Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Criza facturilor și explicațiile ANRE. Zoltan Nagy-Bege : ”Cred că nu ar exista absolut niciun beneficiu dacă am plafona prețul”

putin_pipe.jpg

Image source: 
AFP/GETTY

Premierul Florin Cîțu a spus joi seara la TVR că nu își dorește plafonarea prețurilor la energie și la gaze, dar dacă statele din restul Europei o vor face, „trebuie să fim și noi atenți și să intevenim”. De partea sa, președintele Klaus Iohannis s-a întâlnit săptămâna aceasta cu conducerile la vârf ale Enel Group și OMV pentru a discuta despre soluțiile posibile în contextul majorării pe piața europeană a prețurilor la energie și gaze. La RFI, vicepreședintele Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei, Zoltan Nagy-Bege, a explicat pe larg paleta de opțiuni la îndemâna statului într-un context complicat.

Reporter: Zilele acestea am avut un anunț extrem de important al premierului despre o posibilă ”plafonare” a prețului la gaze. În acest scenariu care va fi roul ANRE? Va exista un astfel de rol?

Zoltan Nagy-Bege: În momentul în care vom fi solicitați ne vom strădui să ne implicăm în această tentativă de a căuta soluții pentru consumatorii de gaze în aceste condiții de creștere a prețurilor. Trebuie stabilite niște detalii. E posibil să fie o confuzie între termeni. Unii vorbesc de plafonare. Alții vorbesc de compensare. S-ar putea ca interesul să fie același în cazul ambelor părți. Dar detaliile trebuie stabilite. Noi suntem deschiși să discutăm cu cei implicați și să contribuim la găsirea soluției pentru facturile mari la gaze naturale și la energie electrică.

Rep: Pentru că ați pomenit acest lucru, într-adevăr, este o diferență foarte mare între plafonare și compensare. Ce ar presupune o plafonare? Am mai avut o plafonare a prețului. A însemnat stabilirea unui preț maxim admis peste care nu are voie nimeni să vândă gazul pe piața românească. Care ar fi beneficiile unei astfel de plafonări? Care ar fi dezavantajele?

ZNB: Cred că nu ar exista absolut niciun beneficiu dacă am plafona prețul în piața en gross. Se referă și la gaze naturale și la energie electrică. Ultimul exemplu l-am avut la gaze naturale când prin ordonanța 114 s-a plafonat prețul la 68 de lei pentru consumatorii casnici. Efectul pe termen scurt a fost că prețul gazelor s-a majorat pentru consumatorii non casnici. Producătorii s-au gândit să recupereze în acest fel pierderile pe care le-au suferit cu plafonarea la casnici. Efectul pe termen mediu a fost o reacție foarte dură din partea Comisiei Europene, care nici nu a vrut să discute despre o asemenea soluție și ne-a obligat să renunțăm la această măsură relativ repede. Cred că doar 14 luni s-a aplicat această măsură, din mai 2019 până la 1 iulie 2020. Ar afecta orice fel de tentativă de a investi în extracția de gaze naturale din România. Putem să vorbim chiar și despre Marea Neagră sau despre alte intenții de investiție în extracția gazelor naturale. Bănuiesc că planurile guvernului pe termen lung în privința gazelor naturale din Marea Neagră sunt diferite. Vrem să atragem investitori. Vrem să începem cât mai devreme extracția din marea Neagră. Doar așa putem să reducem dependența noastră de gazele din import.

Rep: Ați pomenit de această dependență. Nimeni nu a înțeles și ANRE a fost extrem de criticată ca instituție după ce s-a decis corelarea cu bursa de la Viena, în condițiile în care avem o producție internă care ne asigură mare parte din consum și am putea avea un preț național la gaze, mult mai mic decât prețul gazului de pe bursa de la Viena, care este fixat de Rusia în mare parte.

