Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Nicolae Măciucă, soldatul regăsit după mai bine de 100 de ani

necunoscut.jpg

Foto: Christophe Woehrle

Nicolae Măciucă este un soldat român care și-a pierdut viața în Primul Război Mondial. Este îngropat în Alsacia, iar până zilele trecute urmașii lui nu  știau acest lucru, practic nu mai știau nimic despre soarta lui. Familia l-a regăsit acum pe o listă din cadrul documentarului Pe urmele eroilor români căzuți în Alsacia, realizat de istoricul Christophe Woehrle și RFI România.

Ce înseamnă pentru urmași ca un soldat necunoscut să fie identificat chiar și după mai bine de 100 de ani? Andreea Orosz a discutat cu Doru Micu, ofițer în cadrul Forțelor Aeriene Romane și rudă cu Nicolae Măciucă:

Doru Micu: Din ce am citit în acel articol a fost extraordinar pentru că marea majoritate era din zona Regatului, din zona Olteniei, Munteniei. La un moment dat am descoperit un Nikulae Maciuca, fără diacritice. 

Am citit și am fost curios pentru că pe socrul meu îl cheamă Măciucă, ca și pe cumnatul meu. Am descoperit că era născut în 1887 la Scăpău, județul Mehedinți. Este foarte bine că s-a păstrat. Și în perioada respectivă era județul Mehedinți și localitatea, comuna, Scăpău nu și-a schimbat denumirea. 

Cert este că pe document scrie Seapău. Nu scrie Scăpău. Nu au diacritice. Am zis că e clar, e o greșeală de dactilografie și am început să citesc despre ce este vorba, făcând o legătură cu numele Măciucă. Numele Măciucă nu e un nume foarte comun, în sensul în care este Popescu, Ionescu... M-am gândit că totuși este o legătură de rudenie între socrul meu și acel erou. Am pus mâna pe telefon. În primul rând am zis să nu îi sun pe ei direct. Nu știam... Și am vorbit cu soția mea, care mi-a confirmat. Nu avusesem discuția asta până în acel moment cu socrul meu și nici măcar cu soția sau cu cumnatul meu. 

 

Reporter: Dar când a apărut momentul? V-ați uitat pe listă și la un moment dat v-ați oprit în dreptul acelui nume și?

D.M: Chiar nici nu mă așteptam. Eu nu am citit lista ca să găsesc pe cineva anume. Nici nu știam la momentul respectiv că noi avem pe cineva în familie care s-a prăpădit în război. De fapt, s-au prăpădit mai mulți stră-străbunici ai noștri despre care noi nu mai știm nici date, nu mai știm nimic. Vă dați seama. Am întrebat-o pe soția mea. I-am explicat cum am citit articolul. Normal că ea a rămas uimită. M-a întrebat unde am citit, de unde știu. I-am explicat de unde este vorba. Apoi, a zis că da, că bunicul tatălui ei a murit în război, povestește Doru Micu, ofițer în cadrul Forțelor Aeriene Romane și rudă cu Nicolae Măciucă (AUDIO):

 

 

Nu se știe nimic de el pentru că tatăl socrului meu nu l-a cunoscut, având în vedere că el avea până într-un an în momentul în care tatăl lui a fost mobilizat. Mobilizarea bunicului socrului meu a fost undeva prin 1916. El nu își aduce aminte nimic. Nu știe. Noi nu am cercetat lucrurile astea.

Acum o să mă preocup să cer câteva informații de la arhivele militare de la Pitești. Nu știm exact data când a fost mobilizat pentru că nu mai trăiesc părinții lui...
Atunci am început să fac cercetări. La un moment dat i-am trimis un mesaj lui Dan Ramf (n.r. istoricul Dan Ramf, muzeograf în cadrul Muzeului Național al Aviației Române, secția Hermann Oberth Mediaș, a redistribuit articolul pe rețelele sociale.)

Corespundeau datele, dar i-am zis că aș dori mai multe amănunte ca să fiu sigur că este o persoana respectivă, ca nu cumva să îi spun socrului meu că am descoperit cine știe ce și, de fapt, să fie o dezamăgire profundă pentru dânsul. M-a pus în legătură cu Christophe Woehrle. Imediat mi-a răspuns. I-am scris dânsului și a început o discuție între mine și dânsul. 

Mi-a trimis câteva poze făcute de dânsul. Mi-a explicat că scrie o carte în acest sens. Mi-a trimis câteva poze mai detaliate. Mi-a trimis extrasul din registrele din lagărul din Polonia unde au fost transferați inițial. Din România au fost transferați inițial în Polonia. 

