Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Românii între 15 și 24 de ani, cei mai afectați de șomaj, deși UE asigură fonduri pentru integrarea tinerilor pe piața muncii

Programul european "Garanția pentru Tineret", destinat tinerilor care nu fac nici școală și nici nu au un loc de muncă, a fost un program prost aplicat în România. Cele trei ministere implicate- Muncii, Educației și Tineretului- nu au colaborat, iar unele AJOFM-uri (Agențiile Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă) au așteptat ca acești tineri să vină spre ei, fără să meargă în teritoriu ca să-i atragă să se înregistreze. Din circa 400.000 de astfel de tineri, în bazele de datele ANOFM se află circa 100.000, spune la RFI, Claudia Petrescu, cercetător la Institutul de Cercetare a Calității Vieții. Aceasta a făcut un studiu pentru a afla de ce România este pe ultimul loc în UE în ceea ce privește numărul de tineri incluși în acest program. Potrivit Institutului Național de Statistică, rata șomajului în septembrie 2021 a fost de 5%. Cei mai afectați sunt tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani, 19,5% dintre ei negăsind un loc de muncă.

 

Obiectivul principal al programului “Garanția pentru Tineret” a fost reducerea șomajului în rândul tinerilor care au vârsta cuprinsă între 16 și 24 ani, prin facilitarea obținerii de locuri de muncă de calitate, scrie pe siteul Ministerului Muncii. Concret, se urmărește ca tinerii cu vârsta mai mică de 25 ani, care își pierd locul de muncă sau care nu găsesc unul după terminarea studiilor, să primească o ofertă de bună calitate, fie de angajare, fie de continuare a educației sau de intrare în ucenicie, ori de efectuare a unui stagiu. Programul are și un site dedicat www.garantiapentrutineret.ro, unde  ultimul anunț de angajare pentru tineri datează din...mai 2019. Rata șomajului în septembrie 2021 a fost de 5%, a informat, recent, Institutul Național de Statistică. Cei mai afectați sunt tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani, 19,5% dintre ei negăsind un loc de muncă, potrivit sursei citate. Am întrebat-o pe Claudia Petrescu, cercetător la Institutul de Cercetare a Calității Vieții, cum a fost aplicat în România acest program. 

Reporter: Acest program a fost lansat în 2013. Au trecut 8 ani de atunci. Ce s-a întâmplat în România? Cum a fost aplicat acest program?

Claudia Petrescu, cercetător ICCV: În România acest program presupune un amalgam de măsuri, unele dintre ele aplicate anterior, unele care au fost mutate ulterior pentru a fi aplicate pe fonduri europene. Este foarte dificil de a face o estimare legat de câte dintre aceste măsuri au cuprins tineri, câte au cuprins nu doar tineri, ci și persoane care nu sunt tinere. Dacă stăm să ne uităm la măsuri care pot fi incluse în program, lucrurile au evoluat destul de bine până prin 2019 dacă mă refer la contractele de ucenicie, contractele de internship sau la stagiile de practică pe perioada verii. Dacă ne uităm la proporția tinerilor NEETs din participanții la acest program, datele de la nivelul Uniunii Europene arată că în 2014, 18% din totalul tinerilor participanți la program erau NEETs. Aceștia sunt cei care nu se află într-o formă de învățământ și nici nu au loc de muncă. Iar în 2017 procentul lor a scăzut la 14%. Am avut un an și jumătate în care nu am avut plan de acțiune pentru acest program în România.

Rep: Programul prevede ca în 4 luni de când acești tineri părăsesc școala sau de când își pierd locul de muncă să primească o ofertă de muncă ori o ofertă pentru a-și continua educația. Cine ar fi trebuit să se ocupe, să îi găsească pe acești tineri?

Claudia Petrescu: Până acum responsabilitatea pentru integrarea acestor tineri în program a revenit structurilor ANOFM, respectiv AJOFM-urile.

Rep: AJOFM-uri care, din câte înțeleg, au așteptat în birouri crezând că vor merge tinerii să le ceară ajutor sau au mers în unitățile de învățământ, unde nu prea găsești astfel de persoane care trebuie incluse în program, nu?

Claudia Petrescu: Situația este destul de diferită la nivel național: Sunt AJOFM-uri care s-au mișcat mai bine și au făcut echipe mobile și au mers în comunități pentru a identifica acești tineri. A existat un proiect destul de mare finanțat prin fonduri europene, în care AJOFM a fost beneficiar alături de ANPIS. E vorba despre proiectul INTESPO, proiect care a identificat cei mai mulți tineri NEETs din România. Este unul dintre proiectele considerate a fi de succes la nivel european. Dar lucrurile acestea ar fi trebuit făcute un pic mai devreme. Sunt alte AJOFM-uri care, din păcate, au avut o atitudine pasivă și care au așteptat ca tinerii să vină către ei. S-au dus în special în unități de învățământ. Ori, tinerii NEETs nu prea sunt în unități de învățământ. Ei numai sunt în educație. Nu zic că nu era necesar să se meargă și în unități de învățământ sau în universități, pentru că sunt măsuri care vizează aceste categorii, dar pentru a merge către cei mai vulnerabili măsurile ar fi trebuit adaptate nevoilor lor și specificului lor. Pe ei nu îi găsești neapărat în universități sau în licee.

Rep: România se află pe ultimul loc în ceea ce privește numărul de tineri incluși în acest program. Este vorba despre cei care nu fac nici școală și care nu au nici job. Reiese dintr-un studiu pe care dumneavoastră l-ați făcut. Până și Bulgaria ne-a întrecut la acest capitol. De ce?

Claudia Petrescu: Ne-au luat-o înainte în ceea ce privește implementarea unei componente din acest program, respectiv programul care vizează angajarea tinerilor. Acesta este o parte din programul Garanția pentru tineret, parte pentru care avem fonduri de la nivelul Uniunii Europene. Din păcate, suntem pe ultimul loc în ceea ce privește cheltuirea acestor bani. Datele așa ne arată. Avem undeva la 3% din totalul fondurilor cheltuite până acum și 15% aprobate, decise a fi cheltuite. De ce nu s-a făcut? Nu s-a făcut pentru că în mare parte am avut niște întârzieri în implementarea fondurilor europene. În momentul în care s-au lansat cu mare dificultate programele finanțate din fonduri europene în prima parte toată acțiunea a fost concentrată pe ANOFM-uri. Nu au fost implicați alți actori. Nu a existat o colaborare cu autoritățile locale. Cel puțin la începutul programului nu a existat o deschidere o deschidere spre a merge cu echipe mobile către acești tineri sau de a identifica canalele cele mai potrivite de comunicare cu ei. Apoi, să nu uităm că avem o problemă de cooperare și de coordonare între ministere. Fiecare își face pe bucățica lui măsurile, Ministerul Educației pe partea lui, Ministerul Muncii pe partea lui. Ori lucrurile acestea în acest program presupun o integrare a acestor măsuri și o colaborare foarte bună între ministere. Din păcate în România nu a existat. Sau datele nu ne indică că avem această colaborare bună. 

ASCULTĂ AICI INTERVIUL: