Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Poate România să preia exemplul Lituaniei, unde comentariile la știrile despre Covid sunt interzise?

Ioana Avădani, președinte al Centrului pentru Jurnalism Independent

În Lituania, stat al UE, cele mai mari site-uri de informaţii au anunţat că suprimă comentariile publice la toate articolele lor despre COVID-19 pentru a lupta împotriva dezinformării și a valului de teorii ale conspiraţiei proliferate de cei care se opun vaccinării, notează AFP. Ar putea România să preia acest exemplu de luptă împotriva dezinformarii cu privire la pandemie și vaccin?

"Dăm dovadă de solidaritate cu statul şi societatea în efortul comun destinat să neutralizeze dezinformarea răspândită de antivaccinişti", a declarat preşedintele Asociaţiei Media Online din Lituania, Arnas Marcinkus.

Aproximativ 71% dintre adulţii din această ţară cu 2,8 milioane de locuitori au fost vaccinaţi complet împotriva COVID-19, o rată mai mare decât cea a multor ţări vecine din Europa Centrală şi de Est.

Cât de justă este decizia luată de cele mai importante publicații din Lituania și cât de fezabil ar fi acest scenariu pentru România și pentru combaterea fake news-ului în ceea ce privește vaccinarea în țara noastră? RFI a întrebat-o pe Ioana Avădani, președintele Centrului pentru Jurnalism Independent.

Un rău necesar, cel mai mic dintre relele necesare

Ioana Avădani: Este un gest dur, dar care vine la finalul unei perioade în care au fost încercate și alte metode. Ideea opririi comentariilor la anumite materiale nu este nouă și nu a fost inventată în timpul pandemiei. Există publicații care nu permit comentarii. Prefer acest termen în locul termenului de suprimare, care pare foarte sângeros. Sunt publicații care nu permit comentarii la materiale a căror temă este foarte controversată. Este o practică. Nu este o invenție a colegilor din Lituania.

Reporter: Putem vorbi despre un rău necesar în acest moment în care dezinformarea în legătură cu pandemia și vaccinarea, în multe state ale lumii și în România, au efecte foarte dure. Cum e în cazul nostru o rată foarte mică a vaccinării. Nu că ar fi acesta singurul motiv, dar este unul dintre motivele principale. E un rău necesar? Îl puteți califica astfel?

IA: Putem să îl calificăm drept un rău necesar. Aș putea să adaugă că este cel mai mic dintre relele necesare. Am auzit zilele acestea cu mai multă intensitate decât până acum invitații la înăsprirea legii, la introducerea cenzurii, la deschiderea de dosare penale pentru vehicularea de informații false legate de covid. Însă, pot să spun că este și un gest legitim. Insist asupra acestui aspect. Inclusiv la nivelul Curții Europene pentru Drepturile Omului s-a decis că operatorul de site este responsabil pentru tot ce apare pe site-ul său, chiar dacă nu este generatorul acelui conținut. În esență, firma editoare a site-ului răspunde pentru comentariile vizitatorilor.

Rep: Credeți că acest model lituanian ar fi o soluție și în România? S-ar putea preta presa de la noi și democrația din România pentru un astfel de demers comun al mediilor principale în acest moment?

IA: Mă tem că nu vom asista la vreun demers comun al mediilor în acest sens. Să nu uităm că în cazul nostru o parte dintre media a fost un vehicul important pentru promovarea discursului antivaccinist. Ceea ce au decis colegii din Lituania presupune că acceptă ideea că sursa discursului antivaccinist este în afara zonei editoriale. Aștept cu nerăbdare ca CNA să își facă timp să se uite pe sesizările depuse în ultimul an împotriva unor astfel de materiale. Or, la noi, cum spuneam, o parte din mass-media este autor al discursului antivaccinist, nu doar gazdă.

Rep: De fiecare dată când vorbim despre blocarea unui anumit tip de mesaj, fie și cel al utilizatorilor de pe internet, un mesaj care vine din zona presei, ne ducem cu gândul la cenzură. Acest tip de cenzură nu ar putea duce în final la o compromitere fie și parțială a rolului inițial al presei și a libertății de exprimare? Este o graniță fină aici. Cum vedeți lucrurile?

IA: Este o graniță. Ea este ceva mai apăsată decât ați descris-o dumneavoastră. Vorbim despre cenzură atunci când vorbim de intervenția statului, nu de intervenția unui operator de comunicare publică, care este responsabil pentru ceea ce apare pe site-ul său sau în zona sa editorială. Eu contest termenul de cenzură în această relație. Dar, într-adevăr, interzicerea unui anumit tip de discurs în afara unor prevederi legale este îngrijorătoare ca demers și ca eventuale consecințe. Ar trebui să existe un termen de prescripție, așa cum se numește în limbaj tehnic. Oprim orice comentariu, nu un anumit tip de discurs, ci comentariul. Nu ștergem doar comentariile care susțin o teorie sau alta, ci pur și simplu închidem canalul. Dar ar trebui să știm până când.

Ascultă:

 
Ioana Avădani, președinte al Centrului pentru Jurnalism Independent, despre fake news și pandemie