Artiști cu dizabilități pe lista nominalizărilor pentru Oscar - ”Un pas înainte”

Industria filmului trebuie să persevereze în eforturile sale pentru a reprezenta mai bine problemele persoanelor cu dizabilități, cred profesioniștii intervievați de AFP.

Până în prezent, studiourile de la Hollywood „nu au făcut o treabă foarte bună, și ei o știu, suntem aici să le-o spunem”, spune Paul Raci, actorul din filmul „Sound of Metal”, care concurează la categoria Cel mai bun actor în rol secundar .

Actorul, ai cărui părinți sunt surzi, el însuși suferind de pierderea auzului, consideră că este „unul dintre cei care trebuie să fie în frunte și să nu lase să-i scape șansa de a fi vocea persoanelor cu dizabilități”. „Trebuie să amintim toți artiștii surzi pe care îi avem,  toți artiștii cu dizabilități,  toate geniile care sunt printre ei”, a spus el pentru AFP.

Neîncrederea unora este însă de înțeles, mai ales că nu ar fi prima dată când industria încearcă să avanseze pe această temă iar apoi se retrage la vechile sale standarte.

În 1948, Jane Wyman, o actriță a câștigat un Oscar pentru rolul ei de surdo-mută în „Johnny Belinda”, o alegere proastă potrivit domnului Raci, ca niște „unghii care zgârâie pe o tablă”, dat fiind că actrița nu suferea de nicio deficiență.

Un mare pas înainte a fost făcut în 1987 prin oferirea premiului pentru cea mai bună actriță Marleei Matlin, care suferea de deficiențe de auz, pentru filmul „Les Enfants du silence”.

Totuși, premiile acordate artiștilor cu dizabilități au rămas excepții în comparație cu progresele înregistrate în reprezentarea pe marele ecran a minorităților etnice sau a LGBTQ.

„Deseori, persoanele cu dizabilități se ascund în spatele tuturor acestor comunități subreprezentate”, deplânge Doug Roland, regizorul scurtmetrajului „Feeling Through”, nominalizat anul acesta la premiile Oscar.

„Subumani”?

Pentru „Feeling Through”, Doug Roland l-a angajat pe actorul Robert Tarango, care a devenit prima persoană și surdă și orbă care joacă într-un film nominalizat. Prin intermediul acestui scurtmetraj,  cu Marlee Matlin în calitate de producător executiv, regizorul vrea să facă auzite vocile persoanelor cu dizabilități.

O luptă deosebit de dificilă în industria de divertisment, unde prejudecățile sunt „foarte adânci” mai ales atunci când oamenii nu sunt conștienți de cele mai multe ori că le au, spune Doug Roland. Mai mult, el adaugă că persoanele cu dizabilități sunt adesea văzute ca „inferioare” și chiar „aproape subumane”.

„Oamenii se tem de ceea ce nu știu sau se simt amenințați”, spune domnul Raci. „Surditatea este un handicap invizibil”, explică actorul.

Din lipsă de echipamente adecvate, accesul la filmări este uneori pur și simplu imposibil pentru anumiți artiști cu dizabilități, cu deficiențe de vedere sau pentru cei care folosesc un scaun cu rotile.

Vedetele de la Hollywood, inclusiv Amy Poehler și Naomie Harris, au trimis recent studiourilor o scrisoare deschisă prin care le solicita să angajeze urgent specialiști cu dizabilități.

„Cea mai mare minoritate”

În încercarea de a schimba lucrurile, actorul Nic Novicki a creat un premiu cinematografic în 2013 cu condiția ca filmele candidate să aibă cel puțin o persoană cu handicap ca membru al echipei tehnice sau al distribuției.

„Când am început, eram într-adevăr subreprezentați, mult mai mult decât acum”, spune domnul Novicki. Acesta suferă de o formă de nanism și nu i se mai  oferă decât roluri compatibile cu statura sa scundă.

De asemenea, nominalizat la Oscarurile din acest an este documentarul „Crip Camp”, produs de compania creată de Barack și Michelle Obama. Acesta relatează povestea unei tabere de vară pentru tinerii cu dizabilități în anii 1970 și rolul determinant pe care aceasta l-a jucat în apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilități din Statele Unite.

„Este unul dintre cele mai frumoase și incluzive filme pe care le cunosc”, asigură domnul Novicki, lăudând munca co-regizorului său James LeBrecht, care se deplasează într-un scaun cu rotile.

Există sute de milioane de persoane cu dizabilități în întreaga lume, ceea ce le face „cea mai mare minoritate”, spune Novicki, care consideră că aceste persoane ar trebui să-și primească locurile pe care le merită în industria cinematografică.

Traducere de Magda Savițchi după articolul AFP preluat de France24