Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Laura Codruța Kovesi: ”În Europa n-ai cum să pierzi dacă ești bun, chiar și dacă guvernul tău nu te susține”

Laura Codruța Kovesi

În luna octombrie a anului trecut, Consiliul European anunța că a ajuns la un acord prin care Laura Codruța Kovesi fostă șefă a Direcției Naționale Anticorupție din România, Laura Codruța Kovesi urma să fie desemnată în funcția de procuror-șef european.  

Anunțul venea după o serie de negocieri între parlament și Consiliu. Procuroarea română avea susținerea Parlamentului European, însă negocierile din Consiliu s-au dovedit mai dificile. Și totuși, în cele din urmă, un român a devenit primul președinte al acestui organism european nou înființat.  

La sfârșitul lunii septembrie anul acesta, ea a depus jurământul în noua calitate.

Parchetul European este un organism european independent al Uniunii Europene, care, atunci când își va intra efectiv în atribuții, va avea rolul de a investiga, de a efectua urmărirea penală și trimiterea în judecată a autorilor infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Am discutat cu Laura Codruța Kovesi nu doar despre începutul activității ei despre această instituție ci și despre evenimentele ultimilor 30 de ani care i-au marcat viața și cariera.

Rep: În 1991, începeați cursurile Facultății de Drept la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, pe care le-ați încheiat în 1995. Era o perioadă în care România nu era foarte clar înscrisă pe o traiectorie euro-atlantică, . Nu vă temeați că aceasta ar putea fi o problemă, ca viitor magistrat?  

L.C.K: Eram foarte tânără. Aveam 18 ani atunci când am început facultatea. Pot să spun că de-a lungul facultății nu am fost foarte îngrijorată de parcursul pe care România urma să îl aibă. Noi am început să studiem despre drept european, în special despre Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Foarte multe cursuri se axau pe practica, pe jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. La acel moment, într-un fel, era clar că aceste este drumul pe care România va merge. Eram studenți la drept, eram tineri, nu aveam niciun fel de abordare politică sau o gândire în sensul acesta.

Rep: Dar vedeați un drum al României? Vă pregăteați pentru o Românie europeană, într-un fel sau altul?

L.C.K.: Din punctul meu de vedere da și din punctul de vedere al multor colegi cu care mergeam la cursuri, discuțiile noastre spre asta se axau. A fost și un început al facultăților de drept când invitau și profesori din străinătate. Nu știu dacă anterior anului 1991 acest lucru se întâmpla. Aveam vizite din partea unor profesori din Franța, din Anglia, din Germania. Cred că acesta este și mesajul receptat de noi, că ne îndreptăm undeva spre Europa și spre dreptul european.

Rep: Primul contact cu occidentul vi-l mai amintiți?

L.C.K.: Ca practician al dreptului, ca procuror sau privat?

Rep: Uman, vorbind...

L.C.K: Eu am jucat în echipa națională de baschet înainte de 1989 și am fost în câteva competiții internaționale. Am fost și în Germania. Părea o altă lume. Totul era altfel.

Rep: Părea tangibilă, după 1990, sau spuneați că noi niciodată nu o să ajungem ca ei?

L.C.K: Da, o vedeam tangibilă. Mai ales că eu am locuit în Mediaș. Este un oraș în mijlocul Ardealului în care comunitatea de germani era destul de mare la vremea respectivă. Era și o comunitate de maghiari, dar cea germană era mult mai mare. Aveam foarte mulți colegi și prieteni. Am avut posibilitatea să călătoresc în Germania în acea perioadă. În timpul studenției am avut prieteni care au plecat cu familia în Germania. Am fost în vacanță, i-am vizitat. Cumva, pot să spun că am avut un contact. Germania părea o altă lume pentru mine la acel moment din multe puncte de vedere.

Rep: Deci nu a fost un anume contact care să reprezinte un șoc. Pentru mulți a fost așa. La dumneavoastră a fost ceva mai în timp și treptat.

