Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Colegiul Medicilor: "Doctorii care refuză vaccinarea anti-COVID o fac în numele libertății de exprimare". Ce riscă scepticii din Sănătate?

face-mask-5024613_960_720.jpg

"Există instrumente printre instrumentele Colegiului medicilor de a-i sancționa pe aceia care au această practică, această ideologie? Da, există."
Image source: 
pixabay.com

România trece din nou de 10.000 de cazuri de COVID pe zi și atinge un nou record.  Alte 10.269 de cazuri de coronavirus au fost raportate în ultimele 24 de ore în România, iar bilanțul total depășește 383 de mii de infectări, de la debutul pandemiei. Precedentul record a fost în 12 noiembrie - 10.142 de cazuri. În ultima zi s-au înregistrat alte 168 de decese, în timp ce la ATI sunt internați 1.174 de pacienți. Pe acest fundal tot mai critic, autoritățile promit să prezinte săptămâna viitoare startegia de vaccinare și să răspundă la întrebări puse insistent în spațiul public: Va fi sau nu gratuit vaccinul? Va fi obligatorie imunizarea? Și ce se întâmplă cu personalul medical care ar refuza vaccinarea?Gheorghe Borcean este vice- președintele Colegiului Medicilor și susține, la RFI, că ar exista deja instrumentele care să-i responsabilizeze pe cei ce s-ar putea opune vaccinării, fie ei și medici:

Gheorghe Borcean: Suntem în această situație, care nu este normală. Nu este normală în toată Europa, în toată lumea. În Germania și Elveția armata gestionează și testările și vaccinările și izolarea. Au fost mii de soldați pe stradă ca să facă lucrurile acestea. Nu este o chestie singulară. Ai putea avea o angoasă că în felul acesta s-ar putea limita niște drepturi, niște libertăți. Nu, pentru că vaccinarea nu va fi obligatorie și va fi așa cum este constituțional. Va fi cerută și acceptată de cel care o face. Dar având în vedere starea actuală am mari dubii că vor exista semnificativ de mulți oameni care să zică că nu vor să se vaccineze covid. 

Reporter: Domnule Borcean, sunt medici care sunt sceptici la un potențial vaccin. Aici aș vrea să insistăm pentru că aici este linia întâi. Ce se întâmplă cu medicii, cu colegii de breaslă care nu vor să se vaccineze? 

G.B: Nu sunt atât de mulți care nu ar vrea să se vaccineze. Sunt câteva grupuri cu niște lideri de lobby, care nu pledează neapărat împotriva vaccinării, ci vorbesc despre lipsa lor de convingeri în legătură cu boala, cu mijloacele de apărare împotriva transmisiei, împotriva progresiei sale în toată lumea. Grupul antivacciniștilor se va diminua proporțional cu creșterea gradului de periculozitate și de gravitate a acestei boli.

Rep: Grupurile de lobby despre care vorbiți sunt în interiorul breslei, sunt grupuri de medici?

G.B: Nu, nu sunt grupuri care se revendică de la breaslă. Breasla spune altceva. Breasla spune despre validitatea datelor științifice, despre faptul că dacă ai ceva de spus împotriva lor trebuie să o spui în mediul academic și nu în presă și pe mediile de informare virtuale. Breasla spune cu totul altceva. Oamenii aceia nu acționează în numele breslei. O fac în nume propriu, în numele libertății lor de exprimare. 

Rep: Libertatea de exprimarea e una, sănătatea șpublică, a noastră, a tuturor e alta. Ipotetic, dacă vi se va propune la Colegiul medicilor să condiționați licența de liberă practică a medicilor de administrarea acestui vaccin, ați face-o?

