Istoria se repetă : și anul trecut minerii au protestat pentru neplata salariilor și lipsa de viitor. Administratorul judiciar a admis anul acesta că a blocat plățile, dată fiind situația critică a companiei de stat înglodate în datorii. E vorba de inclusiv de un ajutor de stat dat cu generozitate de fosta guvernare, ajutor declarat ilegal de Comisia Europeană și de care actuala guvernare se folosește pe post de ”greua moștenire”.

Planul anunțat de ministrul energiei vizează crearea cadrului legal pentru separarea activelor și crearea a două societăți : una care va avea în componență termocentrala de la Paroșeni și minele Lonea, Livezeni, Lupeni și Vulcan, și una care va fi format din termocentrala de la Mintia, care ar urma să treacă în subordinea Consiliului Județean Hunedoara sau Consiliului Local Deva.

Este aceasta soluția, în condițiile în care s-a mai apelat la astfel de reorganizări și în trecut dar fără succes? Analistul Petrișor Peiu spune să nu ne îmbătăm cu apă rece. Ce va mai rămâne viabil din CEH? ”NIMIC. Tocmai asta este capcana gândirii prea ușoare a administrației noastre. Aici s-a greșit și cu CFR Marfă. Trebuie înțeles un lucru : în Europa ideea aceasta de renunțare la energetica carboniferă nu este nouă. Noi știm de vreo 20 de ani ce se va întâmpla până în 2030. E ca și cum am zice că a venit iarna în decembrie și ne-a luat pe nepregătite”, spune expertul, care dă exemplul Poloniei. Această țară a știut să modernizeze capacitățile de producție, să le aducă la standardele cerute de Uniunea Europeană și să continue exploatarea de cărbuni.

În România, în schimb, ”din păcate plătim oalele sparte pentru câteva zeci de ani în care toată lumea a eludat această problemă”, spune Petrișor Peiu : în loc de modernizare, s-a mers pe cârpeală, pe pierderi, pe ștergeri de datorii de stat care s-au refăcut la loc câtă vreme CEH a continuat să meargă pe pierderi uriașe și nu este singura gaură neagră, în aceiași situație fiind și Complexul Energetic Oltenia și Societatea Națională a Cărbunelui de la Ploiești. Deci, un guvern curajos ar trebui să taie în carne vie? Da și ”să nu ne mai îmbătăm cu apă rece”, pentru că în economie nu există ”miracole”, avertizează expertul.

Aceasta spune că banii europeni, fabuloasa sumă de 30 de miliarde de euro, nu vor finanța proiecte neviabile în Valea Jiului. Și atunci, care ar fi soluția? Petrișor Peiu crede că guvernul ar trebui măcar în al doisprezecelea ceas să fie sincer și să ceară expertiza Uniunii Europene. ”În primul rând trebuie să se ajungă la un consens între toate partidele pentru că nu poți să exploatezi politic situația deși tentația e mare. Aici și guvernul greșește pentru că nu îi bagă în seamă : doamna Șoșoacă, așa cum e ea, trebuia cheamată și ea…Și, când ai un consens național, te poți duce la Bruxelles și să spui : ”Domnule, am greșit!(…) Nu putem să creăm acolo o Planetă Marte…Ajutați-ne, păsuiți-ne un an, doi, trei, cinci”, spune expertul în a cărui opinie, dacă ar fi să fie sinceră, România ar trebui să ceară expertiza Uniunii Europene pentru că singură e puțin probabil să vină cu proiectele viabile de care este nevoie în zonă.

Replica usturătoare a Bruxellesului

Între timp, Bruxellesul i-a răspuns implicit expertului Petrișor Peiu : vicepreședintele Comisiei Europene Fans Timmermans a spus răspicat că industria cărbunelui e în moarte clinică și nu trebuie încercată o resuscitare pe care să se mai arunce ”miliarde”… „Nu există viitor pentru exploatarea cărbunelui. Miliarde de euro au fost acordate ca subvenţii către acesta industrie, bani care ar putea fi folosiți în altă parte în beneficiul populaţiei. România trebuie să creeze un plan pentru a ieşi din zona exploatării cărbunelui”, a spus înaltul oficial European.

Cu alte cuvinte, slabe speranțe ca Uniunea Europeană să mai finanțeze minele de cărbune din România.

La RFI, analistul Valentin Ionescu, fost ministru al privatizărilor, spune că oficialul european are parțial dreptate : exploatarea cărbunelui pentru obținerea de energie e nerentabilă din cauza calității acestei materii prime în România, unde valoarea energetică e mică spre deosebire de Polonia. Pe de altă parte, spune expertul, minele de cărbune nu trebuie automat închise ci mai degrabă concesionate iar această materie primă poate fi folosită în alte scopuri, cum ar fi în industria chimică. Ce te faci însă cu termocentralele precum Mintia care funcționează pe bază de cărbune și, în acest caz particular, alimentează cu apă caldă și căldură Deva? Valentin Ionescu crede că o termocentrală precum Mintia poate funcționa cu cărbune importat, mai eficient energetic, iar pentru modernizarea și ecologizarea ei va fi loc pentru obținerea de fonduri europene.  Pentru aceasta, spune Valentin Ionescu, există deja o serie de proiecte la nivel de guvern…Întrebarea este dacă există un plan strategic pentru reorientarea economică a Văii Jiului, plan care ar putea fi finanțat oricând din fondul de redresare și reziliență…

Fără viitor doar pentru extracția de cărbune, nu și pentru mineri

Vicepreședintele Comisiei Europene a ținut să sublinieze că, dacă viitorul extracției de cărbune e pus sub semnul întrebării, nu același lucru se poate spune despre viitorul celor care lucrează în minerit. El a invitat România să prezinte proiecte viabile…Atât Valentin Ionescu, cât și Petrișor Peiu, sunt de părere că reconversia profesională unor oameni care au lucrat în minerit va fi una dintre cele mai dificile misiuni dar nu va fi o misiune imposibilă. La rândul său, guvernul le-a pus oamenilor la dispoziție mai multe variante, de la pensionarea anticipată, la plăți compensatorii pentru disponibilizări benevole.

Cândva câteva mii, adesea folosiți ca masă de manevră și rămași cu trista etichetă a sângeroaselor Mineriade, minerii din zonă abia dacă mai sunt vreo 3500 și majoritatea sunt conștienți că mineritul nu prea mai are viitor. O singură replică îmi stăruie în minte : un miner spunea în zilele de protest că tot ce vrea este să știe ”se închide sau nu mina”, ”alb sau negru”. Chiar dacă unii politicieni au sărit pe ocazie și s-au filmat îmbrățișând minerii, poate că singurul lucru pe care acești oameni îl merită este, ca să îl citez pe Petrișor Peiu ”sinceritatea” din partea unor politicieni care și-au amintit de Valea Jiului doar când au avut ei nevoie.