Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pe urmele eroilor români căzuți în Alsacia: Arhivele medicale

În articolul din această săptămână m-am gândit să prezint câteva documente excepționale referitoare la prizonierii români din primul război mondial, pe care am reușit să le recuperez din arhivele germane. Contrar afirmațiilor făcute de numeroși istorici pe tot parcursul secolului XX, germanii nu și-au distrus arhivele, ba chiar multe din ele sunt conservate aproape perfect. Anumite probleme ridică însă modul de scriere germană a vremii, așa numita scriere gotică, sau Kurrentschrift.

 

© Staatsarchiv Karlsruhe

Transcriere : ”Armeearzt war vom A[rmee] O[ber] K[ommando] über die An-

kunft der Gefangenen nicht benachrichtigt

worden, wie dies sonst füher geschehen

ist. Die nötigen Schritte gegen Wieder-

holung der Unterlassung sind getan.

Gez.[eichnet] Merkel”

Traducere : ”Medicul militar șef nu a fost informat, așa cum ar fi trebuit, de către Înaltul comandament militar despre sosirea prizonierilor. Au fost luate măsurile necesare pentru ca o astfel de situație să nu se mai repete. Semnat : Merkel.”

 

Unele dintre documentele păstrate în arhivele militare germane sunt de o mare importanță și ne permit astăzi să scoatem la lumină aspecte semnificative referitoare la modul în care erau tratați prizonierii români de către autoritățile medicale în timp de război. Documentul de mai jos este un exemplu în acest sens, din care remarcăm următoarele : 

1°) Prizonierii de război români de la spitalele militare (în acest caz spitalul de la Neuf-Brisach), erau internați împreună cu prizonieri de alte naționalități (ruși, francezi, englezi) dar și cu prizonieri germani răniți pe front.

2°) Soldatul despre care e vorba în acest document a murit la 15 februarie 1917, la ora 4 dimineața. Se numea Ion Cheliu, iar cauza morții a fost stabilită în urma unei autopsii, realizată chiar de medicul șef al spitalului: insuficiență cardiacă, după cum reiese din document.

3°) Soldatul a fost înmormântat în cimitirul comunal de la Neuf-Brisach duminică 18 februarie 1917 la ora 11 dimineața.

4°) Dat fiind că soldatul era de religie ortodoxă, autoritățile au cerut oficierea înmormântării de către un preot (catolic).

Sunt numeroase actele care certifică autopsia prizonierilor morți și care s-au păstrat în condiții bune.

© Staatsarchiv Karlsruhe

           

Al treilea document, cu adevărat excepțional, păstrat în arhivele militare, se referă la un prizonier de război român internat într-un spital de campanie din Alsacia.

Soldații ca el se aflau într-o stare jalnică, subnutriți, epuizați, iar medicii militari germani recunosc acest lucru și iau măsuri pentru creșterea rațiilor.

Din păcate recomandările și cererile personalului sanitar nu sunt întotdeauna respectate de autoritățile militare însărcinate cu supravegherea prizonierilor din detașamentele de muncă din Alsacia.

Cu toate acestea este de remarcat insistența cu care personalul medical cere condiții mai bune pentru prizonieri, dovadă în acest sens fiind corespondența deosebit de intensă între aceștia și autoritățile militare și care s-a păstrat foarte bine.

© Staatsarchiv Karlsruhe

 

Diagrama de mai jos se referă la starea prizonierului Fonika (Fănică?) Constantin, spitalizat în perioada 11-29 martie 1917. Se constată că are o greutate de 55 kg și o înălțime de 1,60m, este notată zilnic temperatura corpului și ritmul cardiac.

Este indicat de asemenea tratamentul, inclusiv cu opium, pentru atenuarea durerilor. Documentul se află în arhiva spitalului militar de campanie din Colmar.

Cu ajutorul arhivelor CCIR reușim să-l identificăm pe Constantin Fănică, soldat în Regimentul 26 infanterie, decedat la 29 martie 1917 la Colmar și înmormântat la Haguenau. Era născut în 1888 la Dobrineci, județul Romanați și fusese luat prizonier la 13 decembrie 1916, la Movila-Banu.

@ Staatsarchiv Karlsruhe

Astăzi, la mai bine de un secol de la evenimente, arhivele continuă să ne dezvăluie multe detalii care permit istoricilor să înțeleagă mai bine ce însemna captivitatea și cum era viața prizonierilor din primul război mondial.

Soarta prizonierilor s-a îmbunătățit abia ulterior, pe parcursul secolului XX, prin intermediul numeroaselor convenții bilaterale semnate între beligeranți.

Războiul din anii 1870-1871 a scos la iveală erori care nu au fost corectate decât parțial în Primul război mondial, iar măsuri suplimentare s-au luat în Al doilea război mondial.

Trebuie subliniat că prizonierii de război români din Alsacia și Lorena au fost victime uneori ale unui tratament pur și simplu inuman.

Totodată, documentele din arhivă dovedesc clar că, dacă autoritățile militare încercau să eludeze reglementările în vigoare, autoritățile medicale aveau cu totul altă atitudine.

Acest aspect trebuie luat în considerare de anumiți istorici de după război, pentru a înțelege mai exact ce s-a petrecut cu prizonierii români și nu doar cu ei în Primul război mondial.

În general soarta învinșilor nu prezintă interes pentru cercetările ulterioare, statele și diversele elite preferând să se concentreze pe ”eroi” și pe sentimentele naționaliste. Abia către sfârșitul secolului XX istoriografia începe să acorde atenție victimelor din conflictele contemporane.

Povestea lor rămâne încă de descoperit și analizat, iar soarta lor trebuie studiată. Avem datoria de a aduce omagiul nostru acestor victime căzute până acum în uitare.

 

Articol de Christophe Woehrle, doctor în istorie contemporană, 2021 (c)

 

Oricine recunoaște numele eroilor menționați în articol este rugat să ne contacteze la:

email [email protected] sau pe pagina de Facebook RFI România

 

Rezultate cercetărilor istoricului francez Christophe Woehrle publicate de RFI România aici: 

https://www.rfi.ro/tag/eroi-alsacia