ZNB: Iarăși există o confuzie pe această temă. Este adevărat că redevențele sunt legate de prețurile de la bursa din Viena. Redevența plătită de fiecare producător de gaze către statul român în funcție de cantitățile de gaze naturale extrase sunt calculate în funcție de evoluția prețurilor de la Viena. Noi avem un program de eliberare a gazelor care a început în iunie 2020. A înlocuit obligația de tranzacționare de 50% pe care o aveau producătorii români de gaze naturale. Diferența între obligația de ofertare, pe care o au acum prin acest mecanism funcțional din iunie anul trecut, și obligația de tranzacționare este că în cazul obligației de tranzacționare producătorii erau obligați ca 50% din producție să fie vândută pe bursă. În cazul obligației de ofertare, obligația este doar de ofertare. Dacă nu primește contraofertă și nu se realizează o tranzacție, prin faptul că a oferit anumite cantități de gaze pe bursă, obligația este bifată. De aceea a fost foarte important să setăm în aceste mecanisme de tranzacționare și un preț de la care se pleacă. Foarte ușor, un producător, dacă nu are o obligație de a pleca de la un anumit preț, poate spune că se duce pe bursă cu cantitățile pe care este obligat să le ofere, le oferă cu 1000 de lei și evident că nu are cumpărător, dar el le-a ofertat. Atunci, prin acest mecanism au fost stabilite doar pentru prima lună acele prețuri de referință. Până în momentul în care nu a existat pentru fiecare produs în parte o referință de preț în bursa românească ne-am folosit de cotațiile acelor produse din Viena. Asta e marea diferență între obligații de vânzare și obligații de ofertare. Obligațiile de ofertare sunt pentru că ai mai multe produse. Interesul nostru a fost ca în piață să existe cât mai multe produse. Vă dau exemple de produse. Avem produsul lunar, trimestrial, semestrial, anual și de sezon, sezonul de iarnă, sezonul de vară. Produsul lunar înseamnă că semnez un contract cu un producător pentru livrarea gazelor naturale pe luna octombrie sau pe noiembrie, de exemplu. Trimestrial înseamnă că semnez pentru trimestrul patru din 2021 sau trimestrul unu din 2022, de exemplu. Doar până în momentul în care am avut tranzacții în baza acestui mecanism s-a folosit ca preț maxim de ofertare cotațiile de la Viena.

Rep: Dar de ce nu au scăzut prețurile după? Din ce spuneți dumneavoastră, bănuiesc că piața ar fi trebuit să se regleze...

ZNB: Nu mai aveau unde să scadă. Anul trecut în iunie, atunci când a pornit acest program, aveam deja prețuri foarte mici în piața de gaze atât în România, cât și în toată Europa, prețuri istoric de mici. Deja anumite restricții pentru combaterea pandemiei fuseseră introduse. Cererea scăzuse drastic. Activitate economică nu prea a mai existat la nivelul întregii Europe. Am avut perioade de timp când cotația gazelor a fost în Europa de sub 4 euro pe MWh. Acest lucru s-a reflectat și în piața din România. Am avut cotații sub 25 de lei pe MWh. Mai jos de atât chiar nu se putea. Prețurile au tot crescut și momentan vedem peste tot în Europa cum avem acum,  la puțin peste un an, prețuri istoric de mari.  

Rep: Dar pe de altă parte, insist, noi avem și o producție internă care ar trebui să ne asigure niște prețuri mai scăzute decât pe piața europeană, care este dependentă de Rusia.

ZNB: Cotațiile de pe bursa română de mărfuri sunt ușor sub cotațiile din Viena. Riscul este ca dacă prețul din România ar fi mai mic sau substanțial mai mic, imediat ar fi un foarte mare interes pentru aceste gaze din partea unor furnizori de gaze naturale din alte țări. Noi avem interconectare. Așa cum putem să importăm gaze prin Ungaria, prin Ucraina, prin Bulgaria, foarte ușor și gazele noastre pot să iasă prin acele puncte de interconectare. Ăsta este fenomenul și la energie electrică și la gaze naturale. Energia sau gazele circulă dinspre piețele cu preț mai mic în spre piețele cu preț mai mare

Rep: S-ar duce deci foarte mult la export...

ZNB: Evident.

Rep: Să revenim la posibilitățile pe care le are în momentul de față guvernul. Dacă plafonarea prezintă niște dezavantaje clare, compensarea ar fi o soluție, dar cel puțin în forma ieșită din parlament s-a văzut că ar urma să ajute doar o mică parte din populație. Ori o creștere masivă a prețurilor la gaze va afecta pe toată lumea, inclusiv companiile. Ce mijloace de compensare s-ar putea găsi astfel încât să nu suferim cu toții?

