Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


„30% din pacienții cu cancer din România au avut dificultăți sau nu au primit tratament” (raport)

hospital-840135_1920.jpg

"Probabil că peste câțiva ani ne vom da seama și vom vedea pe cifre cât de mulți pacienți cronici am pierdut"
Image source: 
pixabay.com

Numărul spitalizărilor s-a înjumătățit  față de anul trecut. Și peste jumătate dintre bolnavii cronici din România consideră că pandemia a avut un impact negativ asupra îngrijirii medicale, iar afecțiunea de care suferă s-a agravat  - atrage atenția Observatorul Român de Sănătate,  într-un raport care detaliază consecințele asupra sistemului medical. 
Au scăzut așadar internările pentru bolnavii de HIV –SIDA, cancer, tuberculoză sau diabet, iar consecințele se vor vedea în următorii ani. Mai multe decese, diagnostice întârziate , toate într-un sistem de sănătate deja suprasolicitat – avertizează medical Cristian Radu, unul dintre autorii raportului. 
   

Cristian Radu: Nu reprezintă o surpriză mai ales pentru prima parte a pandemiei, pentru primele luni. Avem două luni în care, din punct de vedere legislativ, spitalelor covid le-a fost interzis să trateze alte patologii. Surprinzătoare e magnitudinea fenomenului în acest moment. Ministerul a avut la dispoziție suficient timp încât să gândească un plan de măsuri care să includă și pacienții cronici. 

Reporter: Dintre toate categoriile de pacienți cronici, unde este cea mai mare problemă? 

C.R: Din punct de vedere al internărilor cea mai mare problemă pare să fie pentru HIV, însă aici sunt niște nuanțe care trebuie avute în vedere. Patologii care au suferit mai puțin din punct de vedere al scăderilor procentuale, precum cancerul, aceste scăderi au totuși niște efecte devastatoare pentru pacienții cu cancer. Un sistem deja suprasolicitat pentru gestionarea cancerului în România a suferit în ultimele luni scăderi în medie de 30%. 30% din pacienții cu cancer din România în ultimele șase luni au avut dificultăți sau au fost în imposibilitatea de a primi tratamentul necesar.

Rep: Ce efecte anticipați pe mai departe în condițiile în care, recent, guvernul, oficialii de la ministerul sănătății au transmis că toate spitalele din țară trebuie să se pregătească să ia bolnavi covid în viitorul apropiat?

C.R: Din păcate, în lipsa unor măsuri care să includă gestionarea pacienților cronici și reincluderea lor în ciclul de îngrijiri, ne așteptăm să vedem scăderi și mai dramatice ale numărului de internări pe celelalte patologii decât covid 19, ceea ce destul de îngrijorător în condițiile în care ne putem imagina că pacienții cronici care nu au avut acces la serviciile medicale în ultima perioadă au format o coadă. Această coadă se mărește pe zi ce trece.

"Peste câțiva ani ne vom da seama și vom vedea pe cifre cât de mulți pacienți cronici am pierdut, cât de multe campanii de screening și implicit cât de multe diagnostice am ratat."

Rep: O listă de așteptare?

C.R: Exact, o listă de așteptare, iar acești pacienți care așteaptă, din păcate, unii dintre ei vor suferi foarte mult și unii dintre ei nu vor mai apuca să fie tratați.

Rep: Există și exemple fericite în raportul dumneavoastră, Institutul de pneumoftiziologie Marius Nasta din București. Acolo de ce s-a putut? Ține de infrastructura spitalului sau de managementul de calitate? Care e concluzia?

C.R: E un exemplu destul de atipic și din punct de vedere al faptului că fiind un spital de specialitate, axat foarte mult pe tuberculoză, a reușit să gestioneze asta bine. Însă și capacitatea managementului cântărește foarte mult în felul în care fiecare spital a reușit să gestioneze aceste scăderi ale internărilor.

Rep: Dar spitalul tipic din România, generic vorbind, are capacitatea să trateze pe circuite diferite atât bolnavi covid cât și bolnavi cronici?

C.R.: Din păcate. Capacitatea asta e destul de scăzută. Infrastructura spitalicească din România este învechită. Spitalele nu aveau circuite funcționale nici măcar înainte de pandemie. Vă dați seama că acum în același spațiu au nevoie și de filtre pentru a accesa secțiile de covid, mă refer la medici aici, apoi au nevoie de o separare pentru secțiile non covid, cu păstrarea siguranței pentru personalul medical și a pacienților non covid.

Rep.:  Și atunci?

C.R.:: Atunci putem trage concluzia că nu. În același timp, în raport am prezentat faptul că peste trei sferturi din spitalele covid din România sunt spitale care au acreditări inferioare din punct de vedere al ANMCS, ceea ce, cel puțin legal și teoretic semnifică faptul că acele spitale nu au toate resursele necesare pentru a acorda cele mai bune îngrijiri.

Rep: De acord, dar, domnule doctor, cu voia dumneavoastră, mă uitam pe ce se întâmplă în alte țări. În Franța cel puțin, unde e o explozia a cazurilor, s-a apelat inclusiv la spitale de psihiatrie, care au amenajat paturi ATI. Sunt pacienți care ajung acolo în paturile acelea. Toată Europa are o problemă gravă din acest punct de vedere.

C.R.: Cu siguranță toată Europa are o problemă gravă. Ați văzut că la noi e vorba de acele secții mobile de ATI care au fost instalate în curtea mai multor spitale. Însă din punct de vedere al ATI problema nu ține doar de paturi fizice, cât și de personalul medical care gestionează un pacient internat la ATI. Vorbim despre medici, despre asistente medicale, despre infirmieri. Pentru un pacient la ATI e nevoie de o resursă umană mult mai mare decât la un pacient obișnuit pe o secție obișnuită. Cred că orice măsură, pe cât de diferită, pe cât de inovativă, care ar crește accesul pacienților, atât covid, cât și non covid, la îngrijiri medicale ar fi necesară și ar fi de apreciat. Cu siguranță vorbim de anumite improvizații pe termen scurt și mediu, însă trebuie să începem cu ceva. Trebuie să învățăm din acele lecții. Important e să începem să abordăm chestia asta.

Rep: Când vom vedea efectele adevărate ale acestei pandemii sau pe de-a întregul? Când vom trage linie și vom constata câți bolnavi cronici am pierdut, câte decese și câți nu au fost diagnosticați la timp?

C.R.:  Probabil că peste câțiva ani ne vom da seama și vom vedea pe cifre cât de mulți pacienți cronici am pierdut, cât de multe campanii de screening și implicit cât de multe diagnostice am ratat. Din păcate, cred că mai devreme de un an sau doi din acest punct nu vom putea vedea întreaga amploare.