Pedofil prins în flagrant și demascat în Egipt

Internauții egipteni au ridicat-o pe femeie la rangul de eroină. Înregistrarea video pe care Eugénie Osama, angajata unui laborator de analize din Cairo, a postat-o pe Facebook durează mai puțin de un minut, dar are efectul unei bombe. În video putem observa un bărbat cu ochelari, cu costum și cravată intrând în holul imobilului și invitând insistent pe cineva din afara câmpului vizual să îl urmeze. O fetiță îmbrăcată în roșu i se alătură, bărbatul dirijând-o spre un colț al casei scării începe să-i pipăie părțile intime, în ciuda reticenței acesteia.

Brusc, Eugénie Osama, care a văzut scena pe camerele de supraveghere din laborator, iese să îl înfrunte. Fetița fuge. Din gesturile sale înțelegem că bărbatul neagă în mod categoric cele întâmplate, ceea ce o face pe Eugénie să-i ofere un argument solid, indicând astfel spre camera de supravegheat. Bărbatul părăsește de îndată clădirea.

Dat fiind caracterul șocant al video-ului, publicăm doar capturi de ecran.

 „Animal dezgustător și infam” adaugă Eugénie Osama în descrierea acestui video pe care l-a preluat din înregistrările originale. Femeia a semnalat pe contul său de Facebook faptul că platforma a șters video-ul pentru că acesta încălca condițiile de publicare.

În Egipt, fragmentul a fost vizualizat de mai mult de 600 000 ori pe Twitter, stârnind furie și indignare. După fuga agresorului, Eugénie Osama a publicat video-ul pentru „a-l expune pe acest animal și ca el să fie pedepsit pentru ce i-a făcut fetiței [...]”. Când l-am confruntat arătând spre cameră, a fugit. Trebuie să-l găsim și să-l denunțăm!” a spus ea în postarea ei inițial publicată pe Facebook.

Incidentul s-a petrecut într-un imobil din piața Libertății, cartierul El Maadi, o suburbie de lux aflată la sud de Cairo. Datorită faptului că fața îi este clar vizibilă în video, internauții au reușit să îl identifice și să îl prindă pe agresor, practică cunoscută sub numele de „doxing”. Înainte de a-l denunța poliției. Interpelat de milioane de internauți și mai apoi de către o organizație națională pentru protecția copilului, parchetul din Cairo a deschis o anchetă; apoi, pe 10 martie, l-a condamnat pe agresor la șapte ani de închisoare.

În apărarea sa, Mohammad Gawdat a susținut că o cunoștea bine pe fetiță, cumpărând adesea batiste de la ea, și că „se juca” cu ea și o „tachina”. De asemenea, acesta a declarat că el însuși are doi copii, dintre care o fetiță.

O a doua înregistrare video de pe strada pe care se afla clădirea, verificată de poliția din Cairo, arată că atacul pare să fi fost premeditat: îl vedem pe agresor vorbind cu fetița, mai apoi îndreptându-se amândoi spre clădirea în cauză.

În interviurile acordate presei egiptene, Eugénie Osama a explicat că ea a văzut scena de la biroul său din recepția laboratorului. Aceasta a spus că, împreună cu colega sa, l-au urmărit pe bărbat până l-au pierdut din vedere în trafic.

Cea de a treia înregistrare video surprinde momentul în care fuge fetița, apoi agresorul, în urma confruntării cu cele două femei.

Victima, în vârstă de 7 ani, a primit sprijin psihologic din partea Consiliului Național pentru sănătatea copilului și a mamei. Ea vindea batiste pe stradă și își însoțea tatăl, acesta fiind portar, în suburbiile de lux ale capitalei.

„A procura dovezi în ceea ce privește agresiunile sexuale este imperativ: fără acestea nimeni nu ne crede...”

Mennah este militantă feministă și studentă la jurnalism în Cairo. Pentru ea, a filma și a aduna dovezi în cazurile de agresiune sexuală este foarte important:

”După cum am constatat în mai multe cazuri de agresiune sexuală, de cele mai multe ori, dacă nu în mod constant, cuvântul victimei este pus la îndoială, nu o credem niciodată. Chiar și atunci când agresorul este prins în fapt, ca și în cazul de față, el neagă în mod constant, fiind adesea crezut în pofida victimei.

Chiar și după ce Eugénie a publicat video-ul explicând faptele, mulți au găsit o modalitate de a-l apăra pe agresor și de a o condamna pe ea. Pentru o bună parte a societății, un agresor nu merită să fie pedepsit sau prins, nici să i se dezvăluie identitatea.

Ei susțin că ceea ce a făcut el nu este foarte grav, chiar și cu dovezi vizuale. Cât despre persoanele care vor crede victimele care nu sunt sprijinite de probe video, după părerea mea, acestea formează o categorie restrânsă.

Le cerem femeilor dovezi, dar se întâmplă foarte rar ca o femeie să aibă reflexul să filmeze faptele, fie pentru că îi este frică, fie nu știe cum să îi facă față agresorului. Ceea ce le dă agresorilor impresia că au control asupra corpurilor altora: impunitatea.

Presa egipteană a început foarte recent să trateze deschis subiectul abuzurilor sexuale, căci ideea generală este că preferăm să ascundem abuzurile sexuale și să nu reflectăm la cauzele acestora și cu atât mai puțin la găsirea unor soluții. Pentru a evita să-și „păteze reputația”, multe familii ai căror copii au fost victimele abuzurilor consideră că cea mai bună soluție rămâne aceea de a se preface că nimic nu s-a întâmplat.

Această fetiță, care trăiește mai mult pe străzi, putea să-l perceapă pe acest bărbat ca pe o figură paternă și să aibă încredere în el. Lăsați în voia lor, copiii străzilor au nevoie de bani și de tandrețea trecătorilor, acest bărbat profitând de toate acestea.

Probabil că până să strige după ajutor, fetița nu înțelegea ce îi făcea bărbatul [potrivit celor raportate de presa egipteană, n.r.] Dar ea va crește și va realiza ce i s-a întâmplat și Dumnezeu știe ce consecințe va avea asupra ei această întâmplare, având în vedere impactul pe care l-a avut atât în presă, cât și pe rețelele de socializare”.

Peste 100 de agresiuni sexuale asupra minorilor au fost semnalate în două luni

La începutul lunii martie, o tânără din Alexandria, victima unei agresiuni sexuale, și-a denunțat tatăl care, „de rușine”, a vrut să o împiedice să depună plângere.

Consiliul Național pentru sănătatea copilului și a mamei a reamintit de existența unei linii directe destinate plângerilor și sprijinului psihologic. Același consiliu afirmă că a primit 105 sesizări în ianuarie și februarie 2021, dintre care 9% din mediul familial.

Traducere de Andreea Sefciuchevici după reportajul France24