Niger: Una din cele mai mari mine de uraniu din lume s-a închis

Uraniul constituie combustibilul pentru centralele nucleare întrucât fisiunea acestuia  produce o cantitate foarte mare de energie, ceea ce face posibilă funcționarea turbo-generatoarelor centralelor nucleare și, prin urmare, producerea de energie electrică.

Acest mineral este foarte căutat de țările care au centrale nucleare și în special de Franța, care dispune de  un parc nuclear, cu 56 de reactoare în funcțiune. Iar principala bogăție naturală a Nigerului este uraniul.

Dar acest sector, care a reprezentat 60% din veniturile din exporturile țării în 2010, se află acum în dificultate, mai ales după scăderea prețurilor uraniului în urma catastrofei nucleare de la Fukushima. Mai mult, Akouta (Cominak), care până în prezent era a doua cea mai mare companie minieră de exploatare a uraniului din Niger, se închide.

În țara tuaregilor

Provincia Agadez, din nordul Nigerului, celebră pentru populația tuaregilor, este și locul unde s-a dezvoltat mineritul uraniului. Este vorba despre o istorie industrială care a determinat crearea mai multor situri miniere în mijlocul deșertului dar și crearea unui oraș, „Arlit”, pentru a găzdui muncitorii. Acesta are acum peste 100.000 de locuitori.

La originea primei mine de uraniu, creată în 1968 și încă în funcțiune, se află mina în aer liber Arlit, operată de compania de mine Aïr (Somaïr), deținută inițial în  proporție de 69% de compania franceză Areva (acum Orano Cycle) și 31% de către Oficiul Național pentru Resurse Miniere din Niger.

În 1974, la sud de Arlit, a fost creată una dintre cele mai mari mine subterane de uraniu din lume, cu o fabrică de reprocesare a minereului. Totuși, în urmă cu un an, Cominak a decis să-și oprească activitatea, invocând drept motiv epuizarea resurselor sitului.

Această istorie minieră este puternic legată de Franța, care are o cerere de uraniu tot mai mare pentru a-și aproviziona parcul nuclear, ceea ce a făcut din Niger principala sa sursă de aprovizionare. Cu toate acestea, Niger a început să exporte  uraniu și în Canada, Kazahstan și Mongolia.

În 2007, ca urmare a prăbușirii prețurilor uraniului, Areva și-a pierdut poziția de monopol iar statul nigerian a primit cereri de licență de la companii din America de Nord, Australia, Asia și Sud-Africa.

În 2008, 139 de permise de explorare și exploatare au fost vândute în mai puțin de un an.

În acest context, în 2007, a fost creată o altă mină, cea din Azélik, operată de Somina, o societate mixtă a statului nigerian și  a corporației China Nuclear International Uranium Corporation, o filială a CNNC (compania nucleară națională chineză).

Una dintre cele mai mari mine subterane de uraniu din lume

Mina Cominak, creată în 1974 și pusă în exploatare în 1978, a produs 75.000 de tone de uraniu până în 2021, mai mult de o treime din producția medie a Nigerului, care este de 3.000 de tone pe an, împărțită în 1.100 de tone pentru Cominak și 1.900 tone pentru Somaïr.

Spre deosebire de Somaïr, care este în aer liber, mina Cominak a fost una dintre cele mai mari mine subterane de uraniu din lume, cu peste 200 km de galerii exploatate la o adâncime de 250 de metri unde lucrau 600 de angajați și 700 de subcontractanți. Totuși, s-a luat decizia de a închide definitiv această unitate de exploatare deoarece, așa cum explică Gilles Recoche, ”deoarece în mod clar resursele sunt epuizate. Desigur, mereu va exisa uraniu în pământ, dar trebuie să fie exploatabil, profitabil și capabil să asigure plătirea oamenilor ... Am început să ne gândim la reamenajarea sitului în 2002. Drept urmare, deciziile au fost luate în unanimitate de către Consiliul de administrație în 2019 și închiderea a fost validată la 15 octombrie 2020”.

Deși ultima zi de producție a minei a fost pe 25 martie iar oprirea efectivă a avut loc pe 31 martie,  compania Cominak va continua să existe timp de cel puțin cincisprezece ani pentru a gestiona lucrările de demolare și siguranța șantierului, în conformitate cu angajamentele asumate cu autoritățile nigeriene și cu standardele internaționale necesare pentru acest tip de operațiune : „Acum, vom intra în faza de reamenajare a sitului care va dura zece ani, și care va fi urmată de alți cinci pentru a monitoriza starea mediului în urma acestei lucrări. Este o fază importantă pentru noi”, precizează el.

Arlit este în doliu

Pe străzile din Arlit, anunțul închiderii operațiunii a fost un șoc pentru o bună parte a populației, mai ales că Cominak, care a avut mare grijă de cei 600 de angajați ai săi, refuză să plătească despăgubiri și asigurare medicală pe termen lung celor 700 de subcontractanți care au lucrat și ei în mină.

Pentru Almoustapha Alhacen, președintele ONG-ului AGHIRIN'MAN, sistarea activității de la mina Cominak este un dezastru. „Arlit este în doliu. Pentru noi, această închidere este inexplicabilă. A spune că acesta este sfârșitul minei este inacceptabil: nu există niciun studiu care să demonstreze justificările anunțate și avem problema acestor 700 de lucrători [subcontractanți] care au lucrat în aceleași condiții, care au fost expuși la același pericol de iradiere ca și colegii lor timp de cel puțin douăzeci de ani și care nu vor primi indemnizație pentru concedierea pe motiv economic.

Pentru noi, nimic nu justifică închiderea acestei mine, forța de muncă este acolo și ea vrea să lucreze. Avem nevoie de energie, iar uraniul este acolo. În ceea ce ne privește, în medie, fiecare are două soții și opt copii, este o nesăbuință și o iresponsabilitate. ", a spus el.

Pericolul radioactivității

Uraniul este un metal care își păstrează radioactivitatea timp de 4,5 miliarde de ani. Produsele asociate cu uraniul sunt toxice prin inhalare, sau prin ingestie. Mai mult, atunci când uraniul este extras, aproximativ douăzeci de produse radioactive diferite sunt aduse la suprafața solului, care apoi ajung în aer, în apă, în lanțul alimentar, în sol și care creează o poluare pe termen lung.

Pentru Bruno Chareyron, șeful laboratorului Criirad (Comisia pentru cercetare independentă și informații despre radioactivitate), „uraniul și unii dintre descendenții săi radioactivi emit radiații cunoscute sub numele de radiații gamma, care sunt radiații invizibile extrem de puternice, pot trece prin plumb și pereți. Prin urmare, minerii care au contact cu uraniu sunt expuși în mod constant la această radiație de care este imposibil să te protejezi, deoarece chiar și hainele de plumb nu ar opri această radiație. Deci, dacă aceste materiale sunt răspândite pentru a  folosi la construcția traseelor și drumurilor sau chiar mai rău construcția caselor [așa cum a fost descoperit, de către ONG-uri cu câțiva ani în urmă, că se întâmpla în Arlit], asta înseamnă că locuitorii acestor locuri vor fi expuși acestor radiații invizibile. "

Traducere de Magda Savițchi, după rfi.fr