Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Alexandra, supraviețuitoare Colectiv: Nu s-a schimbat ceva concret în acești 5 ani. Cada de la Spitalul de Arși continuă să existe

alexandra_poza.jpg

Image source: 
Facebook/Alexandra Furnea

Statul român va plăti cheltuielile aferente tratamentelor victimelor din clubul Colectiv pe toată durata vieţii acestora. Proiectul a fost adoptat miercuri de Camera Deputaților, for decizional în acest caz. În urmă cu câteva zile, mai mulți răniți în incendiul Colectiv au trimis o scrisoare deschisă autorităților în care cereau, din nou, prelungirea pe viață a sprijinului acordat, sprijin care era temporar, urmând să dispară la sfârșitul acestui an. Pe 30 octombrie se împlinesc 5 ani de la tragedia care a îndoliat o țară întreagă. 65 de persoane au murit iar alte 200 au fost rănite. 
 

“În urmă cu aproximativ un an, în septembrie 2019, v-am solicitat, printr-o scrisoare deschisă, prelungirea pe viață a sprijinului acordat nouă, pentru buna desfășurare a tratamentelor medicale necesare prevenirii înrăutățirii stării cicatricilor noastre severe și instabile, rezultate de pe urma arsurilor profunde suferite în incendiul din data de 30 octombrie 2015. Menționăm că infecțiile nosocomiale contractate în spitalele românești ne-au agravat semnificativ prognosticul pe termen lung deoarece, din cauza lor, rănile noastre s-au vindecat cu întârziere și defectuos. Pomenim, ca alt factor agravant, și calitatea îndoielnică a actului medical. (…)Din păcate, făgăduielile autorităților au rămas neonorate, deși doamna Viorica Dăncilă, prim-ministru în acel moment, a afirmat public că susține solicitarea noastră și că aceasta se va concretiza."...

Astfel începea scrisoarea deschisă semnată de mai mulți răniți în incendiul din Colectiv, printre care și Alexandra Furnea. Mesajul a fost postat pe 12 octombrie pe pagina sa de socializare. Mesajul a venit ca urmare a schimbării unor termeni în propunerea de modificare prin lege a ordonanței care îi sprijinea pe răniții din Colectiv. Dup[ ce senatorii au votat ca tratmentul să fie acordat pe "termen nelimitat", proiectul a rămas blocat în Camera Deputaților, din data de 10 iulie 2020. Atunci, Camera a primit un punct de vedere de la Guvern care constă în schimbarea conținutul articolului 1 al ordonanței. Astfel, "pe perioadă nelimitată”,  a devenit "până la vindecare". 

Formularea „până la vindecare” va duce la interpretări rău-voitoare care ar putea ajunge până la revocarea dreptului la tratament, se spunea în scrisoarea deschisă.  Între timp, astăzi, Camera Deputaților a adoptat proiectul potrivit căruia cheltuielile aferente oricăror tratamente, în țară sau străinătate, ale persoanelor a căror stare de sănătate a fost afectată în urma Colectiv vor fi plătite din bugetul Ministerului Sănătății, pe toată durata vieții acestora. 

S-a schimbat ceva în toți acești ani în ceea ce privește tratarea și îngrijirea marelui ars? Este mai pregătită România acum față de 2015? Sunt pregătite spitalele să primească marii arși? 

Alexandra Furnea:  În privința marilor arși, sistemul sanitar românesc are nevoie de o reformă serioasă, care să înceapă de la crearea de condiții decente și umane pentru faza critică a arsului și să meargă până la gestionarea destinului lui medical și personal ulterior, după externare. E necesar să se construiască spitale noi, dar și clinici de recuperare. Sau, cel puțin, să se găsească locuri care să ofere servicii de recuperare pentru aceștia. Momentan, marii arși sunt externați infectați, cu răni deschise și trimiși acasă să se descurce singuri. Îngrijirea lor în România necesită o schimbare completă de paradigmă, de mentalitate a personalului medical, de pregătire a acestuia. Problema este mai adâncă decât lipsa de condiții. Nu consider că s-a schimbat ceva concret în acești cinci ani. Cada de la spitalul de arși, în care oamenii sunt spălați fără analgezie, continuă să existe, din păcate.

