Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


„Când intri în România ești un om mort”: mărturisirile unui migrant despre experiența traumatizantă din România

migranti.jpeg

Migranți la granița dintre Serbia și România
Image source: 
Reuters via infomigrants.net/fr

Site-ului InfoMigrants, specializat în problematica migrației  în Europa, redă povestea unui migrant originar din Mali. El spune că, odată ajuns în România, după ce a trecut ilegal granița din Serbia, a fost bătut și umilit de către polițiștii români . Bărbatul în vârstă de 36 de ani poveștește că este încă traumatizat în urma violențelor suferite.

Adama*, originar din Mali, a ajuns în Maroc în 2018 cu ajutorul unei vize de turist. Doi ani mai târziu, cu ajutorul unui prieten, a obținut o nouă viză pentru Serbia. Pe 2 noiembrie 2020, bărbatul călătorește cu avionul spre Belgrad în speranța că va ajunge în Franța cu mașina.

A eșuat în mai multe rânduri în încercarea de a traversa frontiera cu Ungaria sau cu România. De fiecare dată, Adama a fost trimis înapoi în Serbia, fără posibilitatea de a solicita azil.

Pe 13 ianuarie, și-a încercat din nou norocul împreună cu alte două persoane pe care le-a întâlnit într-o tabără de migranți sârbi, povestește el:

„Spre miezul nopții, am trecut granița României sărind peste sârma ghimpată și m-am refugiat direct în pădurea din apropiere cu prietenii mei, pentru a evita verificările poliției. Dar am fost depistați și grănicerii au început să ne caute prin tufișuri. Când ne-au găsit, au început să ne lovească cu bastoanele în cap. Loveau foarte tare, ne răneau.

Ne-au cerut să ieșim din pădure cu mâinile ridicate. Când am ajuns pe un deal unde era parcată mașina lor, a trebuit să ne oprim. Ne-au pus în fața mașinii cu farurile îndreptate spre noi, la fel și lanternele. Câteva minute mai târziu a ajuns și șeful lor.

 

„Au început să ne lovească din nou”

Polițiștii, la ordinul superiorului lor, ne-au pus în genunchi și ne-au lovit încă o dată cu bastonul. Apoi ne-au controlat rucsacii și ne-au percheziționat pentru a se asigura că nu ascundem nimic. Ne-au luat banii, eu aveam 100 de euro cu mine. Mi-au ordonat să îmi dau jos jacheta, să mă descalț și să îmi scot șosetele.

În acea zi era foarte frig, drumul era acoperit de zăpadă, iar eu care eram acum doar într-un pulover, dârdâiam.

Au aprins în grabă un foc în care ne-au aruncat toate lucrurile: hainele, jacheta, mănușile, căciulile, actele, portofelele, telefoanele...

Am căzut în genunchi plângând. Îmi ceream scuze și îi imploram să mă ierte. Îmi era atât de frig. Într-un final mi-au dat înapoi jacheta, dar o parte din ea era arsă.

Ulterior, polițiștii ne-au spus să ne întindem pe jos, cu fața la sol. Au început să ne lovească din nou timp de aproximativ o oră. Unui prieten de ai mei i-au luxat un deget.

Într-un final ne-au ridicat și ne-au spus să ne întoarcem în Serbia, care era la doar câțiva metri distanță. Șeful de frontieră a sunat poliția sârbă să vină să ne ia. Dar a trebuit să așteptăm încă o oră în frigul insuportabil. Toate astea se întâmplau în jurul orei 3 dimineața.

„Dacă vă mai văd, vă omor, sap o groapă și vă îngrop acolo”

Cât timp așteptam, șeful ne-a cerut să facem flotări. Pământul era înghețat, iar eu nu mai aveam mănuși. Nu reușeam, cădeam constant, din cauza frigului și a oboselii, în timp ce șeful mă lovea în continuare.

Apoi ne-a pus să facem alte exerciții: trebuia să ne ghemuim și să ne ridicăm cât mai repede posibil. După aceea, responsabilul a zis: „Să nu vă mai întoarceți niciodată aici. Dacă vă mai văd, vă omor, sap o groapă și vă îngrop acolo”.

Poliția sârbă nu a mai dat nicio veste, așa că șeful de frontieră român ne-a spus să trecem singuri granița. El și echipa lui ne-au urmărit mult timp cu ajutorul lanternelor pentru a se asigura că într-adevăr părăsim teritoriul României.

Am mers timp de câteva ore până am văzut o clădire abandonată unde ne-am oprit pentru a ne recăpăta puterile. În zori am luat un autobuz spre Belgrad și ne-am întors la centrul pentru migranți.

Sunt încă traumatizat de această întâmplare, mă gândesc la ea des. Timp de câteva zile era dureros și să mă așez. Acum știu că atunci când intri în România, ești un om mort.

Nu am putut dormi câteva nopți. Nu mai am nimic: nu mai am haine, nu mai am bani, mi-au luat tot. Nu o să uit niciodată chipurile acestor polițiști, în special chipul șefului lor. Cum poate o ființă umană să facă atât de mult rău unei alte ființe umane fără motiv? Ar fi putut să ne întoarcă din drum fără să ne maltrateze”.

 

 *Prenumele a fost modificat

Traducere de Andreea Sefciuchevici după articolul InfoMigrants