G.B: Nu aș face-o. Logica întrebării este corectă, dar întrebarea nu așa se pune. Există instrumente printre instrumentele Colegiului medicilor de a-i sancționa pe aceia care au această practică, această ideologie? Da, există. Există articole în codul deontologic cu greu introduse, cu dezbatere lungă, largă, de aproape o jumătate de an, ca să le introducem în codul deontologic. Spune că medicul este dator să practice medicina după datele obiective, științifice, la zi. Și dacă are alte opinii să le facă cunoscute în mediul academic și să obțină confirmarea mediului academic despre lucrul acela și nu în presă sau în mediul online. A face invers decât așa constituie abatere și este sancționabilă.

Rep: Codul deontologic spune că medicul trebuie să se adreseze în interiorul breslei. Vine vaccinul, care o fi el, de la Moderna, de la Pfizer, medicul refuză și înțeleg că e adus în fața unei comisii disciplinare. Încerc să deslușesc procedura. Ce se întâmplă mai departe?

G.B: Dacă este găsit vinovat pentru încălcarea acelui articol din cod, pedeapsa lui poate să meargă până la maximum. Ca în orice instanță trebuie văzut exact care au fost termenii și cuvintele, înțelesul lor și contextul în care au fost spuse. Avem deja dosare pe această speță în legătură cu niște doctori. Dar nu se derulează într-o zi sau două. Oamenii trebuie audiați. Trebuie să apară în fața comisiei. Să își facă apărările. Toate lucrurile acestea trebuie să se întâmple pentru ca sentința să fie validă.  (...) eu sunt internat de câteva zile la mine în spital cu covid și sunt în tratament. Să nu vă imaginați că dacă aș fi avut un vaccin la îndemână și puteam să previn situația în care mă aflu astăzi, la vârsta și la constituția mea, nu aș fi făcut vaccinul. Evident că îl făceam. Vaccinarea este un lucru dovedit științific de 200 de ani. Și medicii care au alte păreri și noi ceilalți, toți am învățat în facultate la infecțioase că numai în felul acesta s-au eradicat molime care altă dată ucideau milioane de oameni. Numai în felul acesta s-a întâmplat să nu mai fie poliomielită. Noi, generația mea, am trăit ultima epidemie de poliomielită. Nu ar vrea nimeni să afle astăzi cum este o epidemie de poliomielită și ce catastrofă aduce, care era mortalitatea în poliomielită, care sunt sechelele în timp, apropiate și îndepărtate și pentru toată viață ale celor care nu au murit de poliomielită. Noi am prins chestia asta. Noi am văzut eradicarea malariei, a variolei, noi, în timpul vieții noastre biologice, noi ăștia care suntem un pic mai în vârstă. Ceilalți, chiar dacă sunt în vârstă aceia care fac un lobby anti vaccinare uită de lucrurile acestea, astăzi când vorbim despre drepturile cetățeanului. Ele se opresc undeva acolo unde începe siguranța sanitară a nației. 

"Iată pentru ce a servit de fapt trecerea spitalelor publice din gestiunea Ministerului sănătății în gestiunea autorităților locale. Pentru un bazin electoral pentru acel consiliu județean, pentru acel primar, pentru acel consiliu local"

 

Rep: România arată o dată în plus, prin ceea ce s-a întâmplat la Piatra Neamț, că nu este o țară la standardele la care ne-am dori-o. Infrastructura este proastă, deficitară. Ce ar trebui făcut, de ieri, nu de mâine, ca lucrurile să se schimbe, ca această pandemie să lase măcar această moștenire pozitivă, că am început să schimbăm ceva la spitalele românești?

