Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Au fost spitalele COVID o strategie greșită?

captura_video_intv_colentine.jpg

Prof. univ. Dr. Andrei Dan, șeful Secției de Cardiologie a Spitalului Colentina
Sursa imaginii: 
captura video RFI

Un an, atât le-a luat autorităților să realizeze că împărțirea spitalelor în covid și non covid a îngrădit accesul pacienților la îngrijire medicală. Celelalte boli, cronice sau acute, nu au dispărut odată cu apariția covid spune ministrul Sănătății. Într-un an de pandemie însă, România a înregistrat cu zeci de mii de morți mai mult decât în mod normal și doar o parte erau infectați cu coronavirus. Șeful Secției de Cadiologie de la Spitalul Colentina vorbește depre unele dintre erorile gestionării crizei sanitare.

La aproape un an de la depistarea primului caz de infectare cu coronavirus în România, ministerul Sănătății anunță că circuitele Covid și non-Covid din spitale vor fi reorganizate, în așa fel încât pacienții să aibă acces la serviciile medicale de care au nevoie. "Pandemia nu a făcut ca toate celelalte probleme de sănătate cronice sau acute să dispară", spune ministrul Vlad Voiculescu.

Președintele institutului național de statistică declara recent că, anul trecut, în noiembrie și decembrie s-au înregistrat cele mai multe decese de la al doilea Război Mondial încoace. În 2020 au murit cu peste 36.000 de români mai mult decât în 2019.   

Dintre cei peste un sfert de milion de oameni care și-au pierdut viața anul trecut, puțin peste 15.700 erau infectați cu sars-cov-2.

Excesul de mortalitate, comparativ cu 2019, are mai multe cauze. Unii dintre cei mai afectați au fost bolnavii cronic explică profesorul Andrei Dan, șeful secției de cardiologie a spitalului Colentina. El spune că unii medici sau manageri din spitale non-covid, din comoditate sau de frica bolii, s-au "debarasat" de pacienții infectați și i-au trimis chiar și în toiul nopții la spitalele covid. Asta în timp ce "înghițeau cu pumnul hidroxiclorochină sau ivermectină".

Andrei Dan: Din nefericire, în majoritatea acestor statistici nu este diferențiată în mod clar cauzalitatea de mortalitate, cea legată direct de pandemia covid versus cea nelegată direct de pandemia covid, respectiv cea a pacienților cu infectare covid, indiferent de cauza mortalității, un pacient cu covid poate muri din cauza covid sau din cauza comorbidităților decompensate de covid, versus pacienți care nu au boală covid și au murit în această perioadă.
În opinia mea, ambele dimensiuni sunt crescute. Dacă la prima este logic că mortalitatea a crescut din cauza pandemiei covid, în fond, numai inconștienții și teribiliștii au luat în derizoriu această pandemie, această pandemia a însemnat o creștere evidentă de mortalitate, o infecție care nu are un tratament clar, care nu are un leac, o prevenție, evident că această catastrofă s-a produs. Din nefericire și cealaltă parte s-a produs și s-a produs peste tot. Nu fac o apreciere națională. A crescut mortalitatea prin patologia cronică non covid.

Mortalitatea cauzată de covid - mai mare in România decât în UE

Mortalitatea prin covid este explicabilă. Am și o anumită explicație pentru o eventuală creștere a mortalității poate mai mare sau la limita superioară în România față de comunitatea europeană prin faptul că ghidurile și îndrumările de terapie intraspitalicească în covid în România au fost mult mai puțin consistente decât ghidurile de prevenție, de izolare a pacienților. Din nefericire nu avem o dimensiune exact a mortalității extra covid a pacienților cu patologie cronică. Există o literatură de specialitate importantă care arată creșterea mortalității prin patologie cronică, cardiacă și respiratorie în această perioadă din motive care sunt lesne de înțeles.

