până la 130.000 de victime în interiorul bosniac, zeci de mii în Dalmația venețiană, în timp ce între zidurile cetății Dubrovnikului, aproape nimeni nu avea de suferit.

Trebuie spus că, la vremea respectivă, orașul avea cele mai avansate reguli în ce privește gestionarea epidemiei. Și aloca acestui scop un buget foarte mare.

Dubrovnik este unul dintre primele orașe care au înțeles importanța igienei în prevenirea bolilor infecțioase și a epidemiilor. Anumite dispoziții apăreau în statutul orașului încă din 1272.

În plus față de măsurile de carantină și de izolare, dezinfectarea alimentelor, a navelor și a clădirilor a fost generalizată. Un veritabil cordon sanitar fusese stabilit în jurul orașului-stat și s-a dovedit, de asemenea, a fi o armă foarte eficientă împotriva ciumei.

În vremuri de molimă, acesta implica închiderea granițelor și împărțirea republicii în opt districte. Un inspector de sănătate, ales din rândul nobilimii, era însărcinat cu monitorizarea implementării măsurilor de sănătate în districtul său.

Dubrovnik avea și o rețea de informatori care efectuau supravegherea stării generale de sănătate. Cetățenii republicii informau autoritățile orașului imediat ce apărea o suspiciune de ciumă, o boală adesea ascunsă. Acest lucru făcea posibile intervențiile timpurii.

Nimic nu era lăsat la voia întâmplării. Personalul serviciilor de sănătate folosea bastoane lungi pentru a separa oamenii și a-i ține departe unul de celălalt în zonele de izolare.

Atunci când conducătorii ragusani le plăteau trimișilor sultanului taxa care le permitea să circule prin teritoriile otomane, întrucât aceștia puteau fi contaminați cu ciumă, nobilii se țineau la distanță cu ajutorul unor bețe. Frumoasă demonstrație a distanțării sociale, cu secole înainte de Covid, notează ziarul croat.

Morala poveștii este că, în urmă cu secole, pe când cunoștințele în domeniul medical erau foarte limitate, existau comunități care puteau face față cu succes pandemiilor, făcând apel la organizare, disciplină și bun simț.

O lecție amară pentru așa-zișii viteji din zilele noastre, care se pun contra măsurilor sanitare și sfidează, inconștient, pericolele pentru ei și cei din jur.

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica

Eurocronica din 12 octombrie 2020