Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Corinne Masiero: O revoluție nu se face dacă cerem voie

Actrița franceză Corinne Masiero, cunoscută pentru rolul principal din serialul ,,Capitaine Marleau” difuzat și în România de TV5, este o nonconformistă convinsă. Nu a avut o viață ușoară, dar a reușit să se reinventeze, iar acum, la 57 de ani, nu se mai poate opri....

Nici nu e nevoie de scaun, Corinne Masiero preferă să răspundă întrebărilor AFP direct de pe podea!

A trecut prin toate – munca de jos, droguri, dormit pe străzi și chiar prostituție – în urmă cu 30 de ani însă a început să-și reclădească viața, mai întâi prin teatru, apoi și prin televiziune.  Și nu se oprește niciodată: în curând va trece în spatele camerelor de filmare, ca regizor și, între timp, susține concerte punk alături de trupa "Les Vaginites", la care poartă mereu tricouri îndrăznețe cu mesaje feministe.

Dar deși pare a fi în mai multe locuri în același timp, această campioană a rezilienței și a propagandei (să ne amintim protestul ei de la gala premiilor Cesar, când a apărut complet dezbrăcată pe scenă pentru a atrage atenția asupra închiderii instituțiilor culturale pe timpul pandemiei) își menține verticalitatea: ,,Ca să accept un proiect, trebuie să fie în concordanță cu valorile mele: nu trebuie să fie rasist, nici homofob, nici sexist, nici contrar valorilor clasei muncitoare”, explică actrița, convinsă că ,, o revoluție nu se face dacă cerem voie”.

Conștientă că regia ,,nu e meseria mea”, artista a acceptat totuși propunerea unui canal TV cunoscut de a realiza un serial despre povestea de dragoste între două adolescente „pe fondul luptei pentru drepturile rezidenților străini ilegali” (les sans-papiers).

,,Libertatea cere sacrificii”

,,Ador tot ceea ține de cultura populară trashy, ieftină și care nu poate apărea la televizor”, adaugă artista care a obținut recunoașterea în 2013, pentru rolul unei persoane fără adăpost din filmul Louise Wimmer, și care va face parte în curând din distibuția a cel puțin două filme noi: Rroû , o adaptare după textul scriitorului Maurice Genevoix, și La Marginale, despre o excursie cu mașina, dar fără permis…

Ca să nu mai vorbim de documentarele activiste pe tema #MeToo sau a impactului mass-media, ori despre filmul Code Barre, "nebunesc, dar cu un mesaj puternic", despre niște angajați care și-au răpit șeful, ,,un Harvey Weinstein al supermarketurilor”.

"Libertatea nu este o șansă, trebuie să mergi și să o obții", continuă actrița, care încă de la primele roluri (a debutat în 1993 în Germinal de Claude Berri) nu a ezitat niciodată să își spună propriile replici pe platou, mai degrabă decât ce era scris în scenariu... "Și ce dacă e filmul tău? Eu replica asta vreau s-o spun așa și nu altfel...", spune râzând.

Pe platourile de filmare ca și în viață, nu îi vine să creadă că oamenii „nu se revoltă în legătură cu ce nu le convine”, dând ca exemplu machiajul, o constrângere socială care „nu este în codul civil”.

,,Să ne băgăm picioarele, cum s-ar zice, doar asta ne-ar face să depășim rutina zilnică și să acceptăm autoironia. Și când toată lumea s-a calmat, putem începe să vorbim”, explică ea.

A susținut „vestele galbene”, dar nu are nicio intenție să intre în politică: ,,Sunt dezamăgită că toată lumea se lasă păcălită de discursuri frumoase, de cine vorbește mai mult, chiar dacă scoate numai prostii pe gură... Nu trebuie să vă lăsați păcăliți de mass-media, căci sunt conduse de oameni ghidați de propriile interese dezgustătoare”.

"Nu reprezint pe nimeni, vorbesc doar pentru mine", adaugă actrița, la nouă luni de la turul de forță de la premiile Cesar, care i-a atras „un tsunami de mulțumiri”. ,,M-am obișnuit, o avalanșă de aprecieri... o să ajung iar la psiholog!”

 

Traducere de Irina Șerban după articolul publicat de France24.