COVID-19, oglinda problemelor cronice din România: Ce fac autoritățile pentru transportul elevilor în pandemie?

La RFI, Daniela Vițoianu, consilier al ministrului Educației, spune că problema transportului elevilor ține atât de infrastructură, cât și de reglementări.

Daniela Vișoianu: E o problemă de infrastructură și e o problemă de reglementare. Gândiți-vă la alte sectoare economice din România, sectoare în care mari jucători din piața mondială au venit în România să facă afaceri. Puneți-vă următoare întrebare. De ce în rutele de transport interjudețean și intrajudețean nu avem niciunul dintre marii jucători de transport ai Europei, nici măcar într-un oraș sau într-o localitate?

Reporter: Pentru că nu e rentabil.

D.V: Și modul în care e reglementată această piață nu este un mod sănătos și transparent. Întotdeauna există dubii și semne de întrebare asupra modului în care se acordă licențele de transport. Anul acesta se face primul efort de intervenție asupra acestei reglementări prin încercarea asigurării transportului gratuit pentru elevi cu un mecanism de decontare. Asta presupune ca transportatorii să ia în considerare acești elevi și să-i trateze ca pe niște clienți la care decontarea va dura mai mult. Dar nu înseamnă să folosim fix aceleași mijloace de transport în comun la care inspecțiile periodice se fac cum se fac, la care de ani de zile se închid ochii legat de calitatea lor. Sunt nenumărate probleme. Au fost accidente grave, cu pierderi de vieți omenești, pentru adulți, pentru copii, pentru modul în care este reglat acest transport în comun? Cetățeanul ce să facă? Dacă acela este singurul mijloc de transport care îl scoate din localitate și îl duce către serviciu, către educație, către un serviciu de sănătate, către un beneficiu social pe care îl are, nu urcă în autobuz pentru că este plin? Problema transportului în comun și în mod deosebit al transportului pentru copii, care ar avea nevoie să meargă în mașini care au centuri de siguranță pentru că au o anumită vârstă, pentru care în aceste timpuri de pandemie trebuie luate măsuri se acutizează. Intervenția (e necesară), mai ales că avem o poliție școlară nouă, care ar trebui să aibă și lucrul acesta în atribuții. 

Rep: În occident, după cum probabil că știți, toate persoanele care interacționează cu copii și lucrează în domenii conexe, în cazul acesta transportul copiilor, au un certificat special. Angajații respectivi trec printr-un curs special pentru că lucrează cu o categorie vulnerabilă. În România când am putea să vedem așa ceva? 

D.V: Suntem încă departe. Abia am reglementat de doi ani ca în sistemul de educație să nu mai intre persoane care au istoric de condamnare pentru o infracțiune care a vizat copii, drepturile copiilor sau abuzuri asupra copiilor. E o discuție despre paza în școli. Una dintre obiecțiile majore este că paznicii, angajați ai firmelor de pază, nu sunt formați să interacționeze cu copii. Se ajunge la nenumărate situații de abuz. E nevoie ca cei care lucrează cu copiii să înțeleagă că ei sunt primul învățător al copiilor cu care interacționează, iar ceea ce exercită ei e funcția de model. 

Rep: Până acolo avem o situație sanitară extrem de dificilă. Am văzut-o pe doamna ministru Anisie un pic copleșită sau iritată de conjunctura în care a fost prinsă. Până la urmă, școlile rămân încă deschise fizic acolo unde nu suntem în scenariul roșu. Care credeți că va fi deznodământul pe baza datelor pe care le aveți?

D.V: Știind din toamnă și există deja opinii ale experților la nivel internațional, inclusiv OECD s-a pronunțat că e nevoie că e nevoie ca copii să se întoarcă în școli, în mod deosebit cei de vârste mai mici. Cu cât sunt copiii mai mici, cu atât școala, prezența lor fizică, înseamnă și alte tipuri de beneficii. Ne referim la cum crește copilul pe dinăuntru și câtă nevoie are el de educatoare, respectiv de învățătoare în acești primi ani de viață.Probabil că se va încerca menținerea prezenței copiilor în sălile de clasă.

Rep: Există preocupare la minister, în rândul specialiștilor, al ONG-urilor, al tuturor celor implicați să se înceapă o cuantificare a efectelor pe termen lung pe care le produce această pandemie pentru generațiile tinere de acum? 

D.V: Cred că e prea devreme. Suntem în valul doi. Nu avem o anticipare pentru un tratament eficace sau pentru un vaccin. Nu știm cum va rezista economia. E prea devreme să calculăm, dar suntem siguri că impactul este semnificativ.