L.C.K: Nu pot să zic că a fost neapărat un șoc. În primul rând îți sărea în ochi imediat modul în care respectau regulile, curățenia. Totul era organizat, bine pus la punct. Toată lumea respecta regulile. Asta sigur îți sărea în ochi imediat.

Rep: Dacă ar fi să priviți în urmă în ultimii 30 de ani, care credeți că fost momentul cel mai important pentru România?

L.C.K: Din punct de vedere personal ca cetățean, dar și ca procuror, pot să zic că pentru mine intrarea României în Uniunea Europeană a fost momentul care, cel puțin mie mi-a schimbat viața și cred că și viața altor români. A fost momentul cel mai important, atât din punct de vedere personal, dar și al carierei. În acel moment eu eram deja procuror. Statutul procurorilor a fost schimbat radical. Procurorii au devenit independenți. Am început să aplicăm dreptul european. Am început să avem contacte cu toți colegii din Europa. Viața noastră s-a schimbat, cel puțin a mea, din punctul meu de vedere s-a schimbat în bine. Acesta este momentul cel mai important. Fără acest moment nu aș fi astăzi în Luxemburg. Nu aș fi procuror șef european. Este foarte clar.

Rep: Asta este foarte clar. Dar momentul cel mai complicat, cel mai greu, care a fost?

L.C.K: În cariera mea cel mai greu moment cred că a fost audierea în Parlamentul European, atunci când am candidat pentru această funcție. Am să vă spun de ce. Probabil că în viața ai momente în care zici că totul este pierdut, viața mea s-a terminat, nu mai este nicio șansă să se întâmple ceva bine. În momentul acela am zis gata, am fost revocată.... am fost procuror general, nu mai pot să fiu procuror general, nu mai pot să fiu șef la DNA... A fost un moment greu.

Dar cel mai greu moment al carierei mele a fost acea audiere în Parlamentul European. Ea a venit într-un moment în care am parcurs o procedură în care a fost un interviu tehnic cu un panel format din 12 persoane procurori generali, judecători la Curtea de Justiție, în care am concurat cu foarte mulți alți candidați pentru această funcție.

Am obținut locul întâi în acea audiere, după care a urmat audierea în parlamentul European. Dar știți că între timp a fost acea campanie declanșată împotriva mea cu tot felul de acțiuni disciplinare, dosar penal, în care toată lumea deja știe ce s-a întâmplat. Acea audiere a venit exact după acel moment. Nu am avut niciun fel de emoție până când am ajuns în fața Parlamentului European.

Acolo erau foarte mulți români care m-au așteptat, m-au susținut. În acea zi am primit foarte multe mesaje de susținere din România. Deși mă simțeam foarte bine pregătită a fost cel mai greu moment pentru că în acea zi am simțit că nu sunt singură acolo, că ceea ce am de făcut nu fac doar pentru mine, că eu reprezint foarte mulți procurori, foarte mulți români. Pot să zic că a fost cel mai greu moment pentru mine.

Rep: Ați aplicat în mod individual pentru acest post. Nu ați fost susținută de statul român. Ba dimpotrivă, la un moment dat, statul și guvernul român au fost împotriva dumneavoastră. Cum ați simțit asta atunci când ați văzut că statul vă este împotrivă?

L.C.K: Ca fost sportiv de performanță, știți cum e, când intri în teren ai suporterii tăi, dar ai și suporterii care strigă împotriva ta. Cumva era obișnuită.

Ca în orice activitate pe care o am de făcut, sunt unii care sunt pro, unii care sunt contra. În acel moment nu mi-a păsat ce face guvernul României. Nu mi-a păsat cum votează România. Mi-am depus candidatura. Am zis că asta este șansa mea.

Am fost foarte mulțumită de cum a decurs interviul tehnic pentru că m-am pregătit foarte mult. Apoi am primit un telefon în care mi s-a spus „am o veste bună și una proastă pentru tine”.

