Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


”Niciun candidat nu mă reprezintă” Viața amerindienilor în timpul pandemiei și al alegerilor prezidențiale

rezervatie_indieni.png

Intrarea în Rezervația Pine Ridge, Dakota de Sud, octombrie 2020
Image source: 
© Romain Houeix, France 24

Dakota de Sud este unul dintre statele cu cea mai mare proporție de amerindieni din Statele Unite. Simțindu-se neglijați de guvern și de partide, urmașii pieilor roșii votează foarte rar, în ciuda încercărilor activiștilor de a inversa tendința. Reporterii France24 au realizat un reportaj la fața locului:

Rapid City, un oraș cu 70.000 de locuitori, este supranumit „Orașul președinților” datorită apropierii sale de faimosul Munte Rushmore, unde chipurile a patru dintre cei mai influenți președinți din istoria SUA sunt sculptate în stâncă: George Washington, Thomas Jefferson, Theodore Roosevelt și Abraham Lincoln.

Președintele Donald Trump visează să ajungă acolo.

Rapid City valorifică foarte mult această atracție turistică. Cu toate acestea, monumentul este mai ambivalent decât pare, deoarece în Dakota de Sud trăiesc mulți amerindieni. Conform ultimului recensământ din 2010, aceștia reprezintă 8,3% din populația statului american.

Acest procent plasează Dakota de Sud pe locul 3, după Alaska și New Mexico, în topul statelor locuite de „băștinași”. Sioux este  limba oficială în Dakota de Sud, alături de engleză.

Pentru amerindieni, Muntele Rushmore reprezintă o profanare a pământurilor lor sacre din Black Hills și o insultă a istoriei lor. Potrivit acestora, fiecare dintre președinții sculptați în piatră a contribuit în felul lui la suferința primilor locuitori ai Statelor Unite.

În Rapid City, nativii americani reprezintă 11% din populație. Și, pentru mulți, rănile colonizării sunt încă deschise: Chase Iron Eyes, activist al cauzei amerindiene, a protestat împotriva sosirii aici a lui Donald Trump, pe 4 iulie anul acesta.

 

 

„Colonizarea nu s-a terminat”

"Suntem în continuare ocupați ilegal de Statele Unite. Colonizarea nu este un subiect încheiat. Suntem încă considerați sălbatici. Mitologia creată de europeni astăzi prin filme și cărți perpetuează această imagine", explică avocatul în vârstă de 42 de ani. „Astăzi, Statele Unite îi țin intenționat pe indigenii americani în sărăcie, în rezervații care nu sunt altceva decât lagăre de prizonieri.”

Chase Iron Eyes aparține tribului Sioux. Dar termenul de Sioux nu îl acceptă, atribuindu-l în exculsivitate coloniștilor.

Activistul lucrează pentru Lakota People's Law Project, un ONG care luptă pentru drepturile nativilor americani din Dakota de Sud. În ultimii ani, acesta s-a ocupat în special de accesul la vot al amerindienilor, deoarece statul, profund republican, i-a privat mult timp de acest drept, interzis până în anii 1950.

„Votul poate însemna participarea la sistemul care ne colonizează, dar trebuie să votăm”, a spus Chase Iron Eyes. „La fiecare noi alegeri, nativii americani se implică tot mai mult”.

Cu toate acestea, el îi judecă sever pe cei doi pretendenți care candidează la alegerile prezidențiale. Pentru activistul amerindian, actualul locatar al Casei Albe, Donald Trump, este un „nebun care ne va duce la fascism și tiranie”.

"Joe Biden este doar o altă față a oligarhiei. Cel puțin îi pasă de aparențe: nu vom fi împușcați deschis și vom avea pe cineva în fața noastră cu care să negociem”, a spus el.

El l-ar alege pe „bătrânul Bernie Sanders”, senatorul socialist, principalul rival democrat al lui Joe Biden. Ce ar putea fi mai logic? Angajamentul acestuia din urmă în lupta împotriva conductei Keystone XL, situată la aproximativ cincizeci de kilometri sud de Rapid City, a făcut impresie printre indieni.

 

Sărăcia este omniprezentă...

În orice caz, politica americană nu prezintă interes aici. Oamenii au probleme mult mai importante. Cu o rată a șomajului de aproximativ 50%, sărăcia este omniprezentă, la fel și problemele sociale.

"Acesta este unul dintre motivele pentru care mulți dintre noi nu votăm. Trebuie să luptăm mai întâi împotriva sărăciei și a precarității. Este mult mai ușor să votezi când locuiești într-o casă frumoasă, pe un teren furat strămoșilor noștri”, spune Chase Iron Eyes.

