Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


După pandemie, înotătorii din Wuhan au ”renăscut”. O tradiție din vremea lui Mao

wuhan.png

Pe înotătorii din Wuhan iarna nu îi sperie
Sursa imaginii: 
AFP via France24

Vorbind de lângă o imagine a lui Mao Zedong, Shen Peihua își amintește momentul în care și-a reluat înotul zilnic în râul Yangtze din Wuhan după ce orașul a fost mult timp în izolare din cauza coronavirusului.

"M-am simțit atât de fericită, parcă m-aș fi renăscut", povestește înotătoarea de 68 de ani.

Chiar și în timpul iernii, la temperaturi de aproximativ 15 grade Celsius, un adevărat flux de bărbați și femei pătrunde în apele tulburi ale râului și înoată până departe.

Tradiția exista înainte de Mao, dar a fost înglobată în conștiința orașului Wuhan în 1966, când fondatorul Chinei comuniste, atunci în vârstă de 73 de ani, a înotat aici pentru a dovedi că are o sănătate robustă și pentru a-și relansa mesajul politic.

Malul râului este, de asemenea, plin de oameni care cântă, dansează, aleargă cu zmeie, pescuiesc sau pur și simplu se bucură de o plimbare romantică.

Toate acestea au încetat odată cu apariția coronavirusului în Wuhan, acum aproximativ un an. În orașul cu 11 milioane de locuitori au fost impuse măsuri stricte de izolare la începutul lunii ianuarie, și au fost în vigoare 76 de zile.

Unii s-au temut că fluviul ar putea să poarte virusul care a ucis aproape 4.000 de oameni în Wuhan, conform cifrelor chineze.

"Nu am înotat câteva luni după închiderea orașului, practic nu am înotat aici de la sfârșitul lunii ianuarie până la începutul lunii aprilie", spune pensionara Shen.

 

 „Copiii unui oraș fluvial”

Cu aproximativ 6.300 de kilometri, fluviul care se întinde din Tibet la Marea Chinei de Est, Yangtze este al treilea cel mai lung fluviu din lume.

Împreună cu un afluent, râul Han, Yangtze traversează Wuhan, iar cele două căi navigabile sunt indispensabile pentru regiune.

Acum, Shen și-a reluat înotul zilnic de după-amiază și admiră o imagine în mărime naturală a lui Mao care flutură pe malul râului.

Shen spune că a învățat să înoate la vârsta de 50 de ani și, ca mulți alții, a fost inspirată de Mao cu câteva decenii mai devreme.

„Am văzut că președintele Mao, în vârstă de 70 de ani, înota în Yangtze, așa că am învățat de la el să înotăm în valurile mari ale râului", explică ea.

„Suntem fii și fiice ale unui oraș fluvial, oameni care trăiesc lângă două râuri și patru maluri.

Înotul

Mao a făcut râul faimos, dar, potrivit localnicilor, oamenii obișnuiau să înoate în Wuhan și înainte, deoarece nu existau piscine, iar căldura sufocă orașul în timpul verii.

Dar chiar și într-o astfel de după-amiază mohorâtă, zeci de înotători - majoritatea bărbați aflați la vârsta mijlocie sau mai în vârstă – se pregătesc de baie.

În timp ce câțiva oameni priveau, înotătorii și-au împachetat lucrurile în dispozitive de flotație portocalii, au făcut câteva mișcări de încălzire, apoi s-au aruncat în râu.

Unii au înotat aproape de malul râului în grupuri organizate. Alții au înotat singuri sau în perechi îndreptându-se spre mijloc - chiar și când navele împânzesc calea navigabilă, care are o lățime de până la 2.000 de metri.

Există diferite echipe de înotători amatori, care evidențiază cât de înrădăcinat este înotul în Wuhan. Există aici și un muzeu special dedicat înotului.

 

„Puteam fi morți”

Zhang Jianmin este convins că sănătatea sa se datorează înotului în Yangtze.  Bărbatul în vârstă de 65 de ani conduce echipa de salvare din Wuhan, care are aproximativ 2.000 de voluntari.

Echipa și-a pierdut fondatorul din cauza coronavirusului, lucru asupra căruia Zhang nu dorește să insiste. Preferă să vorbească despre cele 700 de persoane pe care le-au salvat de la înec de la înființarea echipei, în 2010.

Cea mai memorabilă salvare a lui Zhang este momentul în care un băiețel a căzut în râu, determinându-l pe tatăl său să sară pentru a-l salva, doar că nici el nu știa să înoate.

„Stăteam aici, lângă apă, după ce am înotat”, a spus Zhang.

„Puteam să vedem că tatăl a prins copilul, doar că bărbatul nu reușea să înoate, așa că am sărit în apă, eu am fost primul."

El recunoaște că a fost un haos, nu a fost o salvare ca la carte, dar tatăl era încă conștient și a fost capabil să-l împingă pe băiat spre Zhang.

"Copilul era foarte speriat și s-a agățat de gâtul meu atât de tare încât nu puteam respira", a spus el. "Am rămas fără suflare, înotând pe malul râului. Din fericire, nu eram departe. Dacă eram puțin mai departe, nu scăpam...”.

 

Traducere de Anda Costiuc după France24

Editor: Șerban Georgescu