Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Medic urgentist Cluj: Lucrurile se complică, formele se complică. Omul trebuie să știe ce are de făcut

Numărul mare de cazuri pune presiune pe ATI, iar  unii primari au decis să vină cu propriile măsuri în ideea de a ridica presiunea de pe secțiile de Terapie Intensivă. Așa cum își propune primarul municipiului Timișoara prin proiectul Oxigen: un proiect care vrea ca mai multe paturi NON Covid din spitale să poată asigura totuși un minim de oxigen acolo unde situația o impune.

 

Unele cazuri vor trebuie tratate și de acasa, chiar și cu administrare de oxigen, mai spunea primarul. Doctorul Adela Golea, directorul medical al Spitalului Județean din Cluj-Napoca spune că ideile edilului nu sunt rele. Unele sunt aplicate deja în Cluj, în funcție de posibilități. Cert e că trebuie să ne pregatim pentru ce va urma, și ca pacienti și ca medici, mai spune Adela Golea.

Adela Golea: Acum am mutat secția de cardiologie în clădirea în care aveam oftalmologie, restrângând un pic partea de cronic pe oftalmologie ca să iau din nou partea aceea de secție și să o pot face extensie de terapie intensivă, dacă va trebui. 
Până când știu dacă îmi trebuie sau nu, ea este utilată și primește pacienți cu forme medii spre severe, care se pot oricând deteriora. Atunci, rămân pe loc și vor fi asistați tip terapie intensivă. 

Problema cea mai mare va fi să încercăm să tot împărțim personalul de Terapie Intensivă, care deja este împărțit pe mai multe circuite. Asta mi se spunea, că întotdeauna am reușit să îi îmbin. Da, dar acum avem o problemă. 
Spre exemplu, eu înainte puteam pune un anestezist să îngrijească mai mulți pacienți și dacă e unul cu mai multă experiență, poate să facă și sală și să facă și secția. Dar acum problema se pune altfel. Nu poate intra de pe o zonă curată pe o zonă contaminată pentru că îmi transmite mai departe virusul. Trebuie să separăm un pic partea de pozitivi clar, de partea care sunt suspecți sau care mai sunt încă fără virus. Ne trebuie personal dedicat cam pe trei circuite. 

Reporter: Mai aveți în spital zone pe care le considerați libere de Covid?
A.G: Mai avem încă. ÎNCĂ.

Rep: Tot primarul de la Timișoara spunea că o altă soluție ar fi ca cei care pot fi acasă asistați cu oxigen, prin supravegherea medicilor de familie, să facă acest lucru. 
A.G: Omul gândește bine pentru ce va veni în viitor. Există și acum posibilitatea să ai oxigen acasă. Există persoane care au. Sunt acele persoane cu bronhopneumopatie cronică obstructivă. Aceste dispozitive sunt într-un număr restrâns. 
Trebuie o educației a persoanei respective sau a familiei. Nu este ceva foarte greu de făcut. Într-o oră, o oră jumătate îl înveți pe om cum să îl folosească. Ceea ce este particular aici e că trebuie să ai posibilitatea de a monitoriza saturația. 
Nu există un program pentru chestia asta, dar noi am încercat să sfătuim oamenii să își ia pulsoximetre de deget simple. Sunt undeva la 40 – 45 RON. Nu este o sumă colosal de mare. 
Să îi instruim cum să le utilizeze și în momentul în care scade sub 93 sau sub 90 să se adreseze medicului de familie. Acesta nu va putea sta lângă fiecare ca să vadă ce este. 
E mai mult un paradox. Până nu îți scade destul de mult saturația oamenii nu prea simt că este o problemă. Eu ca și specialitate sunt urgentistă. Încă mai fac ture ca să văd ce se întâmplă. Vin foarte mulți și nu recunosc că au o problemă. Spun că obosesc. Nu percep că de fapt problema e că nu pot să respire cum trebuie. Și au saturații mici și cumva zic că se simt bine. Tu când îl vezi și îi pui pulsoximetrul vezi că este la 60% din cât ar trebui să fie normal. 

Rep: Înțeleg că aparatul ăsta e o soluție, dar nu dă erori?
A.G: Aici singura problemă este aibă unghia curată, să nu aibă ojă sau să nu pice lumina direct pe el. Este prin infraroșu și dacă pui lumină direct pe el poate să îți ia 100% și tu nu ești acolo.

