Timișoara, pe noua rută a migrației din Balcani (reportaj Infomigrants)

Pe gazonul din apropierea centrului comercial Auchan din Timișoara, media vârstei celor prezenți este cea de liceu:  Mustapha, 17ani, Daryab 17ani, Emran, 16 ani împreună cu prietenii lor au venit să cumpere alimente de la supermarket și au brațele pline de cumpărături: iaurt, pui și pesmet.

Acești tineri afgani, ca marea majoritate a străinilor care solicită protecție, au ajuns la Timișoara după ce au trecut granița sârbă în urmă cu câteva săptămâni. Orașul din vestul României a devenit, din octombrie 2020, o nouă etapă a rutei de migrație a Balcanilor, din cauza închiderii granițelor maghiare și croate.

Tinerii afgani zambesc în ciuda prezenței membrilor Poliției de frontieră care le verifică certificatele de înregistrare la Centrul Regional de Recepție pentru refugiați din Timișoara.

Trupurile lor dezvăluie însă o altă realitate. Brațele lor sunt pline de mușcături de insecte pe care le scarpină în mod constant. Cei care poartă pantaloni scurți au picioarele acoperite cu bandaje în încercarea de a închie rănile pe care le-au făcut la trecerea frontierei.

"În Serbia, oamenii spuneau că România e o țară bună"

Din Serbia, cea mai ieftină soluție este de a merge pe jos însă traseul, prin păduri și câmpuri interminabile, e extenuant. Cei care au mai multe posibilități încearcă să traverseze Dunărea cu mașina sau cu barca.

Sawda la centrul Asociației Aid Rom. Foto: Infomigrants

Asta a făcut Sawda. Această fată din Somalia, în vârstă de 18 de ani, este adăpostită alături de alte douăsprezece conaționale, în centrul asociației AID Rom (Asociația Română a Bisericii Ecumenice), la Timișoara. Cu fața acoperită de o eșarfă albastră roșiatică, tânăra  spune că a zburat în Turcia din Somalia. De acolo a mers în Grecia și apoi în Serbia. "Am petrecut două luni acolo. În acele momente am auzit oamenii spunând că România este o țară bună", spune ea.

Potrivit tinerei femei, bunica ei a plătit 900 de euro traficanților pentru o ajuta să traverseze Dunărea. "Au fost aproximativ zece oameni pe barcă și am trecut râul în mijlocul nopții. A fost terifiant, deoarece apa venea din toate părțile laterale ale bărcii", își amintește ea.

"După sosirea noastră, am fost arestați de Poliția română, ne-au fost luate amprentele și am fost puși în carantină timp de 10 zile. Apoi m-am dus la centrul de ajutor al AID Rom", adaugă ea.

O țară de tranzit

Pentru grupul de tineri afgani veniți din Serbia și care s-au întâlnit în fața complexului Auchan, intrarea în România a fost echivalentă cu sosirea în Uniunea Europeană (UE). Țara este într-adevăr membră a Uniunii Europene din 2007 însă nu corespunde imaginii pe care tinerii afgani o au despre Europa.

"În Serbia, glumeam spunând că odată ajunși în România, am fi fost de fapt într-un context cu adevărat european, dar de fapt nu a fost așa", spune Mustapha, zâmbind. Are un tatuaj vizibil pe piept și poartă o ținută  tradițională maronie cu specific afgan.

În timp ce pentru unii România reprezintă sfârșitul exilului, pentru majoritatea migranților din Timișoara, această țară nu este decât o etapă a traseului lor către Europa de Vest.

”Oamenii nu doresc să rămână aici, văd că România nu este o țară foarte dezvoltată din punct de vedere economic. De asemenea, familia și prietenii acestora sunt adesea din alte țări", declară Gabriel Ilias, asistent de proiect în cadrul asociației JRS România.

La paisprezece ani de la intrarea sa în UE, România este acum candidată la aderarea la Schengen. Iar autoritățile române sunt dornice să demonstreze că gestionează bine fluxurile de migranți.

Șase centre de primire

Centrele de primire a refugiaților din România. Foto: Infomigrants

Eleodor Pîrvu, directorul Direcției pentru azil și integrare din România, asigură pentru InfoMigrants că toți exilații prezenți în România sunt înregistrați într-unul din cele șase centre regionale de primire (situate în București, Timișoara, Somcuta Mare, Giurgiu, Rădăuți și Galați).

