Pescari senegalezi disperați încearcă să jungă în Spania cu pirogile

Între 2006 și 2008, într-o perioadă supranumită „criza Cayucos”, aproape 40.000 de persoane au ajuns cu bărcile de pescuit pe malul arhipelagului spaniol. Comparativ, numai în primul an al acestei crize, peste 31.000 de oameni au ajuns în Insulele Canare în acest fel.

Unii dintre oamenii care s-au încumetat să facă această călătorie sunt din Thiaroye-sur-mer, un oraș nu departe de Dakar. Din păcate, mulți dintre ei s-au pierdut pe mare. Alții au supraviețuit, dar doar pentru a fi trimiși înapoi în Senegal.

În 2007, localnicii au înființat un grup numit Ajrap, un acronim pentru Asociația Tinerilor Repatriați, pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la pericolele migrației ilegale.

„Pescarii pleacă; nu mai sunt pești”

Disperarea lor este evidențiată prin sloganul lor „Barça ou Barsakh” („Barcelona sau moartea”). Între jumătatea lunii septembrie și mijlocul lunii octombrie, jandarmeria națională din Senegal a interceptat peste 400 de persoane care încercau să plece cu pirogile pe mare.

Arestările și videoclipurile în care tinerii de la bordul pirogilor se îndreptau spre Insulele Canare, care au circulat intens pe WhatsApp, îl întristează profund pe președintele Ajrap, Moustapha Diouf.

Pe 21 octombrie, 580 de migranți au fost salvați de pe Insula Gran Canaria, numărul total de persoane care au traversat Insulele Canare cu barca doar în acea săptămână ajungând  la 2.600. Acest număr - dintr-o singură săptămână - este echivalent cu numărul total de migranți pentru anul 2019, când au fost înregistrați 2.698.

Locuitorii din Mauritania și Maroc încearcă, de asemenea, această călătorie; într-adevăr, senegalezii nu reprezintă de fapt majoritatea migranților care ajung în Insulele Canare. Totuși, Diouf spune că părăsirea în număr tot mai mare a Senegalului este îngrijorătoare:

„Ceea ce se întâmplă nu mă surprinde. De ani de zile, spun presei din întreaga lume că este doar o chestiune de timp, că oamenii oricum vor pleca, s-au săturat de situația de aici. O vor face chiar dacă ar fi mai mult de 1.400 km de la Dakar până la Insulele Canare. Acest lucru va continua până când tinerii de aici vor avea oportunități de viitor.

Mulți tineri din Senegal au plecat spre Maroc. Acum, în 2020, se poate observa că majoritatea oamenilor care încearcă să parcurgă această rută către  Insulele Canare sunt pescari, deoarece aici nu mai sunt pești. Navele de pescuit comerciale internaționale operează pe țărmurile noastre și ne jefuiesc resursele. Oamenii sunt săraci. Cred că în lunile următoare vor pleca din ce în ce mai mulți. Iar situația se va înrăutăți deoarece mările vor fi agitate [din cauza condițiilor meteorologice proaste.]”

În ultimele luni, oamenii care doresc să migreze au profitat de mările relativ calme în această perioadă a anului.

Într-unul dintre videoclipurile care circulă pe grupurile WhatsApp din Senegal, un bărbat filmează piroga aglomerată pe care se află. Litoralul din depărtare și barca roșie a marinei spaniole arată că piroga a ajuns în Insulele Canare. Un tânăr migrant face apel la alți tineri senegalezi să urmeze exemplul, arătându-le „cât de calmă este marea”.

Teoria lui Diouf conform căreia lipsa de pești a dus la creșterea numărului de oameni care se îndreaptă spre Canare este susținută și de Mor Mbengue, cel care conduce mai multe organizații care reprezintă micii pescari din Senegal și, de asemenea, conduce o organizație în orașul Kayar pentru susținerea tinerilor întorși în Senegal din Spania:

“Cel puțin 100 de tineri au plecat din Kayar în mai puțin de două luni. Unii au fost interceptați de poliție, dar cu siguranță vor pleca din nou.... Este greu să pleci, și a fost întotdeauna considerat rușinos să o faci. Totuși, astăzi marea nu mai are pește. Le putem spune tinerilor să rămână, dar ei vor răspunde: „Cum vrei să supraviețuim?””

