Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pacient covid, în stare gravă: "Faceți-mi și zece vaccinuri, numai să mă fac bine"

De la începutul pandemiei de covid-19 în România, din 26 februarie 2020, 39.629 de persoane au murit în urma complicațiilor cauzate de infecția cu coronavirus. Spitalele gem de bolnavi, fiecare zi aduce record după record de pacienți în stare foarte gravă, ambulanțele așteaptă, la coadă, ca să lase pacienții la camerele de gardă, iar disponibilitatea paturilor ATI e atât de importantă, încât autoritățile anunță zilnic câte locuri libere mai sunt, dacă mai sunt... Cu toate acestea, continuă să fie oameni care nu cred că virusul există, chiar dacă părinții sau frații lor sunt bolnavi. Aceștia din urmă însă, abia după ce ajung pe patul de spital, îndeamnă la vaccinare.

În toată țara, un singur loc mai este liber la terapie intensivă pentru pacienții COVID. Acel pat ATI se găsește în județul Hunedoara. Azi s-a înregistrat un nou record în privința bolnavilor infectați cu coronavirus, aflați în stare gravă în spital: 1.632. Dintre aceștia, 34 sunt copii.

În ultimele 24 de ore au fost înregistrate peste 9.100 de cazuri noi, din puțin peste 32.000 de teste. În acest interval au decedat 209 persoane, dintre care doar 16 erau vaccinate.
Șefa secției de Anestezie Terapie Intensivă de la Institutul Marius Nasta din Capitală, medicul Genoveva Cadar, povestește la RFI cum vede pandemia un doctor din spitalele înțesate de bolnavi:

Genoveva Cadar: Cel mai greu moment din ultima gardă a fost conversația cu unii aparținători. După vizita de aproape 5 ore în zona roșie la cei 15 pacienți, am ieșit în cursul după amiezii și după cum ne este obiceiul am luat la rând telefoanele contacților ca să îi informăm despre evoluția pacienților. E foarte greu. În primul rând pentru că le dai vești proaste multora dintre ei. Iar în al doilea rând pentru că unii în continuare nu înțeleg și nu acceptă situația de niciun fel. Spun că nu există boala covid. Întreabă de ce l-am intubat, de ce l-am dus în ATI. Sunt întrebări lipsite de sens și de logică.

Reporter: Dar ei de ce l-au adus la spital?

GC: Pentru că avea ceva la plămâni, dar nu covid. Ei știau ce are, dar nu covid pentru că nu există covid. Înțelegeți? Explică-le oamenilor ăstora. De unde să o iei? De unde să începi și unde să termini? E destul de greu. Pierdem mult timp cu lămuriri, cu explicații. Și de cele mai multe ori se dovedește a fi în zadar pentru că ei tot pe a lor o țin. Scandalul este zilnic. Fiecare medic de gardă își toacă nervii când îi vine rândul de gardă și tot degeaba. În final sunt tot foarte nemulțumiți, foarte recalcitranți, chiar agresivi.

Rep: Majoritatea pacienților care ajung acum în spitale sunt pacienți nevaccinați. Asta o știm din statistica de la Institutul de Sănătate Publică. Cum reacționează pacienții când îi întrebați dacă sunt sau nu vaccinați?

GC: Pacienții care sunt în situația în care sunt, cu forme, severe, dependenți de oxigen, regretă că nu au crezut în boală, că nu au crezut în vaccin. Deunăzi, un domn mai în vârstă se exprima ceva de genul „faceți-mi și zece vaccinuri, numai să mă fac bine”. E cam târziu acum când e la terapie intensivă și ventilat non-invaziv. Ei nu înțeleg că nu pot întâi să zică nu și după aia, dacă se îmbolnăvesc să zică da și se rezolvă. Nu realizează gravitatea situației. Le pare rău acum că nu s-au vaccinat. Dacă pot ar sfătui pe toată lumea să se vaccineze, dar din păcate acum sunt într-o situație în care e greu ca chiar și mesajul lor să mai ajungă în exterior. Ei sunt la terapie intensivă.


Cadre medicale care verifică pacienți internați în TIR-ul ATI de la Institutul de Pneumoftiziologie "Marius Nasta" din București, miercuri, 6 octombrie 2021.
Image source: 
Mediafax Foto - Andreea Alexandru

Rep: Pacienții ajung în stare gravă la spital pentru că vin târziu sau pentru că infecția dată de tulpina delta este mult mai gravă?

GC: Cred că este o combinației a celor două cauze. Vin târziu pentru că nu cred în boală. Cred că e o simplă răceală. Stau acasă până se agravează foarte tare și atunci vin târziu. Pe de altă parte, fac și forme severe pentru că nu sunt vaccinați. Sunt forme severe, cu evoluții destul de rapide față de valurile anterioare. În valul ăsta am primit pacienți pe care i-am intubat în primele ore de la admisie, unii chiar la admisie și cu evoluție rapid nefavorabilă. Nu știu dacă este caracteristica tulpinii delta sau este urmare a faptului că au strat într-adevăr până târziu acasă. Nu știu dacă ar fi venit mai devreme ar fi fost vreo schimbare. Mi-e greu să spun treaba asta. La noi ajung în formă deja critică.

Rep: Cu ce saturații de oxigen ajung la dumneavoastră?

GC: Au ajuns și cu 30% - 40%.

Rep: Mai erau pe picioare oamenii ăia?

GC: Nu chiar, unii erau chiar comatoși, alții semi comatoși, foarte grav.


Un cadru medical transportă o butelie de oxigen pe un hol din secția COVID-19 a Institutului de Pneumoftiziologie "Marius Nasta" din București, miercuri, 6 octombrie 2021.
Image source: 
Mediafax Foto - Andreea Alexandru

Rep: Nu mai este ceva neobișnuit, aproape în fiecare zi nu sunt locuri la ATI niciunde în țară. Cum este pentru dumneavoastră medic de ATI să trăiți pandemia în felul acesta, ca în ochiul unei furtuni uriașe?

GC: Este îngrozitor pentru că există o presiune continuă din partea colegilor de a primi alți pacienți în ATI și noi nu avem unde.

Rep: Colegii din spital sau din alte spitale?

GC: Și din alte spitale, dar mai ales din spital de pe secție. Efectiv nu ne mai putem permite să primim din alte spitale atât timp cât nu facem față pacienților de pe secția de pneumologie covid, unde este un număr de pacienți care ar necesita asistență de terapie intensivă mai mare decât numărul de locuri. Mai fac colegii noștri ventilație noninvazivă și pe secție. Nu la nivelul de terapie intensivă, dar este o soluție de compromis pentru a face față acestor cazuri.

Rep: Cum este pentru pacienții din terapie intensivă să asiste la suferința colegilor de salon? Ați vorbit cu ei?

GC: Vă dați seama că este îngrozitor. Îi afectează. Oricât ai încerca să tragi paravane și să îi ferești de a vedea cu ochii lor ceea ce se întâmplă, ei bănuiesc, ghicesc ce este dincolo de paravan. Își dau seama, urechi au. Chiar dacă le ascunde noi scena desfășurării evenimentelor îi marchează profund. Depinde cum reacționează fiecare. Unii se sperie foarte tare și devin depresivi. Dar am avut și cazuri care se mobilizează. Se mobilizează. Abia atunci înțeleg că lucrurile pot fi cu adevărat grave și că nu-i chinuim noi că nu avem ce face, ci ca să se facă bine. Să știți că am avut pacienți care s-au mobilizat abia după asta și s-au mobilizat atât de tare încât au reușit să treacă hopul și să evolueze favorabil.