Vestea bună era că ieșisem prima în urma interviului tehnic. Care putea să fie vestea proastă? Vestea proastă era că eu candidam cu un german și cu un francez, care au suportul statelor lor. În acel moment răspunsul meu a fost că eu am fost prima la interviul tehnic. Acest lucru nu are cum să se schimbe. La nivel de Europa contează dacă ești bun. Nu contează susținerea pe care o ai. Și mi-am continuat drumul.

Dar în această procedură, chiar dacă guvernul a fost împotriva mea la acel moment, au fost foarte mulți români care m-au susținut. Oameni pe care nu i-am cunoscut, nu i-am întâlnit în viața mea și care m-au susținut. Cred că asta a fost mult mai important decât votul pe care un ambasador l-a dat sau nu l-a dat în acea ședință.

Rep: Sunt mulți tineri care își doresc o carieră în instituțiile europene și poate mulți se gândesc că a fi român înseamnă deja să pleci cu un handicap. Ce le transmiteți?

L.C.K: Nici vorbă, dacă ești bine pregătit profesional și știi ce ai de făcut acest lucru nu te poate împiedica să ai o carieră europeană cel puțin. Contează doar să fii bun în domeniul pe care îl alegi. Știți cum e. Prima condiție ca să câștigi o funcție este să te înscrii și să te prezinți.

De aceea îi încurajez pe toți să se înscrie în aceste proceduri. Am observat că de foarte multe ori, chiar și în sistemul de justiție, atunci când se deschide o procedură pentru o anumită funcție există o reținere de a te înscrie.

Oamenii nu au întotdeauna încredere. Zic că sigur postul e pentru cineva, că sigur procedura e aranjată, că se înscrie și cutare, care a fost coleg de facultate cu nu știu cine din comisie. Tot timpul există ceva de genul acesta. Nu! Trebuie să te înscrii. Trebuie să crezi în șansa ta, să te pregătești și să te prezinți la concurs. Acesta este mesajul meu pentru toți: să învețe, să se pregătească și să se înscrie în competiție! Nu au cum să piardă dacă sunt buni.

Rep: Când ați preluat acest post la Luxemburg am văzut că ați primit susținerea din partea multor persoane. Dar poate că un lucru mai impresionant a fost susținerea din partea familiilor jurnaliștilor uciși pentru că au scris despre acte de corupți, Jan Kuciak din Croația, Daphne Caruana Galizia din Malta. Pentru mine ca jurnalist acele cazuri au fost extraordinar de impresionante. Pot să spun că m-au marcat. Ce vă spun dumneavoastră aceste cazuri?

L.C.K: Da, m-au marcat și pe mine ca profesionist al dreptului. Cei doi jurnaliști întotdeauna au scris despre fapte de corupție în care oameni de afaceri, politicieni din statelor erau implicați și au plătit cu viața pentru acest lucru.

A fost foarte impresionant pentru mine faptul că familiile celor doi jurnaliști m-au susținut. Vreau să povestesc o întâmplare care m-a impresionat. În 28 septembrie, împreună cu procurorii europeni am depus jurământul în fața Curții de Justiție. Am considerat că este un moment simbolic pentru noi, de aceea am invitat familiile celor doi jurnaliști să participe la acest eveniment.

Părinții lui Jan Kuciak nu au putut veni din cauza pandemiei, însă ne-au trimis o scrisoare în care ne-au încurajat. Dar a fost prezent Matthew, fiul jurnalistei ucise. Noi ne-am oferit să îi plătim toate cheltuielile privind deplasarea dânsului la această ceremonie. După ceremonie a transmis un mesaj tuturor procurorilor europeni. Am fost impresionați și în discuțiile informale am discutat despre situația bugetului pe care Parchetul european îl are.