Rep: Și dacă saturația este mai mică și atinge pragul critic, ce poate să facă omul? Se duce la medicul de familie?
A.G: Atunci trebuie să îl anunțe să vadă dacă poate. Dacă are oxigen acasă se poate crește debitul inițial și vedem ce se întâmplă. Dacă nu, ar trebui asistat. Așa am putea face o triere a celui care neapărat trebuie adus în spital și să beneficieze de terapie intensivă și de spital cel care nu are altă soluție. 

Rep: Cam ce ar trebui să avem în kitul de acasă? Strict pentru momentul în care nu mai poți să ajungi la spital.

A.G: Ar trebui un antiinflamator, vitamina C și vitamina D. Să ai un pulsoximetru, să ai un aparat de oxigenare sau un concentrator. Mai sunt unele care nu îți dau oxigenul sub presiune, ci numai ți-l concentrează din aerul ambiant.

Nu îți trebuie și butelie de oxigen. Asta e diferența. Asta dacă nu ai nevoie de mult oxigen. Mai poate fi și un nebulizator. Pe acela cred că îl știți mai bine de la copilașii mai mici care sunt astmatici, prin care li se dau lor soluțiile de nebulizare ca să reducă bronhospasmul. În rest, nu sunt alte lucruri pe care le-ai putea face acasă. La indicație se poate lua, dacă este o formă ușoară de pneumonie, antibiotic. Se poate lua aspirină dacă ești mai grăsuț ca să eviți incidentele trombotice. Dar acestea sunt cu indicație după ce ai fost văzut și evaluat de cineva. 

Rep: Și în rest îți trebuie un medic de familie bun...
A.G: Și care să vrea. Noi am încercat altceva.  Am avut o întâlnire cu colegii de la infecțioase, cu DSP-ul și cu doamna subprefect de la Cluj. Vrem să încercăm să facem un ghid pe înțelesul tuturor, nu pe înțelesul doctorilor, cu ce să faci din momentul în care afli că ești pozitiv. E un ghid pe care vrem să îl agreăm, iar dânșii să îi dea o formă grafică mai drăguțică. După aceea să putem să îl dăm spre populație. 

Să știți că și panica dăunează foarte mult. Dacă te panichezi începi să respiri frecvent, începi să decompensezi alte lucrușoare și nu aduce nimic bun. Omul trebuie să știe cam ce îl așteaptă, ce urmează, cum și cui să se adreseze și când e într-adevăr situație critică. Și la noi, prima dată toți colegii au zis ca pacientul să comunice cu medicul de familie. OK, dar să ne gândim și la altceva. Nu în toate condițiile să comunice cu medicul de familie. 

Dacă are un deficit motor, ceea ce înseamnă că a evoluat un accident vascular cerebral, poate fi secund trombozei din covid, dar poate și per primam pentru că avea o altă patologie. 

Să nu mai stea după chestia asta, ci să mi-l anunțe direct la 112 că am șanse să îl tratez patru ore jumătate. Sau dacă are o durere de piept sau dacă varsă sânge. Să-mi comunice direct, indiferent că e complicație a acestei patologii acute infecțioase sau este o evoluție a bolii cronice de sine stătătoare sau a factorilor de risc. 

Trebuie să știe un pic câteva lucruri ca să nu rămânem ancorați numai pe covid sau numai pe medicul de familie. Până la urmă și ele este un om. Și ei au un exercițiu pe boala acută, care nu este nici la ei foarte bine pus la punct. Să fim serioși. Și nouă ne pune probleme în spital. Sunt foarte mulți care evoluează într-o manieră în care nu te așteptai sau dă complicații severe.

Lucrurile se complică. Formele se complică.  La un moment dat, dacă mai ai o minte lângă tine, poate are altă experiență și cred că trebuie să legăm lanțul ăsta de pacienți și cu doctorul de familie și cu cel din prespital și cu ăla din urgență și cu marele chirurg și cu nu știu care. Nu mai poți să îl tratezi singur. Asta e realitatea. 

 
Adela Golea, directorul medical al Spitalului Județean din Cluj Napoca