Cei mai afectați de pandemie: bolnavii cronic, care nu au mai avut acces în spital

În primul rând, scăderea accesului la îngrijirea cronică, care este provocat de mai multe dimensiuni ale problemei. Lipsa de acces în spitale, reținerea unor manevre invazive de obicei, care înainte se făceau mai liber, mai ales în cardiologie, unde cel puțin în perioada inițială, a existat o reținere față de manevrele invazive. Dar și gestionarea incorectă a pacienților care avea patologie cronică și care nu au mai avut adresabilitate. De exemplu, în acest sistem pe care eu personal nu îl agreez deloc, numit spital covid în România, prin care spitale mari au fost sacrificate, dedicate exclusiv îngrijirii covid, negândindu-se că ceilalți pacienți nu au unde să se adreseze.

Reporter: Ce înseamnă spital covid? Ce impact a avut acest lucru în orașe mici, unde acel spital destinat covid era poate singura unitate medicală?

AD: Dacă mă întrebați ce înseamnă sintagma spital covid, să o definesc profesional îmi este imposibil să o fac. În principiu, intuitiv spital covid este un spital care este restricționat pentru a se interna pacienți covid. Aici avem o problemă. Covid este o boală infecțioasă și pacienții se pot împărți simplificat în două categorii:

  • Avem pacientul covid, cu boală principală covid, indiferent de antecedentele lui care sunt inactive în acel moment, care este individ într-un spital de boli infecțioase la pneumologie. Sigur că riscul e diferențiat după ce are sau ce nu are în spate.
  • Și cu totul altceva este pacientul covid care face o decompensare a comorbidității din cauza acestei infecții severe, care este însoțită de un sindrom inflamator important.

Exemplificare:

  • Avem un pacient cunoscut cu o boală cardiacă ischemică în antecedente, pentru care a suferit o implantare de stent și este stabil și face covid. Această patologie covid în acest moment este infecțioasă. Sigur că el este la un risc mai mare decât unul care nu are antecedentele cardiace, dar patologia actuală este covid.
  • La cealaltă extremă este pacientul care este covid și face un infarct acut. Acest pacient trebuie îngrijit în spital cu asistență de specialitate. Aici atitudinea internațională a fost foarte simplă. Boala covid nu este un stigmat. Nu poate fi o etichetă pusă în fruntea unui pacient din motive epidemiologice.

Rep: În România așa s-a întâmplat?

AD: Din punctul meu de vedere și al multora dintre colegi, da, pacientul a fost stigmatizat. Acest pacient trebuie să intre într-un spital de profil, cu profil de cardiologie dacă e cazul, cu profil de ortopedie, de chirurgie, obligat, mai ales dacă este spital, să își asigure circuitele covid. Din motive de economie, dar și din altele, pe care le las în suspans să le gândească toată lumea, foarte puține spitale, chiar după ce a devenit clar care este situația, după lunile martie, aprilie, și-au făcut asemenea circuite și s-a preferat soluția spital covid care a servit în două etape.

Spitalele covid - "depozite" de pacienți

Prima etapă a  fost un fel de detenție obligatorie sau domiciliu forțat, indiferent de forma pe care o avea pacientul, fie că era covid simplu, fie că era comorbiditate activă, cam la grămadă, în funcție de cum se umplea sau nu spitalul de boli infecțioase. A fost un lucru extrem de păgubos atât pentru pacient, cât și pentru spitalele care au fost marcate ca spital covid.
Au intrat în spital pacienți care erau total asimptomatici. Impactul psihologic este teribil. Cea mai mare confruntare pe care am avut-o cu pacienții a fost psihologică. Pacienții ăștia nu sunt într-un regim liber, așa cum era situația înainte de covid. Sunt oarecum izolați, accesul este limitat din orice parte, inclusiv al medicului. Plus că resursele spitalului sunt folosite inutil și greu predictibil. După aceea și-au dat seama că a fost o greșeală.

"Transhumanța" pacienților infectați din spitalele non-covid către cele covid, în ciuda faptului că erau în stare gravă

