Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


ONG: În 2020, record de cereri de azil, procedura trebuie îmbunătățită

Anul trecut România a înregistrat un vârf al cererilor de azil. Peste 6000 de persoane au cerut azil la noi, iar situația a pus o presiune imensă pe centrele de cazare și pe sistemul de asistență. Este explicația lui Flavius Ilioni- Loga, voluntar al grupului LOGS - Grup de Inițiative Sociale.

Sunt 6 orașe în România care au centre de azil, dar oamenii caută întotdeauna să ajungă în Timisoara ca să poată pleca mai usor spre occident. Centrele din oras sunt deja suprapopulate , mai spune Flavius Loga are insista pe simplificarea procedurii de azil mai ales in cazuri punctuale de persecutie.  

Recent, problema migrantilor din vestul țării a revenit în atenție după ce primarul Timişoarei a cerut Guvernului să se implice. Dominic Fritz spunea că, în doar două săptămâni, peste o mie de migranţi au fost carantinaţi în oraș.   

În urma discuțiilor, ministrul de interne a promis că vor fi găsite soluții legale astfel încât oamenii să fie descurajați să-și mai părăsească centrele. Lucian Bode nu a precizat însă despre ce fel de soluții ar fi vorba.

În acest context am discutat cu Flavius Ilioni-Loga, coordonator al grupului LOGS - Grup de Inițiative Sociale.

Flavius Ilioni-Loga: Anul 2020 a adus un record de cereri de azil în România. Peste 6200 de persoane au cerut azil în România. E cel mai mare număr de când avem instituția azilului în țara noastră. 
Asta a pus o presiune pe autoritățile statului, în special pe centrele de cazare și proceduri, acolo unde oamenii ajung să ceară azil. Mai apoi, la noi, aici în Timișoara, pe partea de carantinare. 

Toți imigranții care ajung din Serbia, iar majoritatea ajunge din Serbia, din noiembrie trebuie să fie carantinați. Acest număr face ca locațiile de cazare să fie insuficiente, partea de asistență să fie insuficientă. Vorbim deja de oameni a căror motivație să rămână în România, a căror dorință să se integreze aici poate nu este cea mai mare. 

Sunt oameni care poate au cunoștințe, familie în alte țări. Poate se gândesc că un sistem de integrare dintr-o țară europeană din vest e mult mai eficient decât cel din România. 

Asta înseamnă că oamenii părăsesc centrele de cazare și proceduri de azil din cele șase orașe din România, inclusiv Timișoara, București, Giurgiu, Galați și se întorc în Timișoara de unde încearcă să își continue călătoria spre vest. Plecând din centrele de azil, oamenii nu mai au voie să fie cazați în alte centre în afara celor în care au fost distribuiți inițial. Asta înseamnă că nu au cazare și rămân pe stradă. Mulți imigranți solicitanți de azil locuiesc în clădiri abandonate în zona Gării de nord din Timișoara. Îi vedem pe stradă. Numărul lor crește în ultima perioadă. 

Reporter: Care e soluția? Autoritățile spuneau că vor încerca să găsească o soluție pentru acești oameni. Pe de altă parte, legal vorbind, spuneau ei, nu poți împiedica circulația unui om solicitant de azil în teritoriul României. Care ar fi soluția din punctul vostru de vedere, al celor care mergeți pe teren?
FIL: Noi vom milita întotdeauna pentru o abordare umanitară în primul rând. Avem nevoie să ne asigurăm că acești oameni au ce să mănânce, că nu stau afară în frig. Dacă sunt bărbați singuri sau familii sau copii, este inuman ca ei să nu aibă acces la un loc în care să se încălzească. Nu există o soluție simplă. Cererea de azil nu este o infracțiune sau cineva să trebuiască să fie închis, pentru asta să îi fie limitat dreptul de circulație.

Nu vom putea să îi închidem pe oameni într-un centru de azil și să nu poată să circule. Mai repede, eu aș milita pentru a îmbunătăți condițiile de cazare din centrele de azil și pentru proceduri de a îmbunătăți rapid procesul de solicitare de azil în sine. În momentul în care avem multe persoane sau majoritar persoane din țări precum Afganistan, care nu sunt acceptate să rămână în România, deși se poate să aibă o poveste de persecuție, oamenii vor fi demotivați să rămână în țara noastră.

Am observat și vedem reziliența acestor oameni. Aș spune că e de salutat. E de apreciat această capacitate de a se adapta. Ei nu se vor opri pentru că vor trebui să locuiască câteva nopți într-o clădire abandonată sau nu vor primi mâncare pe străzi. Oamenii aceștia vin deja din Grecia. Vin la picior prin Serbia. Ei caută o siguranță și un loc care să le ofere perspective reale de integrare. Din nefericire, în opinia lor, România nu le oferă. Cred că trebuie să facem mai mult să demonstrăm că România are aceste capacități de integrare. 

Rep: Și când ei nu vor să rămână în România? Este cunoscut că nimeni nu își dorește să rămână în România. Este folosită ca țară de tranzit. Rămâi dacă nu prea ai de ales, cu câteva excepții. În general, ținta finală este alta. În aceste condiții ce se poate face pentru ei?
FIL: Eu nu cred că ar trebui să încercăm să îi convingem pe acești oameni să rămână. Legislația este clară. Pe de altă parte, oamenii nu au voie să părăsească țara unde au cerut azil, iar dacă o fac și este evident că ei o fac, eu nu vor putea să mai ceară azil în altă țară. Cel mai probabil, la un moment dat, vor fi trimiși înapoi în România.

Nu cred că ar trebui să ne gândim la cum am putea să îi convingem într-un sens agresiv. Putem să motivăm oamenii că România are un sistem de azil eficient și că România poate să le ofere și să le acopere nevoile de bază pe perioada acestei proceduri de azil. Și poate, de asemenea, să facă o selecție atentă a celor care rămân și primesc statutul de refugiat în România. Iar mai apoi poate să se integreze. Aici mai avem multe de făcut. 

Rep: Cum putem să îi convingem când nu putem să le oferim asta? Știu și ei asta.
FIL: Putem să îi convingem arătându-le că, în primul rând, le oferim un pat unde să doarmă și să rămână într-un centru de azil unde condițiile sunt ok. Ceea ce în momentul de față nu se întâmplă pentru că centrele sunt suprapopulate. 

Putem să îi convingem prin faptu că cererile lor de azil sunt evaluate corect și că oamenii care au o problemă de persecuție pot rămâne în țară și vor fi protejați de statul român și apoi vor fi ajutați să se integreze. Pe de altă parte, dacă oamenii sunt motivați să nu rămână în țara noastră sau nu își doresc să rămână în țara noastră de niciun fel, bineînțeles că nu putem să convingem pe cineva să o facă. În final, oamenii trebuie să respecte legea. 

 
Flavius Ilioni- Loga, voluntar al grupului LOGS - Grup de Inițiative Sociale, intervievat de Andreea Orosz