După ce a plecat de la ceremonie l-am rugat să ne trimită documentele ca să îi decontăm aceste cheltuieli. Răspunsul a fost că nu, că Parchetul european are nevoie de bani să își facă treaba și că el nu dorește să îi decontăm acele cheltuieli.

Este un gest foarte simbolic și arată principiile sănătoase pe care această persoană le are. Și el este jurnalist. Toți am fost impresionați de acest gest. Până la urmă, nu era o sumă extraordinar de mare.

Rep: Este o sumă infimă pe lângă bugetul unui Parchet!

L.C.K: Da. Aceste gesturi mici contează foarte mult atunci când vorbești despre principii, despre justiție și despre dreptate.

Rep: Avem o piață unică. Avem deja și o piață unică a infracțiunilor financiare în Europa?

L.C.K: Putem să spunem că da. Putem să spunem că această pandemie cu siguranță va influența foarte mult activitatea Parchetului european. Am să vă dau câteva exemple. Începând de la faptele comune care vedem că se întâmplă în timpul pandemiei, de exemplu, fapte de contrafacere a unor produse, fapte de violență, cu siguranță și infracțiunile economice vor avea o altă amploare.

Parchetul european va avea o importanță extrem de mare, mai ales în contextul noului buget care va fi alocat. Mai mulți bani, mai multă flexibilitate înseamnă și un risc mai mare de a se comite infracțiuni. Ceea ce aduce nou Parchetul european în acest context este modul în care procurorii pot aborda aceste infracțiuni.

Vă dau un exemplu. Până acum, procurorii din România care investigau anumite fapte aveau un acces limitat la ceea ce se întâmpla în alte state sau dacă persoana sau compania care a comis o faptă, o fraudă financiară, în România a desfășurat același gen de activități și într-un alt stat din Uniunea Europeană.

Acum, cu Parchetul European, acest lucru se elimină pentru că procurorii europeni delegați care vor lucra în fiecare stat membru vor avea un contact direct, vor putea folosi direct probele obținute.

Și mai este un mare avantaj pe care Parchetul european o să îl aibă. O să avem un sistem de gestionare al cazurilor electronic. Este un fel de arhivă electronică.

În momentul în care un procuror din România va înregistra un dosar, va introduce datele persoanelor pe care le cercetează în sistem, în acel moment sistemul va semnala că acea persoană este cercetată și în Italia și în Franța și în Germania.

În acel moment colegul pune mâna pe telefon, își sună colegul din Germania sau din Italia și îi spune că îl cercetează pe X, ce îi poate spune. În acel moment lucrurile pot fi investigate mult mai eficient în special în ceea ce privește criminalitatea transfrontalieră, care până acum era destul de greu de investigat. Aveai acces la informații din străinătate, dar trebuia să urmezi o procedură, care de foarte multe ori era destul de dificilă. Consumă timp și resurse.

Rep: Dar când va deveni Parchetul funcțional? Toată lumea așteaptă. S-a vorbit despre sfârșitul anului. Mult nu mai este până atunci.

L.C.K: Aș vrea să clarific un pic chestiunea aceasta cu sfârșitul anului. Nu a existat niciodată o decizie prin care să se stabilească data de începere a activității Parchetului European.

Potrivit regulamentului Parchetului european, la finalul regulamentului este o prevedere care spune că Parchetul european nu poate să își înceapă activitatea înainte de împlinirea a trei ani de la publicarea regulamentului.

Trei ani de la publicarea regulamentului se împlinesc în noiembrie acest an. Parchetul European nu își putea începe activitatea înainte de noiembrie 2020. Ceea ce înseamnă că toată lumea a dedus că în noiembrie 2020 Parchetul își va începe activitatea. Într-adevăr, era o estimare destul de realistă.

Din păcate, au fost foarte multe întârzieri, inclusiv în numirea procurorului șef european, apoi în numirea procurorilor europeni pentru că Malta nu a făcut o propunere pentru procurorul european în timp.

