Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Criza forței de muncă: "Nu se poate ajunge la un numitor comun între nevoia de forță de muncă și ofertă din cauza migrației"

forta_de_munca.jpg

Criza forței de muncă: "Nu se poate ajunge la un numitor comun între nevoia de forță de muncă și ofertă din cauza migrației" Image source: RFI

Guvernul vrea să primească de patru ori mai mulți muncitori străini pe piața din România față de cât își propusese la începutul anului - un nivel record până în prezent, scrie economedia.ro

Măsura, care se regăsește într-un proiect lansat în dezbatere publică de Ministerul Muncii, propune un contingent de 100 de  mii de lucrători și vine în contextul în care există un număr mare de locuri de muncă despre care angajatorii spun că nu sunt ocupate în mod constant.  
Raluca Dumitra, de la portalul EJobs explică:

Raluca Dumitra: Am observat acest trend în ultimii ani, odată cu migrația forței de muncă, mai ales pe zona de blue collars spre străinătate, unde într-adevăr sunt salarii mult peste cele din România, a început să se resimtă tot mai mult nevoia de forță de muncă în România pe zona de muncitori. Pe de altă parte, o dată cu relaxarea restricțiilor pe care le-a impus pandemia observăm din nou că e mult mai tentant pentru candidații din România să revină la joburile pe care le aveau înainte de pandemie în afara țării, chiar dacă companiile încearcă și au crescut destul de mult salariile pe această zonă. Dar nu se poate ajunge la un numitor comun între nevoia de forță de muncă și oferta care este în România, în principal ca urmare a migrației.

Reporter: Care este principalul motiv? Salariu este cumva un impediment, e ceva care îi oprește pe români să se arate interesați de aceste locuri de muncă?

RD: Cu siguranță pe zona asta salariul este principalul factor care îi face să aleagă un job în afară versus unul în România. Pe lângă un pachet salarial care uneori poate să fie dublu, poate chiar triplu față de ceea ce ar primi aici, există companii în afară care oferă inclusiv pachete de relocare. Poate suportă o anumită parte din cheltuielile care apar acolo. Una peste alta, e o variantă mult mai avantajoasă din punct de vedere financiar pentru ei.

Rep: În ce măsură pandemia și restricțiile de circulație au afectat migrația pe această parte a locurilor de muncă. Mai e și Brexitul. Cumva ar fi trebuit să simțim mai mult aici.

RD: Da, am observat la începutul pandemiei, când foarte mulți români din Europa s-au întors în țară, că a scăzut și interesul pentru joburile în afară. Mai mult decât atât, o bună parte din oferta de joburi din afară, de la începutul pandemiei până acum 6 luni, erau în mare parte joburi pe zona de medical, cum era și firesc. De exemplu, oferta de joburi în construcții sau în transporturi, care altădată angajau foarte mult în afară, a scăzut destul de mult. Ceea ce se întâmplă este că odată cu creșterea ratei de vaccinare în Europa și a relaxării restricțiilor în multe dintre țări a început să fie iar o nevoie destul de acută de forță de muncă. Iar românii se întorc la joburile pe care le aveau acolo sau la altele. Se întorc pentru că întoarcerea lor acasă a fost o măsură temporară, condiționată de pandemie.

Rep: E clar că nu doar pe piața din România, ci și pe piața din Europa există o cerere foarte mare de forță de muncă calificată. Vin tinerii care rămân șomeri. Ei nu reușesc să își găsească. Sunt prea pretențioși angajatorii sau ei au pretenții financiare nejustificate pentru început de drum?
RD: Aici este un x. Ce am observat din studiile pe care le-am făcut în perioada pandemiei a fost că pandemia i-a ajutat pe tineri să se calibreze un pic mai bine la piață, inclusiv pe partea de ofertă financiară. Nu își mai doresc salarii atât de mari cum se vorbea înainte. Cred că peste 60% dintre ei, conform ultimului studiu pe care l-am făcut, voiau un salariu de început undeva sub 2500 lei. Este total legitim. Nu este nici deplasat. Ce se întâmplă totuși, este că este nevoie permanentă de job-uri pe segmentul entry-level. Poate pentru faptul că de multe ori angajatorii preferă să recruteze oamenii care au un an sau doi de experiență în defavoarea celor care au zero experiență, de aici s-ar putea să resimtă tinerii care sunt la început de drum, dar nu au mai lucrat nicăieri, dificultăți la angajare. Pe de altă parte este și segmentul de vârstă care stă cel mai puțin la un job. Cei până în 24 de ani stau în medie 3 – 6 luni la un job. Atunci rata de fluctuație este mult mai mare. Apar constant joburi noi, chiar dacă se recrutează pentru că se eliberează poziții și tinerii se mută dintr-o companie în alta.

Rep: care sunt domeniile în care sunt foarte căutați tinerii?

RD: Sunt cele care prin tradiție pot să îți asigure un start destul de bun în carieră. Mă gândesc la call center, unde chiar dacă salariu de încadrare poate nu e cel mai mare, poți să îți rotunjești veniturile din bonusuri. O bună parte dintre tineri se duc spre vânzări. E un domeniu care te poate propulsa în carieră. Și vedem un interes destul de mare pentru domeniile creative, marketing, publicitate, PR și chiar și IT.

Rep: În ce măsură mai contează studiile, dacă ai o facultate, un master sau dacă te-ai dus mai departe? Ce contează?

RD: Cu siguranță contează mai mult experiența practică. De asta și încurajăm tinerii să aibă orice fel de experiență, fie că este neplătită, fie că este voluntariat. Este mult mai important să știi să faci lucruri concret decât să știi teoria pentru că de multe ori există această ruptură între mediul academic și piața muncii. Tu înveți ceva la școală, dar când ajungi să profesezi îți dai seama că nu știi cu adevărat să faci nimic, că știi doar teoria. De asta îi încurajăm foarte mult pe tineri să accepte orice fel de experiență de muncă. Chiar dacă nu vor rămâne pe viață în domeniul respectiv pot să deprindă skill-uri care țin de relaționarea cu colegii, de munca în echipă, de responsabilitatea unui deadline. Aș zice că sunt importante amândouă, dar cântărește un pic mai mult experiența. 

 
Raluca Dumitra, de la portalul EJobs.