Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Noțiunea de erou în politica memorială

monument_pacifiste_lezoux.jpg

Monumentul pacifist de la Lezoux, Franța
Image source: 
Romary 2016 ©

Politica memorială de după cele două mari conflicte mondiale ale secolului 20, mai exact modul în care este concepută cinstirea eroilor de război, nu doar prin monumente, ci și prin ceremonii sau prin consemnarea lor în cărți și manuale școlare, a fost politizată la scară largă în toată Europa și în lume, pentru a întări sentimentul unității naționale sau în scopul instituirii unui anumit model politico-economic, pe baza ideii de sacrificiu pentru patrie sau pentru libertate.

În special după Primul război mondial, la conceperea monumentelor dedicate în onoarea celor căzuți pentru apărarea patriei a fost pus accentul pe patriotism. Pe toate monumentele ridicate în țările europene regăsim noțiunile de ”erou” și de ”patrie”.

De exemplu pe monumentul funerar de la Suceava găsim următoarea inscriție : ”Recunostinta vesnica eroilor cazuti pentru apararea patriei in anni 1916-1918 si 1941-1945”

Monumentul Eroilor Suceava – Photo Cezar Suceveanu 2009 ©

În orașul german Kalkar există un monument funerar cu inscripția ”Eroilor noștri, 1914-1918).

Helden Kalkar – Photo Hans Hesse/Elke Purpus 2020 © 

În localitatea franceză Champdor din departamentul Ain, avem un monument impunător cu aceeași inscripție: ”Eroilor noștri, 1914-1918”.

Héros Champdor – Photo sans date Le Dreffia ©

După Primul război mondial numele soldaților morți în captivitate a fost înscris pe monumente sau pe plăci comemorative din biserici și grădini publice. Nu trebuia să mori cu arma în mână ca să fii considerat erou.

Dar în zilele noastre unii se miră când aud că cei care nu au murit pe câmpul de luptă, ci ca prizonieri, sau bolnavi sau din cauza tratamentului brutal, sunt și ei considerați eroi. Ceea ce uită aceștia însă este că acei prizonieri, înainte de a cădea în mâinile inamicului, luptaseră cu arma în mână, de cele mai multe ori în niște condiții de neimaginat, iar moartea lor a fost deznodământul unui parcurs tragic.

Ar putea fi considerați chiar ”eroi tragici” în literatura clasică, care se disting prin curajul cu care și-au înfruntat destinul și prin felul în care și-au îndeplinit datoria.

Monument pacifiste Lezoux – Photo Romary 2016 ©

După cel de al doilea Război mondial, pe multe din monumentele ridicate la primul război au fost montate plăci și inscripții comemorative noi. Acestea sunt dedicate în cea mai mare parte anumitor categorii distincte de combatanți: deportați, împușcați sau luptători din Rezistență.

Fiecare țară încearcă să identifice aceste categorii speciale, dincolo de cea de ”soldat” sau ”combatant”, pentru a transmite un mesaj politic cu caracter național, ceea ce constituie o etapă importantă în modificarea modului în care sunt concepute și construite monumentele.

Problema culpabilității Germaniei din perioada nazistă va modifica profund modul în care sunt concepute monumentele funerare în această țară.

În Franța, se va pune accentul pe eroii Rezistenței, înainte ca problema Soahului și a exterminării evreilor din Europa să capete amploare.

În România instaurarea regimului comunist prin lovitura de stat din 6 martie 1945 va modifica de asemenea în mod fundamental simbolistica monumentelor comemorative.

Pentru Patrie  – Collection Christophe Woehrle ©

[Legenda foto : În 1930, în Piața Victoriei din București, exista un monument funerar în care erau reprezentați trei legionari romani purtând pe scut corpul neînsuflețit al unui camarad. În anii 1940, după instaurarea regimului comunist, acest monument a dispărut.]

Cercetările noastre privind soarta prizonierilor români care au murit în captivitate în regiunile Alsacia și Lorena scot la lumină condițiile extrem de dificile pe care aceștia le-au îndurat. Transferul lor inițial în lagărele din Polonia sau Prusia a avut loc în condiții de neimaginat, fără niciun fel de îngrijiri medicale și, adesea, fără hrană, puținele alimente disponibile fiind trimise în totalitate combatanților de pe front.

Ajunși la capătul puterilor în Alsacia sau Lorena, prizonierii români sunt puși imediat la muncă în condiții la fel de grele iar frigul extrem din iarna anului 1917 face ca foarte mulți dintre ei să nu mai reziste.

În ciuda convențiilor semnate la Haga, modul în care erau tratați prizonierii nu era controlat, iar eforturile în acest sens depuse de Comitetul internațional al Crucii Roșii, au fost de cele mai multe ori inutile.

Trebuie subliniat că prizonierii români au avut cel mai mult de suferit din partea germanilor, și asta poate fi dovedit în multe cazuri particulare vizate în cercetările noastre, deși nici ceilalți prizonieri, indiferent de naționalitate, nu au avut parte de un tratament bun.

Numărul mare de prizonieri ruși, englezi, polonezi sau francezi face foarte dificilă stabilirea unei ierarhii din acest punct de vedere.

Prizonieri români jucând hora - Servicul fotografic al Armatei române  – 25.09.1916 ©

Prizonierii români de război merită a fi considerați pe deplin victime ale războiului, eroi tragici ai conflictului sângeros care a fost Primul Război Mondial. Merită respectul și cea mai înaltă recunoștință pentru eroismul dovedit.

Cinstirea lor prin monumente, plăci comemorative, îngrijirea mormintelor lor și păstrarea memoriei lor fac parte din misiunea pe care și-a asumat-o Asociația franceză pentru memoria Mormintelor Românești pe care o prezidez. Lucrăm pentru consolidarea prieteniei dintre popoarele noastre în spiritul respectului pentru memoria înaintașilor noștri, inclusiv printr-un program pedagogic adresat tinerelor generații, care trebuie să știe că într-un război nu există învingători, ci numai învinși...

 

Articol de Cristophe Woehrle, doctor în istorie contemporană, 2021 (c)

Rezultate cercetărilor istoricului francez Cristophe Woehrle publicate de RFI România aici: 

https://www.rfi.ro/tag/eroi-alsacia