Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cum e viața fără mască? Mărturia unui român din statul care câștigă lupta cu COVID-19

covid-19-4987804_1920.jpg

Image source: 
pixabay.com

În Israel, ponderea populației vaccinate se apropie rapid de două treimi, iar rezultatele se văd: numărul îmbolnăvirilor a scăzut de la 10.000 pe zi la sub 200 de cazuri confirmate la fiecare 24 de ore. În plus, în contextul campaniei de vaccinare de succes, israelienii nu mai sunt obligați să poarte masca de protecție în spațiile publice deschise. Totodată, școlile s-au redeschis. La fel, și restaurantele, barurile, sălile de sport, teatrele, cinematografele și plajele. „Avem, iată, dovada că o campanie de vaccinare de succes poate învinge acest virus”, a explicat, într-un interviu acordat RFI, Ion Știubei, jurnalist israelian de origine română, stabilit în Israel.

Viața reintră în normal în Israel. Cum se explică succesul campaniei de vaccinare?

Ion Știubei: De duminică - prima zi din săptămână în orarul israelian - a fost înlăturată necesitatea purtării măștii în spații libere. Pe stradă, pe stadioane și peste tot în ceea ce înseamnă spațiu liber fiecare poate să decidă de unul singur ce preferă, să poarte sau să nu poarte mască. Nu mai este obligatorie. În schimb, în autobuze, în tren, în orice spațiu închis, într-o sală de teatru sau cinematograf portul măștii este în continuare obligatoriu. S-au deschis unele centre culturale, cum ar fi sălile de teatru, sălile de cinema. Dar în continuare suportă anumite restricții. De asemenea, au fost reluate cursurile școlare. Toți elevii sunt acum în școli. Numai sunt acele capsule existente până acum, care presupuneau divizarea unei clase în câteva grupuri și nici nu mai funcționează sistemul de lucru pe internet. La nivelul străzii se vede o mai mare animație. Toată viața israeliană s-a întors cumva la tiparele de dinainte.

Reporter: La ce nivel de vaccinare se află Israelul în acest moment?

IȘ: Peste 50%, cu cel puțin una dintre doze și cam 42%-43% și cu doza de rapel (n.r. între timp, în Israel, numărul persoanelor vaccinate a ajuns la peste 60% din totalul populației).

Rep: Cum a reușit Israelul, spre deosebire de alte țări, să vaccineze atât de multă populație într-un timp atât de scurt?

IȘ: Într-adevăr, este o performanță, dar nu este un miracol. Performanța se bazează pe două elemente importante. Israelul are o infrastructură medicală foarte bine pusă la punct. Acesta a fost și un motiv pentru care cei de la Pfizer au consimțit ca Israel să fie un fel de stație pilot. Este doar un element. Trebuie să adaug că directorul executiv al societății Pfizer este un evreu din Grecia, nu israelian, supraviețuitor al Holocaustului, cu care actualul premier al Israelului, Benjamin Netanyahu, a fost în legătură zile și săptămâni în șir înainte să fie achiziționate acele cantități uriașe de vaccin.

„Masa critică a populației a decis vaccinarea”

Rep: Ce poziție a avut populația israeliană față de vaccinare? În România, și nu numai, au fost nenumărat opinii. Au fost și proteste anti-vaccinare, anti-mască. Cât de deschise au fost față de vaccinare diversele categorii sociale din Israel?

IȘ: Nici aici nu au lipsit problemele. Sunt două sectoare importante care au fost extrem de recalcitrante. Este sectorul religios, mai ales cu aspectul său ultra religios, și cel arab. Aici foarte puțini oameni au fost dispuși să se lase convinși de argumentele guvernului. Ritmul cel mai lent de vaccinare tocmai aici s-a înregistrat. Cei care sunt ultra religioși ascultă nu atât de liderii politici, cât de liderii lor religioși, de rabinii care conduc o curte rabinică sau alta. Iar în cazul populației arabe comportamentul e de stat în stat. Până la urmă, marea masă a populației, populația laică, este cea care a dat tonul. Aceasta a fost o populație mult mai obedientă față de recomandările guvernului. Poate și pentru că e o populație mai educată decât cele două sectoare pe care le-am enumerat și care a înțeles foarte bine care sunt avantajele vaccinării și care sunt riscurile nevaccinării. Pe de altă parte și aici au funcționat teoriile conspirației. Au fost chiar medici, nu dintre cei necunoscuți, medici cu poziții oficiale, care la început s-au opus vaccinării. Nu a existat o trecere lină, fără niciun fel de convulsii la procesul de vaccinare. Dar masa critică a populației a fost cea care a decis vaccinarea.

Rep: Care au fost în Israel criteriile de vaccinare. Ce categorie s-a vaccinat prima și care a fost lăsată mai la urmă?

