”Biarritz surf band”: o regăsire în spiritul nebuniei anilor '80

Timpul a trecut dar nimic nu s-a schimbat, ei încă fac surfing și „se înjură” la fel de tare! Nepăsători și insolenți, Michel Larronde, La Mouche, Nabo, Eric Graciet, Kikette, Sammy și Tcheuch și-au pus amprenta pe surfing-ul anilor '80.

Lansarea de luni pe platforma VOD a filmului dedicat lor, „Biarritz surf gang” (lansat deja în 2017 pe Canal Plus), în regia lui Nathan Curren și Pierre Denoyel, a fost prilejul reîntâlnirii și poveștilor.

Unii poartă părul la fel de lung ca atunci și vorbesc bucuroși despre anii lor nebuni. Se înflăcărează de fiecare dată când vorbesc despre surfing și piscinile cu valuri artificiale.

"Voiați să știți ce facem între valuri. Ei bine, pe scurt: ne petrecem timpul ciondănindu-ne!", spune Frédéric Etchebar, zis și Tcheuch.

Faimoasa bandă din Grande Plage este povestea unor tineri care au vrut să trăiască fără concesii sau obligații. "Eram o bandă de vagabonzi, cum sunt pe toate plajele, numai că la Biarritz plaja este chiar în centrul orașului, ceea ce a schimbat totul, iar printre noi erau cei mai buni surferi ai generației", continuă Tcheuch.

De necontrolat

Au fost starurile echipei naționale a Franței în cea mai bună perioadă a ei, din anii ’80 până la începutul anilor 2000. Dar erau de necontrolat! Singura lor grijă: să petreacă, pe și în afara apei.

„Uneori eram beți și dimineața!” își amintește Michel Larronde, primul european care a făcut surfing pe valurile uriașe din Hawaii, unde a trăit timp de 25 de ani. „Am fost remarcați, aveam părul lung și blond, călăream valurile până seara, apoi ieșeam din apă și mergeam la club.

Filmul este montat într-un mod ingenios, cu pricepere prin combinarea imaginilor celor 8 ”Super băieți”, a unui desen animat foarte ”colorat”, în care e vorba despre momentele mai puțin plăcute din viața lor și a mai multor interviuri cu surferi rivali, cum ar fi vedeta americană Laird Hamilton (inventatorul surfingului cu tractare) sau triplul campion mondial Tom Curren.

Francezii vorbesc despre călătoriile lor, despre fericirea de a petrece, de ciocnirile cu australienii veniți pe coasta bască și care ”se credeau la ei acasă”, de călătoriile care se terminau cu câte o bătaie cu pumni, de nebunia lor - au ars tot mobilierul unei case pe care o închiraseră în Australia pentru a se încălzi, inclusiv gardul – de comportamentul insolent (Tcheuch a urinat pe masa unui judecător), de excluderile din echipa Franței.

Erau dependenți de acest stil de viață.

„Gustând de toate”

"La vremea respectivă ni se spunea: nu fumați jointuri, nu e bine. Eu, care tocmai fumam un joint, răspundeam: cum nu e bine, faci mișto de mine?! - Și uite, așa începea totul", povestește Joël Darrigues, zis și Nabo.

"Eu, am mers puțin mai departe... cu încă cineva, am căzut în mrejele drogurilor, m-am ridicat datorită surfului, drogurile tari mi-au făcut rău. Eram lacom de senzații, voiam să gust de toate și mi-am făcut rău. Atât, nu este complicat ... Ceea ce căutam era să prelungesc plăcerea și senzațiile pe care mi le oferea surfingul”, explică Nabo în film. „Dar uită-te la Michel, a descoperit această adrenalină în Hawaii călărind  valuri din ce în ce mai mari”.

Și Kikette a trecut printr-o perioadă dificilă: în Insulele Canare, a făcut pușcărie pentru că a furat ca să-și cumpere de băut. Pe vremea aia bea trei litri de whisky pe zi...

Dar acum au revenit ”la origini” și sunt - aproape - toți bine. Încă mai călătoresc,  fac surfing și visează împreună la o excursie în Tahiti, pentru a-și găsi prietenii din tinerețe.

„Când trăiești cu o pasiune trăiești mai fericit, fără îndoială”: conchide Nabo la finalul filmului.

Traducere de Magda Savițchi după articolul publicat de France24

Editor: Șerban Georgescu