Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


”Atelierele de genealogie” – o șansă pentru identificarea strămoșilor sclavi

sclav.png

Sursa imaginii: 
Getty Images/Juanmonino via rfi.fr

Atelierul de genealogie și istorie a familiilor din arhipelagul Antilelor, organizat de asociația Comité Marche du 23 mai 1998 (CM98), permite locuitorilor din Guadelupa, Guyana, La Réunion și Martinica să se întoarcă în trecut pentru a-și găsi strămoșii sclavi. Inițiativa a fost lansată cu ocazia Zilei internaționale a comemorării victimelor sclaviei și a comerțului transatlantic cu sclavi (25 martie).

Gilles Mith, intendent și dulgher în Martinica, s-a căsătorit în 1851 cu  fosta sa sclavă Rose, înregistrată cu numărul 469, după ce a eliberat-o. Au împreună o fetiță „mulatră”, Rose-Tomasine, care a crescut liberă.

Samuel a fost eliberat în data de 7 septembrie 1849, în timp ce mama lui, Henriette, a murit fiind sclavă. La vârsta de 49 de ani, el primește numele de Cresson, ales la întâmplare de ofițerul de stare civilă Yves-Guillaume Marlet.

Pentru stră-strănepoata lor, Marie-Josèphe Cresson, cunoașterea numelor și a poveștilor din spatele acestora este de o importanță capitală. „Mă simt mult mai sigură pe mine acum că am reconstituit povestea, genealogia. Acest lucru îmi aduce echilibru”, mărturisește ea la vârsta de 78 de ani.

Una dintre lucrările cuplului de sociologi Pinçon-Charlot propune un „quiz” (test) pentru a evalua printr-un punctaj apartenența la marea burghezie: la unul dintre subiecte se cer numele și prenumele străbunicilor. Puteți să îi numiți pe toți cei opt? Acesta este un subiect interesant, deoarece definește genealogia drept o caracteristică de identificare socială, dovada unei eredități sigure.

O bază de date cu numele a 150.000 mii de sclavi eliberați

Este exact opusul a ceea ce există în multe familii de descendenți ai sclavilor. În data de 6 martie 2021, Marie- Josèphe a reușit și ea să facă propria „prezentare de familie” și să povestească despre strămoșii ei, pe care nu îi cunoștea, împreună cu membrii asociației CM98. Din 2005, în fiecare marți seară, asociația organizează ateliere de genealogie ce permit descendenților sclavilor să-și găsească strămoșii și să reconstituie istoria familiei.

„Ideea a luat naștere odată cu marșul tăcerii din 1998 de la Paris, care a adus laolaltă 40.000 de locuitori ai arhipelagului Antile pentru a onora memoria victimelor sclaviei, explică Emmanuel Gordien, președintele și fondatorul asociației CM98. Ne-am spus atunci: „Am mărșăluit pentru strămoșii noștri, dar acum îi cunoaștem?”.

Voluntarii asociației au identificat numele a 150.000 mii de sclavi eliberați, care au primit un nume în 1848, când a fost abolită sclavia. În urma cercetării s-a întocmit o bază de date cuprinzătoare, Anchoukaj.org, disponibilă gratuit pe internet.

Emmanuel Gordien află din registrele sclavilor eliberați din Guadelupa care îi sunt rădăcinile. „Georges, cunoscut și sub numele de Bouaki, în vârstă de aproximativ 42 de ani, născut în Africa, care locuiește la reședința Saint-Pierre, cu numărul de înregistrare 2660, primește numele de familie Gordien, la data de 2 februarie 1849”, redă el pe de rost textul din document, emoționat.

Conectarea frânturilor de poveste

Evelyne a reușit să-și găsească o parte dintre strămoși și să pună laolaltă frânturile pentru a recrea povestea în toată complexitatea și particularitatea ei.

Strămoșul ei, Jean-Baptiste Vincent, care și-a răscumpărat și eliberat mama, Manette, în 1832, deținea de asemenea sclavi, pe care i-a eliberat în 1848. „Cred că era vorba de un metis, născut din relația unui stăpân cu o sclavă, presupune Evelyne. El era zidar, știa să citească și să scrie...Acest lucru era tipic pentru cuplurile „sang-mêlé” (interrasiale) ale vremii.”

Dincolo de registre, odată ce a aflat care îi sunt rădăcinile, ea primește o veste bună: un văr în vârstă afirmă că l-a cunoscut pe fiul lui Jean-Baptiste și că a continuat să îi îngrijească mormântul.

„Acesta este scopul acestor cercetări, mărturisește ea. Am putut să vorbesc cu mai mulți membri ai familiei mele, am depănat amintiri din copilărie. Acesta nu este un demers trecător, ci unul care te ajută să îți însușești și mai mult prezentul și să creezi legături cu restul familiei”, spune ea

Mulți participanți s-au confruntat cu tăcerea din partea părinților, care au refuzat să evoce perioada sclaviei, dar cercetările genealogice au deblocat accesul la amintiri și chiar anecdote. Dezvăluim astfel povești deosebite, pentru a le oferi strămoșilor sclavi o identitate mai puternică decât cea oferită de trecerea numelui într-un registru.

Aimé Césaire spunea: „Locuiesc în strămoși imaginari”, citează Emmanuel Gordien. ”Ai mei nu mai sunt imaginari, există. Datorită cercetărilor, putem spune descendenților sclavilor: „Numele tău vine de undeva, are o poveste”.

 

Traducere de Andreea Sefciuchevici, după articolul publicat de rfi.fr