IȘ: Primii au fost bătrânii, categoria de peste 65 de ani. Apoi s-a trecut treptat către categoria adultă, 35-60. Iar acum în mare discuție este categoria tinerilor și chiar cea a elevilor. Deocamdată nu s-a ajuns la un consens. E drept că stocurile de vaccinat care au fost comandate au cam fost epuizate. Dar între timp, chiar zilele astea s-a semnat un precontract cu compania Pfizer, astfel încât următoarea cantitate de vaccin, care este prevăzută pentru câteva milioane de doze, urmează să intre la un moment dat în Israel. Acum se pune tot mai mult în discuție problema unui al treilea proces de vaccinare, care ar urma să aibă loc la un an de la primul vaccin pe care fiecare persoană și l-a administrat. Rămâne de văzut.

Rep: Strategia de imunizare și vaccinare pe termen lung a Israelului include și discuții despre o imunizare anuală? Există un astfel de plan pe termen lung anti-Covid?

IȘ: Nu, deocamdată există doar o discuție publică. Totul se va baza pe cercetări și pe experimentele care se fac în continuare. Dar există ideea, se „vântură”, ca să spunem așa, deși nu este încă prinsă într-un plan precis conturat. Există ideea că de acest virus nu ne vom despărți chiar atât de repede și că un vaccin anti-Covid va începe să fie similar cu un vaccin antigripal. Cu alte cuvinte, o să fie administrat anual. Dacă este vorba despre un sigur an sau de mai mulți ani, doar viitorul o va spune.

De la 10.000 de îmbolnăviri zilnice, la sub 100 de infectări pe zi

Rep: Referitor la reacțiile adverse, știu că în Israel a fost folosit exclusiv vaccinul Pfizer. Așa este?

IȘ: Da, așa este.

Rep: Au fost raportate reacții adverse severe la acest vaccin?

IȘ: Au fost foarte puține astfel de cazuri și în niciun caz nu au fost reacții care să mai necesite spitalizare. De altfel și pe acest sector al persoanele internate la departamentele ATI, numărul lor a scăzut foarte mult. Iar o altă informație precisă e că rata de infectare astăzi e de doar câteva zeci sau sute de persoane zilnice. Oricum, față de acum o lună și ceva când se înregistraseră cam 10.000 de persoane pe zi, vă dați seama ce decalaj enorm, de la 10.000 la sub 100 de infectări.

Rep: Concluzia este una destul de evidentă: o campanie de vaccinare de succes ajunge să prevină un număr mare de îmbolnăviri, nu?

IȘ: Vreau să adaug că Israel a încheiat acum o perioadă de sărbători plus ziua independenței. Era o îngrijorare foarte consistentă în legătură cu eventuala revenirii unui indice de infectare galopant pentru că aceste ceremonii au presupus un număr mare de participanți. Cu toate acestea, nu s-a întâmplat. În continuare rata de infecție este scăzută. Ca atare, cred că aceasta este concluzia pe care o putem trage. Această campanie de vaccinare a fost un succes. Ea este răspunsul pe care covid îl reprezintă la ora actuală.

Rep: Cum vă simțiți dumneavoastră acum, ca cetățean, când ieșiți pe stradă și vedeți că nu mai sunteți nevoit să purtați masca și vedeți că și alți oameni nu o poartă. E o realitate la care tânjim cu toții și aici în România, și nu numai, la revenirea la normalitate. Ce impresie v-a lăsat dumneavoastră?

IȘ: Nici când a trebuit să port mască și să mă limitez la 1 km în jurul casei, singura posibilitate de deplasare la care am avut dreptul în perioada de carantină națională, nici atunci nu m-am simțit foarte prost. În fond, dacă ați făcut armata în România sau ați fi făcut-o în Israel, cum am făcut-o eu, restricțiile astea impuse de Covid erau foarte blânde față de un serviciu cazon. Nicio clipă nu am fost deranjat de restricții. Acum cu atât mai mult, într-adevăr, e o plăcere personală să numai ai grija măștii, să ți-o pui pe față de fiecare dată când ieși din apartament. Pe de altă parte, o am mereu la mine pentru că folosesc autobuzele, folosesc trenul, intru în spații închise. Sigur că atunci sunt obligat să mi-o pun. E o oarecare ușurătate în faptul că ies să îmi plimb cățelușa și nu trebuie să mă gândesc că neapărat masca trebuie să fie la mine. Dar, încă o dată, mie mi s-au părut restricțiile astea extrem de banale, extrem de ușor de suportat. Mi s-a părut mai dificil în România când, la începutul pandemiei, în martie anul trecut când eram acolo, s-a impus persoanelor peste 65 de ani, categorie în care mă încadrez, să nu iasă decât două ore pe zi, între orele 11 și 13 din casă. Aici nu a fost niciodată această restricție. Restricția a fost doar în ceea ce privește distanța de un 1 km în jurul casei, în rest putem să ies oricând aș fi avut eu poftă să ies și noaptea și ziua, fără să mă stânjenească cineva.

 
Ion Știubea, jurnalist israelian de origine română, stabilit în Israel, despre succesul acestui stat în lupa cu pandemia