Era evident că un spital care are în mod normal peste 800 de locuri și care în situația covid a fost limitat la 400 de locuri, va fi greu de umplut cu un număr de comorbidități active corespunzătoare locurilor. În definitiv, această infecție decompensează, după partea general inflamatorie și după plămâni, cordul, sistemul nervos și după aceea celelalte vin într-o limită mult mai mică. S-a ajuns la chestii rocambolești.
Pacienți internați în urgență în spitale mari din București cu patologie severă acută, aflându-se că sunt pozitivi după test, fapt ce se întâmpla după un interval de timp pentru că testul nu era gata la timp, erau trimiși indiferent de oră de zi sau noapte, pachet către Colentina sau către alte spitale covid. Fără să se întrebe dacă au posibilitatea să îngrijească asemenea pacienți sau dacă nu au posibilitatea să îi îngrijească sau dacă sunt pacienți într-adevăr doar cu comorbiditatea activă. O transhumanță care nu a fost deloc benefică nici pacienților. Îmi amintesc de un pacient care a fost du-te-vino între Galați și Iași, ba e covid, ba nu e covid. Pacientul era urgență cardiacă. Am întrebat de ce să îl trimită la București, când Iași e mult mai aproape. La Iași l-au refuzat fiindcă e covid.

Rep: Trăiește pacientul respectiv?

AD: Da, dar alții nu trăiesc. Sacrificarea spitalului în care lucrez a fost un lucru foarte rău. Este un spital foarte mare, un spital electiv. Nu sunt multe în București care puteau să asigure serviciile pe care le asigură Colentina.

Rep: Cele mai multe decese s-au înregistrat la grupa de vârstă 60 - 69, 70 – 79 și peste 80 de ani. Clar oameni care aveau fie o hipertensiune, fie un diabet. Au murit pentru că nu au mai primit îngrijirea medicală de care aveau nevoie?

Spitale covid fără dotări, dar care trebuiau să trateze pacienți în stare gravă

AD: Spitalele covid au intrat în două categorii:

  • Îmi aduc aminte de un spital făcut covid lângă București, care nu avea de niciunele. Ce fel de spital covid e el? Practic era, exact ceea ce am spus, mai degrabă un depozit de pacienți covid. Sigur că erau colegi infecționiști devotați, dedicați. Nu doctorilor le-a lipsit devoțiunea și implicarea, dar la un moment dat nu aveau ce să facă, nu tomografie computerizată, nu electrocardiogramă, nu consult cardiologic. Trimite-i mai departe.
  • A doua categorie era formată din spitalele orașelor mari, care sacrificate în formă de covid au devenit indisponibile pacientului cronic. Cazurile au fost nenumărate. Am primit telefoane din toată țara. O pacientă tânără, cardiacă, din Câmpulung internată la Pitești m-a întrebat dacă îi pot pune o relație la un alt spital că a încercat și nu a fost primită. Am întrebat-o, cu bună intenție, de ce nu se duce la spitalul din Câmpulung în condițiile în care pentru patologia dumneaei e spital în Câmpulung, pe care întâmplător îl cunosc. A zis că spitalul din Câmpulung e spital covid. Era singurul spital de pe raza orașului. Socoteala asta că curățăm covidul de pe stradă, că rezolvăm epidemiologic riscul de contagiune pe stradă, uitând că vorbim despre bolnavi care fie rămân acasă și nu au unde se duce, fie bolnavi cu covid care intră în spital și nu au soluția optimă.

Rep: Alte spitale credeți că s-au complăcut în această situație? Sufla vântul prin ele și nu aveau pacienți, iar medicii și asistentele de acolo au fost fericiți să își încaseze salariile și să facă altceva la serviciu decât să îngrijească bolnavi?

Goana după locurile ATI covid

AD: Nimeni nu îmi dă dreptul să fiu judecător. Dar nimeni nu  mă poate opri să fiu observator. În condițiile care în spitale mari medicul de gardă pierdea ore întregi să transplanteze pacientul covid în loc să se ocupe de sănătatea lui, telefoane peste telefoane, când terminau resursele proprii se adresau organului central, CNCCI, unde erau o mulțime de doctori bravi veniți din import încercând să găsească loc în spitale covid pentru acei bolnavi din spitale care aveau exact ceea ce aveam și noi.
Să știți că eu nu am specializare covid. Eu sunt tot cardiolog ca și ceilalți cardiologi colegi de-ai mei. După modul în care deseori s-a mințit diagnosticul, ni s-a spus că pacientul este decompensat și pacientul care venea nu era deloc decompensat, era un pacient covid cu o formă medie și putea foarte bine să stea acolo unde era. Ni se spunea că pacientul are o decompensare cardiacă și ne pomeneam cu pacientul cu saturație 70, care depindea de high flow (n.r. oxigen) și trebuia dus la terapie intensivă, dar nu aveam locuri. Astea sunt dramele care s-au petrecut în spitalele covid.