„Jefuirea oceanului de către navele străine” este motivul pentru care atât de mulți tineri pleacă în Europa, au declarat și membrii National Union for Small-scale Fishing (URPAS) din Saint Louis, într-un interviu publicat în mass-media senegaleză pe 21 octombrie.

Criză în comunitatea de pescari

ONG-ul Greenpeace a publicat un raport pe 9 octombrie în care condamna practica opacă de acordare a licențelor de pescuit navelor industriale străine, care pescuiesc în exces și epuizează stocurile valoroase de pe coasta Senegalului.

Abdoulaye Ndiaye, militant al Greenpeace Africa, spune că, în cadrul comunităților de pescari care au înregistrat venituri în scădere în ultimele sezoane de pescuit, oamenii își pierd încrederea în autorități. "O mulțime de pescari au datorii și au trebuit să pună banii la comun pentru a plăti combustibilul", a adăugat el.

„Mai mult, sunt frustrați pentru că văd din ce în ce mai multe nave de pescuit comerciale în funcțiune, în timp ce, din 2012, numărul pirogilor a fost limitat pentru a proteja stocurile de pește”, a adăugat Ndiaye.

Greenpeace solicită guvernului senegalez să publice o listă a navelor comerciale de pescuit autorizate să pescuiască exclusiv în zona economică a Senegalului. Între timp, Ndiaye spune că această controversă a luat amploare și că videoclipurile cu tineri fugind în Insulele Canare au pus paie pe foc.

O mulțime de factori îi împing pe oameni să plece, dar Ndiaye spune că pandemia Covid-19 a jucat cu siguranță un rol.

"Multe sectoare au fost afectate de pandemie, nu doar industria de pescuit. Inclusiv micile magazine și vânzătorii individuali au întâmpinat dificultăți", a declarat Ameth Ndiaye, secretarul general al Asociației Tinerilor Repatriați din Thiaroye-sur-mer.

Ameth Ndiaye și președintele asociației, Moustapha Diouf, susțin că soluția este finanțarea campaniilor de sensibilizare cu privire la pericolele migrației, precum și furnizarea de cursuri de formare profesională. În 2019, asociația a colaborat cu mai multe organizații, inclusiv Caritas, pentru a oferi tinerilor cursuri de croitorie și prelucrare a alimentelor.

Ei trebuie să ne asculte și să ne sprijine ”, a spus Diouf.

„În Saint Louis, am pus în aplicare o serie de proiecte de colaborare care vizează includerea tinerilor în medul social și economic.”

Petit Ndiaye este blogger și conduce departamentul de comunicare pentru orașul Saint Louis, Senegal. Spune că vrea să rămână optimist. Chiar dacă migrația e în creștere, el spune că există câteva proiecte care ajută la soluționarea cauzelor profunde ale acestei probleme:

“Lucrez cu un grup creat de primarul din Saint Louis care reunește tineri pentru a combate Covid-19. Vizităm diferite cartiere pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la boală și explicăm oamenilor cum să o prevină. De asemenea, am profitat de ocazie pentru a organiza discuții cu privire la pericolele migrației ilegale.

Trebuie să vorbim despre asta cu tinerii care pleacă, dar și cu familiile și comunitățile lor, deoarece presiunea socială este un factor major. În Saint Louis, am pus în aplicare o serie de proiecte de colaborare care vizează includerea tinerilor în medul social și economic.

Orașul lucrează pentru a ajuta pescarii să facă tranziția către alte sectoare, inclusiv mecanica automobilelor, comerț și chiar agricultură. Există, de asemenea, proiecte destinate femeilor și absolvenților. Aceste soluții sunt absolut esențiale”.

Ca răspuns la consecințele economice ale pandemiei Covid-19, președintele senegalez Macky Sall a lansat un plan de stimulare economică de 22 miliarde de euro. Acest „plan de atac economic” ar trebui să includă o serie de reforme în sectoarele cheie, inclusiv agricultură, turism și sănătate.

Traducere de Anda Costiuc după France24

Editor Șerban Georgescu