Mi-a trimis extrasul din lagărul din Polonia. Mi-a trimis și extrasul de la dânșii, din registrele germane. Scria în germană. Se înțelege clar numele, dar din registrele germane, având în vedere că era scris caligrafic nu am putut să descifrez. Din lagărul polonez e scris la o mașină de scris. Se înțelege perfect.

Am luat datele de acolo și am început să îi întreb pe soacră-mea și pe socră-miu. Într-adevăr, mi-au confirmat că s-a născut în 1887, că a fost mobilizat în 1916, dar că ei nu știu când, că pe soția, ca și pe mama lui, o chema Marița. Mi-a mai trimis de la Crucea Roșie elvețiană informația despre Niculae Măciucă din regimentul 66.

Având în vedere că toate datele, cele mai importante, corespundeau 100%, plus că am mai întrebat dacă mai există cineva din satul Scăpău care să poarte același nume... Mi-au zis că nu. Astfel a început nebunia fericită. I-am scris lui Christophe Woehrle că în proporție de 90% este vorba despre bunicul socrului meu și am început o discuție.

 

Rep: Așa ați ajuns la concluzia că Măciucă e al vostru?

D.M: Da.

Rep: De ce e atât de important?

D.M: În primul rând este important pentru memoria eroilor noștri. În afară de faptul că este rudă, să știți că este o chestie extraordinară să știi că străini se preocupă extrem de mult. Domnul Christophe Woehrle este străin, francez, alsacian. Își dă sufletul să facă cercetări despre eroii români. Sincer să vă spun, nu am văzut în România o asemenea aplecare asupra eroilor noștri.

Mai mult decât atât, am senzația că nimeni nu se preocupă de eroii noștri de dincolo de hotare. Din ce am citit în cărțile sau în toate articolele scrise de dumneavoastră, am sesizat că aceste cimitire nu sunt cunoscute. Vă spun sincer. Eu sunt militar activ. Nu știam și nu știm despre aceste cimitire. Nu cred... 

Probabil că o să urmeze să fac demersuri la ministerul nostru. Avem o direcție a cultelor. Sau chiar dacă se știe la nivelul ministerului de existența acestor cimitire, simt că au fost părăsite. Și m-a mai mișcat profund în momentul în care Christophe Woehrle scrie undeva în articol că la poarta cimitirului românesc, a eroilor români, nu există decât o eșarfă tricoloră, probabil luată de pe o coroană comemorativă. Este dureros. 

Pe de altă parte, față de ce a scris Christophe Woehrle mai e ceva ce m-a mișcat profund. Bănuiesc că e adevărat pentru că mi-a trimis poză și cu crucea cu număr matricol a bunicului socrului meu. M-am mișcat profund faptul că dacă pe crucile soldaților francezi scrie „mort pentru Franța”, pe crucile soldaților ruși scrie „mort pentru patrie”, pe crucile românilor nu scrie absolut nimic. Scrie doar „necunoscut”. 

Vă dați seama seama că am vorbit cu cumnatul meu, care este strănepotul lui și era extraordinar de mișcat. Vă dați seama că după 100 și ceva de ani sunt niște sentimente care nu pot fi descrise în cuvinte. E o emoție. Cine nu ar vrea să știe unde îi sunt strămoșii?

 

Nicolae Măciucă este înmormântat în Alsacia, alături de alți peste 1000 de soldați români, cei mai mulți având în dreptul numelui trecut NECUNOSCUT.

Pe rfi.ro, în cadrul serialului Pe urmele eroilor români căzuți în Alsacia, https://www.rfi.ro/tag/eroi-alsacia, cei care știu că au avut străbunici dispăruți în război pot consulta listele cu soldații români îngropați în Alsacia.

Istoricul francez Christophe Woehrle și-a propus să le redea acestor oameni identitatea, numerele de înmatriculare din lagăre devenind astfel nume și povești.

Toate articolele din seria Eroi în Alsacia a RFI România : https://www.rfi.ro/tag/eroi-alsacia

 

Credit foto: Christophe Woehrle 2020 ©

Ajutați-ne să le găsim descendenții. Oricine recunoaște vreun nume din listă este rugat să ne contacteze la email [email protected] sau pe pagina de Facebook RFI România. Vă mulțumim

 
Doru Micu, ofițer în cadrul Forțelor Aeriene Romane și rudă cu Nicolae Măciucă.