Reporter: De câte intervenții chirurgicale ați avut nevoie până acum? Care este starea dumneavoastră de sănătate? Vă considerați vindecată?

Alexandra Furnea : Vindecată, din păcate, nu am să fiu niciodată. Prin intervenții și proceduri de întreținere necesare pe perioada întregii mele vieți voi reuși să previn înrăutățirea cicatricilor mele severe. Medicii din străinătate mi-au dat sentința irevocabilă în al doilea an de tratament, când mi-au spus că, din păcate, sechelele cu care mă confrunt necesită îngrijire toată viața. Daunele aduse corpului meu de incendiu, dar și de infecții și de diletantismul actului medical din țară sunt permanente și nu se pot îndrepta. Se pot doar îmbunătăți și menține în stare stabilă cu proceduri care previn apariția ulcerelor, a cancerelor, a bridelor, a deteriorării țesuturilor. Am avut deja câteva formațiuni problematice, niște răni cronice care nu se mai închideau pe placa cicatricială de pe umărul stâng, care este o masă fibrozată de țesut bolnav. S-au închis abia după zeci de proceduri de needling chirurgical. Ca să rămână închise trebuie să continui să le tratez cât trăiesc. Apar mereu bride, contracturi. Cicatricile devin rigide. Dacă nu fac tratament câteva luni am dureri severe din cauza cărora nu pot să funcționez ca un om normal. E nevoie de terapie constantă pentru cicatrici. Am suferit reconstrucții ale umărului stâng, ale cicatricii de pe partea dreaptă a spatelui, excizii cicatriciale, needling, reconstrucții ale degetelor, o rezecție articulară și câte și mai câte. Sunt un mic Frankenstein. Mi-e greu să spun câte operații am suferit până acum pentru că chirurgii îmi operau simultan mai multe părți ale corpului la o singură anestezie tocmai pentru a mă ajuta, știind că am o limită de timp în ceea ce privește acoperirea costurilor. M-am oprit din numărat la un moment dat, dar estimez că au fost în jur de 30 de operații. Mai aveam șase planificate pentru anul acesta, dar am reușit să fac doar una din cauza pandemiei. Practic, 2020, ultimul an în care mai beneficiem de plata intervențiilor, a fost unul ratat pentru mine.

Îmi este greu să îmi evaluez starea de sănătate.Aș spune că este oscilantă. Am zile acceptabile, zile proaste, zile cu dureri, zile doar cu o jenă constantă, care atunci când nu doar mă consider norocoasă. M-au ținut pe linia de plutire cele 30 de operații și tratamentele de recuperare, masajul cicatricial, fizioterapia. Mă simt bine doar când fac aceste proceduri. Când le întrerup pentru o perioadă mai lungă apar durerile și problemele. Corpul meu e dependent de tratament.

Rep: Care este situația dosarului Colectiv?

Alexandra Furnea: Dosarul Colectiv a intrat în faza de apel. Urmează să fie reaudiați inculpații care, cum erau de așteptat, își susțin cu nerușinare nevinovăția în ciuda dovezilor și a bunului simț. Există tot felul de amânări din cauze procedurale, cum ar fi că unii dintre inculpați nu și-au angajat avocați. Nu s-a terminat calvarul. Abia ce s-a reluat. Mai există un demers în instanță al părinților celor 65 de suflete pierdute care momentan este blocat deoarece se așteaptă aducerea în fața instanței a celor care au gestionat ceea ce s-a petrecut după incendiu. Mă refer la intervenția din noaptea aceea, la decizia de a nu permite transferurile atât de necesare în străinătate și alte aspecte pentru care sunt cerute investigații ale procurorilor. Nu există o rezolvare concretă oferită de justiție în acest moment, doar demersuri în curs de desfășurare.

 
Alexandra Furnea, supraviețuitoarea incendiului din Colectiv, intervievată de Mirela Dădăcuș