Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Holocaustul din România: atitudini schimbate și nu prea în 30 de ani

cadavre_sabaoani.jpg

Cadavre de evrei la Săbăoani, 3 iulie 1941
Cadavre de evrei la Săbăoani, 3 iulie 1941, uciși în Trenurile Morții după Pogromul de la Iași
Image source: 
Yad Vashem - Memorialul Holocaustului, Ierusalim

În ultimii 30 de ani Holocaustul din România a ajuns un fapt istoric recunoscut oficial, dar contestat vehement de o parte semnificativă a opiniei publice. Care a fost evoluția atitudinilor în această perioadă?

În ianuarie 1991 am făcut un interviu cu șef rabinul de atunci al evreilor din România, Moses Rosen, cu prilejul comemorării a 50 de ani de pogromul legionar din București soldat cu moartea a 126 de evrei.

Nu era un eveniment necunoscut, regimul comunist, deși nu folosea termenul de Holocaust care era tabu, recunoștea acest pogrom, prezentându-l ca pe un rezultat al răfuielii dintre legionari și Ion Antonescu.

În anii următori au apărut tot mai multe voci naționaliste care cereau reabilitarea lui Antonescu, în timp ce Mișcarea Legionară câștiga tot mai mulți adepți.

Spre sfârșitul anilor ’90 au apărut în public mărturii ale supraviețuitorilor evrei ai deportărilor și lagărelor din Transnistria, însă atitudinea oficială față de Holocaust nu s-a schimbat.

Doar apropierea României față de Uniunea Europeană și NATO au produs o schimbare impusă din afară, concretizată în primul rând prin adoptarea controversatei Ordonanțe de Urgență 31/2002 care incrimina negarea Holocaustului, apologia unor persoane condamnate pentru crime împotriva omenirii și interzicea mișcările fasciste.

OUG 31/2002 nu prea se aplică, rezultatul net fiind însă o stopare a cultului lui Antonescu în public, în primul rând prin îndepărtarea statuilor dictatorului, deși mai sunt câteva orașe care refuză îndepărtarea numelui acestuia dat unor străzi.

Momentul decisiv a venit în 2003 – 2004 când o gafă a președintelui României de atunci, Ion Iliescu, cu privire la Holocaustul din România, taxată de presa din Israel, l-a determinat pe șeful statului să înființeze o comisie internațională condusă de Elie Wiesel care să elucideze acest eveniment istoric.

Raportul Comisiei Wiesel

Publicat în octombrie 2004, raportul a ajuns la concluzia că regimul Antonescu se face vinovat de moartea a 280 – 380 mii evrei și 11 mii de romi.

Ion Iliescu și Elie Wiesel la Sighet
Președintele Ion Iliescu a decis în 2003 înființarea comisiei conduse de Elie Wiesel

Raportul Comisiei Wiesel a fost primit în general cu scepticism sau chiar cu ostilitate, fiind și foarte puțin cunoscut. Un sondaj efectuat în 2015 arăta că doar 1/3 dintre români auziseră de Holocaustul din România.

În același an parlamentul a modificat OUG 31/2002 înăsprind textul care acum incriminează în mod explicit negarea Holocaustului din România și interzice în mod explicit Mișcarea Legionară și propaganda legionară.

Legea 217/2015 a stârnit proteste și oricum rezultatul a fost practic nul pentru că potrivit unor date obținute de RFI din partea Parchetului în 18 ani nimeni nu a fost condamnat definitiv pentru negarea Holocaustului.  

Raportul Comisiei Wiesel a recomandat introducerea în curriculum a Holocaustului și ca urmare a apărut un manual facultativ de istorie pe această temă pentru clasele terminale de liceu.

Subiectul Holocaustului din România nu suscită însă un prea mare interes, mai ales pentru că este perceput de unii ca o ofensă adusă poporului român, cu toate că Raportul Comisiei Wiesel plasează clar responsabilitatea asupra regimului Antonescu.

Dar lecția acestui tragic eveniment din istoria recentă a României rămâne: naționalismul exacerbat, care atunci a luat forma antisemitismului, poate duce la violență și chiar la genocid. Holocaustul este un avertisment din istorie.