Procurorii europeni au fost numiți abia în vara acestui an și au început activitatea în septembrie. Practic, noi în câteva luni trebuie să punem la punct toate procedurile și să pregătim administrativ tot ceea ce este necesar ca să începem.

Dar pot să spun că decizia de a începe activitatea Parchetului european urmează a fi luată în baza propunerii făcute de către procurorul șef european de către Comisia Europeană. Primii procurori delegați europeni își vor începe activitatea în 15 ianuarie.

Chiar săptămâna aceasta am trimis prima propunere colegiului de a fi numiți 10 procurori europeni în Germania, 4 în Slovacia și 2 în Olanda. Aceștia își vor începe activitatea după 15 ianuarie. Undeva la începutul anului următor, când vom avea toate propunerile de la statele membre pentru a numi procurori europeni, putem să începem activitatea.  

În acest moment este greu să spun că începem în 15 ianuarie, în 15 februarie sau în 15 martie pentru că trebuie să avem aceste propuneri din partea tuturor statelor membre participante la EPPO.

Rep: Dar faptul că unele state membre resping standardele europene în materie de stat de drept, reprezintă pentru dumneavoastră o problemă? Cum credeți că, dacă va fi cazul, veți putea să lucrați în situația lor?

 

L.C.K: Această problemă cu statul de drept și legarea bugetului de statul de drept este o chestiune politică. Eu în continuare rămân procuror și am să răspund din perspectiva de procuror. Cu siguranță atunci când vorbim despre respectarea statului de drept ne gândim la justiție, în primul rând la independența justiției.

Ne gândim că atacurile la statul de drept pot să apară atunci când există suspiciuni de corupție sistemică, când există atacuri îndreptate împotriva justiției, atunci când există riscul ca persoanele care comit fapte penale să nu fie tratate al gel în fața justiției, să nu existe acel principiu al legii egale în fața legii pentru toți.

Din acest punct de vedere EPPO va avea un rol important. Noi vom investiga faptele care vizează fraude cu fonduri europene. Există într-adevăr, cinci state care nu sunt parte în EPPO. Vorbim despre Ungaria,Polonia, Irlanda, danemarca și Suedia.

Dar noi ca procurori am început deja negocierile cu aceste state membre. Am luat legătura cu procurorii generali și încercăm să facem o convenție de lucru în baza căreia să putem schimba informații operaționale și să putem lucra în dosarele penale atunci când vor exista conexiuni între faptele comise pe teritoriul statelor membre participante la EPPO și nu.

Trebuie să spun că vom utiliza aceleași instrumente de cooperare internațională pe care acum procurorii le au la dispoziție în interiorul Uniunii Europene. Noi avem, spre exemplu, ordinul de investigare european, care se folosește și în ziua de astăzi. Procurorii din Ungaria și din Polonia, spre exemplu, sunt în principalele instituții de cooperare europeană, cum sunt Eujust și Europol.

Rep: Considerați că va funcționa? Va fi un mecanism funcțional în cele din urmă?

L.C.K: Va fi un mecanism funcțional din punctul nostru de vedere. Ca procurori o să schimbăm informații, o să lucrăm în dosarele penale. Avem suficiente instrumente la nivelul Uniunii Europene ca să derulăm această cooperare.

Rep: Laura Codruța Kovesi, procuror general european, a fost împreună cu noi la RFI. Vă mulțumesc foarte mult că v-ați găsit timp să fiți împreună cu noi astăzi, într-o zi importantă pentru RFI, 30 de ani de prezență neîntreruptă în România.

L.C.K: Mulțumesc pentru interviu. Vă doresc la mulți ani. Vă felicit pentru toată activitatea pe care ați făcut-o. Este foarte important să informați publicul în mod corect și la timp. Vă doresc succes în continuare. Aștept ca următoarele știri la RFI România să fie despre activitatea Parchetului european cât mai curând.