Frica de boală și automedicația unor doctori cu hidroxiclorochină și ivermectină în paralel cu "debarasarea" de pacienții infectați

Din păcate, am să vă răspund la întrebare. Da, mulți, nu toți, dintre colegii mei s-au complăcut în această situație. Mulți dintre cei care diriguiau spitale s-au complăcut în această situație. Sigur că nu îmi voi face mulți prieteni spunând asta. Era mai comod. Erau terorizați de covid. Am colegi doctori care au înghițit hidroxiclorochină cu pumnul. Nu glumesc. Știu cazuri concrete. Colegi care și acum, pe ușa din dos, iau ivermectină (n.r. medicament de uz veterinar). Vorba lui Roosevelt, singurul lucru de care mi-e frică e frica însăși. Nu asta mă supără, dar s-au complăcut în asta. S-au complăcut. Era comod. De ce să își facă circuit roșu. E un chin. Nu am să uit acea zi oribilă când la ora trei noaptea au sosit în spitalul Colentina de la un cămin de bătrâni și de la un mare spital din București cam 30 de pacienți, toți într-o noapte. Din acești pacienți poate că doi necesitau asistență de urgență care să justifice ora la care au venit. Nimeni nu s-a gândit la nenorociții care au trebuit să se costumeze din nou în acel scafandru. Important era să debarasăm.

Rep: Ce s-a întâmplat cu pacienții vindecați de covid, dar care erau cardiaci, diabetici? Au beneficiat de îngrijire sau plana încă stigma covid?

AD: Unii dintre ei aveau nevoie, odată terminată problema covid, rezolvată o problemă, care dintr-un motiv sau altul, nu a putut fi rezolvată la noi. Cu riscul de a veni cineva și de a-mi lua halatul alb, să fie sănătos, îl dau dacă poate conduce mai bine secția pe care am condus-o într-o gardă aproape continuă, eu am ținut pacienți care s-au negativat dacă le putem rezolva problema în spital. Mai ales în ultima perioadă, conștient fiind eu, dar și colectivul meu, că a-i trimite acasă și să se adreseze altor spitale se pot lovi în proporție de cam 50%, de un mare refuz.
Nu am să vă dau decât exemplul unui caz dramatic. E chiar dramatic și probabil se va solda probabil cu consecințe legale, medico-legale. Am avut un pacient foarte grav cu o patologie cardiacă importantă, care s-a negativat și pe care nu-l puteam ajuta în continuare la noi. Avea nevoie de intervenție chirurgicală pe care, din diverse motive, nu puteam să i-o asigurăm. Am apelat la colegii din alt spital. L-au operat foarte bine și cu mult profesionalism. Pacientul a ajuns acasă. A făcut o complicație. Modul în care a fost tratat a fost imposibil și s-a soldat cu moartea pacientului.

Rep: Ce înțelegeți prin imposibil?

AD: A fost cu mare greutate acceptat la camera de gardă și a fost lăsat în acel moment într-o lungă așteptare, care din păcate nu a fost acceptată și de viața bolnavului.
Am avut o bolnavă de mare gravitate care a venit la noi în urma acelor minciuni despre care vă vorbeam. Era cardiacă, foarte bine. Dar era o bolnavă cu patologie renală importantă care avea nevoie de dializă cronică. Întrebați-mă pe mine ce ușor a fost să rezolv dializa cronică a pacientului covid în perioada aia. Finalmente s-a negativat, dar era o persoană foarte gravă, care făcut o complicație de natură septică. Cred că dacă pun la un loc, au fost peste 50 de telefoane pe care le-am dat în diverse secții de ATI din București în încercarea de a primi bolnava pe care noi nu aveam competența să o mai rezolvăm. Până la urmă. Bolnava a fost trimisă în localitatea din carea fost trimisă la noi, nu era o bolnavă din București, nu știu soarta și vă spun sincer, cu riscul de a mă judeca, aproape că nu am vrut să îi știu soarta mai departe.