Pentru a depăși situația tot mai mulți dintre ei aleg să părăsească rezervațiile și să-și caute de lucru în oraș. Dacă nu reușesc, ajung să trăiască pe străzi. Îi vedem rătăcind pe străzile din centrul orașului Rapid City, căutând de mâncare și puțină căldură.

Mélanie Timm este directorul Centrului Speranța, singurul centru din oraș destinat persoanelor fără adăpost. Acesta  le oferă mese calde, haine, posibilitatea de a-și spăla rufele precum și sprijinul necesar pentru a-și găsi un loc de muncă. Centrul ajută între 200 și 300 de persoane pe zi. Mélanie Timm estimează că 85% dintre „oaspeții ei” sunt amerindieni.

"Rapid City este situat la intersecția mai multor rezervații. Mulți nativi americani vin să-și găsească de lucru, dar rareori reușesc", explică directorul centrului. "Străzile pot fi periculoase pentru persoanele fără adăpost, chiar violente. Există animozitate între nativii americani fără adăpost și ceilalți."

 

... iar rasismul la fel

"Rasismul este omniprezent. Primarul, poliția, KKK, toți îi hărțuiesc pe nativii americani", spune Jon, unul dintre „oaspeții” Centrului Speranța.

Fiind blond cu ochii albaștri, nu are aspectul tipic unui amerindian, pentru că este pe jumătate irlandez. Dar identitatea de amerindian este totuși cea mai importantă pentru el. Se consideră un luptător și patrulează noaptea pentru a-i proteja pe indienii fără adăpost.

Mélanie Timm își încurajează „oaspeții” să voteze, deși consideră că niciun candidat nu este cu adevărat interesat de oamenii străzii. „Este un subiect complex și sensibil. Politicienii preferă problemele simple”, spune ea cu amărăciune.

Totuși, Jon nu este sigur că va vota: „Filozofia mea este următoarea: democrații și republicanii sunt două aripi ale aceleiași păsări. Ni se cere să alegem răul mai mic. Refuz să fac asta. Vreau pe cineva care să ne reprezinte și care să lupte pentru drepturile noastre".

„Voi vota candidatul democrat așa cum am făcut întotdeauna”, explică Maria Makes Him First, în vârstă de 34 de ani. "Totuși, mulți dintre noi nu votează. Nu simt că vocea lor este ascultată. Este trist. Generația tânără trebuie să fie interesată de politică pentru a  putea schimba ceva".

Până în luna martie, ea a lucrat la Centrul pentru Drepturile Civile din Rapid City. Dar din cauza pandemiei Covid-19 și-a pierdut slujba, la fel ca milioane de alți americani. Incapabilă să-și plătească în continuare chiria, acum locuiește pe stradă.

 

Rezervația Pine Ridge în carantină

Deoarece pandemia Covid-19 afectează în special populațiile vulnerabile, anul 2020 nu a fost blând cu nativii americani. Dakota de Sud nu a impus restricții populației, prin urmare autoritățile tribale au preluat controlul. Deoarece cazurile au reapărut la sfârșitul lunii octombrie, aceștia au impus izolarea pentru o săptămână a rezervației Pine Ridge, unde locuiește și Chase Iron Eyes.

Nimeni nu intră, nimeni nu iese. O echipă formată din doi nativi americani îmbrăcați în veste galbene fluorescente are sarcina de a controla toate vehiculele pe drumul lung care șerpuiește prin câmpiile înzăpezite și duce la intrarea de nord-vest a Pine Ridge. O sarcină pe care locuitorii o iau în serios, în ciuda frigului extrem. Politica este din nou departe de a fi în centrul atenției.

„Nu m-am gândit niciodată la asta, dar în calitate de nativ american cred că niciun candidat  nu mă reprezintă, nici unul nu este capabil să facă vreo schimbare pentru mine”, explică Derek. "Nu voi merge la vot. Este prea târziu să obțin o carte de identitate, mai ales din cauza Covid-19".

În aceste condiții, cum își poate imagina cineva că într-o zi un președinte amerindian va ajunge în fruntea Statelor Unite? Niciunul dintre cei chestionați nu a îndrăznit să-și imagineze asta, cu excepția lui Chase Iron Eyes, care vrea să fie optimist: „Dacă într-o zi, unul dintre cele două partide va alege un nativ american drept candidat, atunci cred că va fi ales. Asta va însemna că Statele Unite s-au schimbat ".

 

Traducere de Anda Costiuc după France24

Editor Șerban Georgescu