G.B: De când s-a întâmplat nenorocirea asta în Moldova ascult opiniile directorilor de spitale, ale profesorilor de infecțioase, ale creatorilor de lobby, ale oamenilor politici care vorbesc, fiecare de pe poziția sa, fiecare de pe scaunul său. Ca în parcul acele din Marea Britanie unde cineva vine cu un scăunel de acasă, se suie pe scaun și vorbește de acolo. Îi ascult pe toți aceștia vorbind. Toți au dreptate. Dar, dacă am dreptul și eu la o părere. M-ați întrebat și am. Trebuie regândită importanța socială și de securitate națională a sistemului sanitar public. Ea trebuie regândită, începând de la finanțarea lui. Lucrurile astea se întâmplă de la sărăcie. Omul sărac cârpește peste tot. Face și el ceva și mai dă o spoială de Paște, de Crăciun în cameră, mai face și anul viitor în camera cealaltă, mai aranjează, mai cosmetizează ceva. Toate acestea sunt cosmetizări, începând de la încadrarea umană astăzi. Secțiile de reanimare nu pot lucra cu un număr egal de asistenți medicali, infirmiere și de medici proporțional cu numărul de paturi că și o altă secție. Acolo trebuie să fie o încadrare net superioară, cel puțin de două ori mai mare decât într-o secție care nu e de terapie intensivă. Ele trebuie să fie încadrate cu oameni calificați. Meseria de terapie intensivă este mult mai tehnică decât era acum 10, 15 sau 20 de ani. Este foarte tehnică. Ori, o jumătate din spitalele din țara noastră au jumătate din spitalele de reanimare adus pe perioadă determinată pe perioada de pandemie prin legislația de pandemie. Oamenii aceia care au fost aduși pe perioadă determinată poate că sunt foarte buni, dar sunt debutanți. Poate că nu au găsit un loc de muncă și trebuiau să își găsească să mănânce și ei, să aibă o leafă, să ducă acasă o leafă. Dar ei sunt veniți acum, în lunile din urmă, în cele două, trei, patru, cinci luni din urmă și nu au apucat să țină pasul, să se integreze cu tehnica, cu circuitele funcționale și cu toate celelalte, care sunt absolut specifice și foarte punctuale și foarte tehnice în serviciile de terapie intensivă.

Rep: De ce nu vorbim și despre politizarea sistemului?

G.B: Vreți să vorbim?

Rep: Vreau. 

G.B.:  Haideți să vorbim. S-a afirmat că spitalul local ar trebui să fie în gestiunea autorității publice locale pentru că acea autoritate, prin reprezentanții săi, consilii municipale, respectiv județene, care sunt proprietarii spitalului municipal, județean sau orășenesc, ar ști cel mai bine nevoile de sănătate al acelui teritoriu. Părea logic. Au luat și spitalele. Au primit și acest cadou. Foarte bine. Imaginați-vă un primar dintr-un oraș mic sau președinte de consiliu județean dintr-un oraș mic, cum este Piatra Neamț, care pune un director, un director medical, un contabil șef în spitalul acela și care face și un număr de angajări. Are asigurat bazinul electoral al celui mai mare angajator public din acel oraș. Iată pentru ce a servit de fapt trecerea spitalelor publice din gestiunea Ministerului sănătății în gestiunea autorităților locale. Pentru un bazin electoral pentru acel consiliu județean, pentru acel primar, pentru acel consiliu local.

Rep: În condițiile în care la un spital administrat de autoritățile județene se schimbă opt, nouă manageri într-un an, medicii de acolo au cum să își facă treaba în condiții decente?

G.B: Acei oameni trăiesc o traumă permanentă. Dacă se alege un manager din rândul lor, doctorița care a fost numită directoare la Piatra Neamț, nu va rămâne acolo decât câteva luni, până când televiziunile nu vor mai întreba nimic de acel spital, până când televiziunile și radiourile vor vedea că s-a făcut reanimarea, că s-a vopsit peretele, că s-au schimbat paturile, că sunt circuite, că s-a făcut panoul electric, siguranțele, oxigenul. După care o va da afară și își va pune iarăși omul lui. Așa e cursul. Așa s-a văzut peste tot. Doctorii trăiesc o traumă profesională permanentă pentru că nu îi ascultă nimeni. Omul acela vine să facă un alt comandament decât comandamentul care ar fi generat de către consultarea medicilor din acel spital. Are altceva. Are o altă agendă omul acela.