ZNB: Legea care a ieșit din parlament este legea consumatorului vulnerabil. Este o lege care trebuia aprobată cu ani în urmă. Dar niciodată nu e prea târziu. E bine că o avem ...Într-adevăr, vizează un număr relativ restrâns restrâns de consumatori de energie electrică, gaze naturale și energie termică. Încearcă să îi ajute pe acești consumatori vulnerabili. Sunt vulnerabili în primul rând din cauza veniturilor foarte mici. Sunt o categorie foarte săracă a populației. Peste acest nivel, guvernul deja a anunțat și astăzi, într-o primă lectură, deja a fost prezentat în ședința de guvern un proiect care ar acorda compensații pentru o masă mai largă de consumatori. Ar extinde masa consumatorilor vulnerabili. Aceasta este undeva la câteva sute de mii. Probabil că ar extinde-o undeva la câteva milioane. Dar trebuie să vedem care va fi varianta finală. Trebuie doar identificate sursele din care se fac aceste compensări. Avem mai multe variante. Majoritatea producătorilor de energie electrică și o parte din producătorii de gaze sunt companii de stat care vor plăti dividende sau plătesc prin diverse taxe mare parte din profiturile lor către stat. Categoric se va realiza și un venit suplimentar la nivelul bugetului de stat ca urmare a acestor prețuri din piață. Asta ar fi o soluție pentru a finanța aceste compensări. Trebuie să vedem până la ce nivel de consum sau ce nivel de venit se fac aceste compensări. Ar fi ideal dacă există posibilități legale și financiare să se acorde ceva compensări și pentru companii, pentru IMM-uri, pentru persoane juridice pentru că au aceleași probleme.

Rep: Au aceleași probleme și foarte multe sunt deja într-o cvasi incapacitate de plată a facturilor curente. O majorare a prețurilor la energie și la gaze le-ar prăbuși total. Nu s-ar izbi din nou România de reproșurile Comisiei Europene, poate chiar mai degrabă decât în cazul unei plafonări? Aici va intra în discuție ajutorul de stat.

ZNB: În cazul în care ne gândim sau se gândește guvernul să acorde compensații pentru agenții economic, cu toate că nu sunt expert în acest domeniu, dar cu siguranță va trebui să se consulte și cu Comisia Europeană. Experții în domeniul ajutorului de stat să se exprime și să contribuie la această încercare de a-i ajuta pe acești agenți economici. E un subiect delicat. Vă recunosc că nu mă pricep, dar trebuie luat în calcul.

Rep: Una dintre soluțiile propuse de experții în domeniu era ca statul să renunțe la o parte din TVA-ul încasat la facturi., astfel încât facturile să scadă pentru populație. O altă propunere era ca tarifele de distribuție să mai scadă puțin pentru că ele au o pondere importantă în facturi...

ZNB: Da, așa este. Eliminarea TVA-ului poate să fie luată în discuție, dar ar trebui să vedem care sunt efectele și din punctul de vedere al veniturilor la bugetul de stat, dar și din punctul de vedere al efectului la consumator. Vă dau câteva cifre care sunt sugestive. Sunt 4.5 milioane de consumatori casnici de energie electrică, jumătate din consumatorii casnici din România, care au un consum mediu de sub 55 de kWh, ceea ce înseamnă o factură lunară de 35 de lei.

Eliminarea TVA-ului în cazul lor ar însemna o reducere de 5 – 6 lei. Dacă se aplică uniform aceeași măsură și pentru consumatorii mai mari, care au o factură de 500 de lei, eliminarea TVA-ului ar însemna în cazul lor o reducere de 90 – 100 de lei. Poate cel căruia i se reduce prin această măsură factura cu 100 de lei ar avea mijloace materiale să plătească această factură de 500 de lei, în schimb o reducere de 5 lei aplicată acelui consumator mai sărac, s-ar putea să nu îl sprijine suficient. Ar avea nevoie de ajutoare mai mari. În ceea ce privește reducerea sau eliminarea tarifelor de distribuție, e adevărat că la energie electrică ponderea tarifelor de rețea, de distribuție și de transport este undeva la 27% din total factură. La gaze naturale ponderea e ceva mai mică, undeva la 22%. De eliminat nu se pot elimina.

Aceste tarife sunt plătit distribuitorului și transportatorului de energie electrică și gaze naturale, care au sarcina și rolul lor. În momentul în care ei numai încasează aceste tarife de distribuție și de transport, ei numai pot să întrețină rețelele. Dacă un consumator mic sau mare are o problemă cu alimentarea distribuitorul vine și repară o linie, un transformator. Lucrările de mentenanță și de investiții continue în aceste rețele trebuie făcute. Aceste cheltuieli sunt incluse în aceste tarife de distribuție. Tarifele de distribuție nu au crescut niciodată cu mai mult de 3% în ultimii cinci ani. O creștere de 3% a tarifului de distribuție, ca efect în creșterea facturii finale este de sub 1%. Nu cred că e o componentă esențială din punctul de vedere al creșterii facturii finale. Până la urmă, creștere este generată de creșterea prețului energiei sau gazelor, a mărfii. Ascunde și niște pericole care pe termen mediu, dacă nu se fac investiții și lucrări de mentenanță în rețea, s-ar putea să ne coste mult mai mult.

 

 

 
Vicepreședintele ANRE Zoltan Nagy-Bege