Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Erou de război român, identificat de un istoric alsacian : cine este numărul matricol 35778 ?

cimitir.jpg

Necropola de la Haguenau, Alsacia, 15.10.2020
Image source: 
Christophe Woehrle

Demersul istoricului alsacian Christophe Woehrle, susținut de RFI România, privind identificarea soldaților români luați prizonieri de armata germană în timpul Primului război mondial, morți și îngropați de cele mai multe ori ca ”soldat necunoscut” pe teritoriul Alsaciei, a înregistrat un prim succes important. Iată ce s-a întâmplat după publicarea pe site-ul nostru a seriei de articole ”Pe urmele eroilor de război români căzuți în Alsacia”, în relatarea cercetătorului alsacian.

”În urmă cu câteva zile, pe 20 octombrie 2020, publicam pe rețelele sociale și pe site-ul RFI România, care mă susține promovând rezultatele cercetărilor mele, un articol despre cimitirele românești din Alsacia, mai exact despre cel de la Hagenau. Prezentam acolo situația prizonierilor români necunoscuți din primul război mondial înmormântați aici și rezultatele cercetărilor mele cu privire la identificarea lor.

Sâmbătă prietenul meu, istoricul român Dan Ramf, specialist în istoria armatei române și membru al Asociației pentru memoria veteranilor de război, a partajat articolul publicat de RFI România în pagina sa de pe o rețea de socializare.

 

 

Rezultatele nu s-au lăsat așteptate : duminică 25 octombrie am fost contactat de soțul unei strănepoate a unuia din eroii ”necunoscuți”, care mi-a mărturisit ce șoc a provocat în familia sa descoperirea : într-adevăr, bunicul soției sale avea doar un an când tatăl său a plecat pe front. Nu l-a cunoscut niciodată și a trăit până acum fără să știe nimic de soarta lui. A murit neștiut de nimeni, o încercare greu de îndurat de întreaga familie.

Iată pe scurt povestea acestui om care a murit acum 103 ani în Alsacia :

Niculae Măciucă s-a născut în 1887 la Scapau, județul Mehedinți. A fost mobilizat în 1916, la vârsta de 29 de ani, când avea un fiu în vârstă de un an și încorporat în Compania I din Regimentul 66 infanterie, Brigada a 32-a. A fost trimis la Nord-Est de București unde a fost luat prizonier la data de 19 noiembrie 1916, la Bărbulești.

De aici a început un drum teribil, în condiții inumane, fără hrană și pe un frig greu de îndurat, alături de camarazi de-ai săi, către lagărul de prizonieri Tuchola din Polonia, unde a fost înregistrat cu numărul matricol 35778.

Au ajuns în Polonia epuizați, dar nu au rămas mult timp aici : destinața finală era Alsacia, unde au ajuns după aproape două luni și mii de kilometri parcurși în condiții greu de imaginat.

În acea iarnă dintre anii 1916-1917, una dintre cele mai geroase ierni din istoria Alsaciei, Niculae Maciuca este trimis la detașamentul de muncă din Ensisheim, care lucra la construcția unei șosele la Chalampé, pe malul Rinului, drum care trebuia să folosească la susținerea frontului.

La 28 februarie 1917, la ora șase seara, un camion german a încărcat 14 prizonieri români din lagărul Ensisheim și a plecat înspre partea de Nord a departamentului. Transportul ajunge la Bischheim, la nord de Strasbourg, unde bărbații sunt lăsați, fără îndoială, pentru a fi repartizați în detașamente de muncă. Le pierdem urma în acel moment.

14 luni mai târziu, certificatele de deces a paisprezece prizonieri români sunt întocmite la primăria din Bischheim, care notează decesul ”din motive necunoscute” în noaptea de 28 februarie - 1 martie 1918. Mulți istorici cred că a fost vorba despre un accident sau despre o execuție sumară.

Documentele menționează totuși cu precizie numele, prenumele, regimentul și, cel mai important, numărul matricol al fiecărui prizonier, ceea ce ne face să credem că nu a existat intenția de a ascunde identitatea acestor oameni.

Au fost înmormântați la Bischheim iar pe plăcile de fiecare mormânt este notat numărul matricol. După exhumarea și transferul la Haguenau, din 1972, nu sunt preluate alte detalii decât cele înscrise pe cruci.

În urma cercetărilor pe care le-am efectuat, pot spune cu convingere că acești prizonieri de război au fost trimiși la muncă în diferite detașamente din regiunea Bischheim, unde au murit în perioada februarie-mai 1917, la fel ca mulți alți camarzi de-ai lor. Decesul lor nu a fost declarat direct iar înscrierea în documentele de la starea civilă s-a făcut ulterior, fără alte precizări în afară de faptul că decesul ar fi survenit la sosirea lor la Bischheim.

Iată mai jos actul care permite identificarea lui Nicolai Macinea (Niculae Măciucă) după numărul matricol :

Arhivele departamentului Bas-Rhin ©

Iată numele lui pe lista sosirilor în lagărul de la Tuchola, Polonia :

Arhivele CICR ©

Iată fișa sa de prizonier de război păstrată la CICR

Arhivele CICR ©

 

Mormântul din necropola de la Haguenau este într-adevăr cel al lui Niculae Măciucă.

 

Foto Christophe Woehrle – 15.10.2020 ©

Foto Christophe Woehrle – 15.10.2020 ©

Așadar după 103 ani Niculae Măciucă este regăsit de familia sa. Un erou mort la mare depărtare de casă, îngropat într-un pământ străin, a cărui memorie a fost însă onorată de alsacieni. Acum rudele lui pot veni să se reculeagă la mormântul străbunicului. Iată că istoria nu l-a uitat, numele său poate fi acum rostit iar amintirea lui nu va fi șetarsă, putem promite asta.

Aș vrea în încheiere să reproduc aici cuvintele pe care mi le-a transmis familia eroului :

”Vă dați seama că a fost un șoc pentru noi toți ! Tatăl socrului meu nu-și cunoștea tatăl și până azi nimeni nu a știut nimic despre ce s-a întâmplat cu el după ce a plecat la război. Tatăl socrului meu a murit fără să știe ce s-a întâmplat cu tatăl său ! E o surpriză uriașă pentru toată familia noastră ! Nu ne vine să credem !”

Nu în ultimul rând aș vrea să le mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat în acest demers și la această descoperire care s-a produs iată, chiar de Ziua Armatei române ! Mulțumesc RFI România și în special Inei Dumitrache care a crezut până la capăt că până la urmă vom reuși ! Mulțumesc lui  Serge Barcellini, președinte al Souvenir Français pentru susținere. Mulțumesc Majestății sale Margareta, custodele Coroanei, care a făcut posibile toate acestea. Mulțumesc tuturor celor care susțin de multă vreme aceste cercetări : Christelle Biry, Christiane Brenot, Pascale Weill-Schneider și alții 

 

Christophe Woehrle, doctor în istorie contemporană 2020 ©

Traducere și editare Șerban Georgescu

Toate articolele din seria Eroi în Alsacia aici: https://www.rfi.ro/tag/eroi-alsacia