Refugiații care stau în aceste centre deschise pot pleca în timpul zilei dar sunt obligați să se întoarcă seara și nu trebuie să părăsească orașul, decât cu o autorizație specială.

Centrul de la Timișoara, pe care InfoMigrants a fost autorizat să îl viziteze în mod excepțional, găzduia 65 de solicitanți de azil la jumătatea lunii iulie, însă are o capacitate de 250 de locuri. Și în curând va dispune de încă o sută de loocuri.

La Centrul din Timișoara este șantier. Foto: Infomigrants

”Clădirile noi sunt construite în mijlocul curții centrale. Acestea vor fi folosite pentru a primi mai mulți solicitanți de azil, dar și pentru a găzdui noi birouri, spații pentru ONG-urile cu care lucrăm și un spațiu rezervat minorilor", adaugă Eleodor Pirvu.

InfoMigants nu a avut permisiunea de a vizita  spațiile de locuit ale refugiaților care "urmează să fie renovate în curând", potrivit directorului centrului. Migranții intervievați în afara centrului descriu dormitoarele ca fiind murdare și  infestate cu insecte.

Incidente violente

În ciuda interdicției de a părăsi orașul în care sunt înregistrați, unii migranți locuiesc în Timișoara, cu toate că sunt înregistrați în altă parte. Acesta este cazul lui Sahel, 14 ani, și al lui Fahrad, în vârstă de 25 ani. Acești afgani au fost înregistrați în centrul din Galați și acum dorm printre gunoaie, într-un miros îngrozitor, într-o școală abandonată din Timișoara.

Aici dorm Sahel (învelit cu cearceaful alb) și Farhad (sprijinit de calorifer). Foto: Infomigrants

În plus, în acest centru, ca și în celelalte, minorii trăiesc alături de ceilalți adulți. Din cauza lipsei de resurse, autoritățile române plasează doar minorii care au sub 16 ani în adăposturi specializate. Prin urmare, Mustapha, Daryab și Emran sunt nevoiți să trăiască alături de ceilalți adulți.

În urmă cu câteva săptămâni, erau zeci de oameni care dormeau în diverse clădiri abandonate din oraș. Dar după asasinarea unui tânăr afgan de către unul dintre compatrioții săi în data de 19 aprilie, operațiunile poliției au fost consolidate în oraș și majoritatea adăposturilor sunt acum goale.

Se pare că în satele de frontieră, poliția este din ce în ce mai prezentă iar migranții devin din ce în ce mai discreți. Doar în Gotlob, care se află la doi pași de graniță, localnicii au văzut niște "tineri străini" pe terenul de fotbal cu câteva zile mai devreme.

"Nu eu voi chema politia sa-i denunte ", spune zâmbind o persoană întâlnită în fața clubului sportiv. "Eu însumi am fugit din România pentru a căuta refugiu în Serbia [sub dictatura lui Nicolae Ceaușescu (1974-1989), perioadă în care mii de români au fugit din țară]".

La graniță, mulți migranți susțin că au fost tratați cu brutalitate. Pe gazonul din apropierea hypermarketul Auchan, Mustapha, tânărul afgan îmbrăcat tradițional, relatează că a încercat să treacă de șapte ori granița sârbo-română înainte de a ajunge în țară. El susține că i-a fost luat telefonul de fiecare dată.

În luna ianuarie a anului trecut, InfoMigrants a primit o plângere din partea unui cetățean din Mali care a pretins că a fost bătut de către ofițerii de poliție români. În luna mai, un raport al Consiliului danez al refugiaților și alte zece organizații au înregistrat cel puțin 331 de cazuri de intervenții brutale efectuate între România și Serbia.

Informațiile privind frontiera maghiară sunt mai greu de obținut. La Timișoara, solicitanții de azil nu vor să mai dezolte subiectul. Aflăm totuși că trecerea se face cu camionul, de la parcări din apropierea frontierei.  Însă cât de ușoară este această trecere? Cât de frecvente sunt aceste agresiuni? Cert e că nici unul din cei care au încercat fără succes să treacă pe aici, nu s-a mai  întors la Timisoara.

Traducere de Lavinia Nechifor după reportajul realizat de Infomigrants