Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Belgia: lipsa personalului medical duce la închiderea școlilor

marche_pour_la_liberte.jpg

Marche pour la liberté Bxls
Cadrele medicale au manifestat la Bruxelles în 5 decembrie pentru revalorizarea meseriei si împotriva vaccinării obligatorii
Sursa imaginii: 
RFI

Autoritățile belgiene au decis în 3 decembrie închiderea școlilor primare și închiderea parțială a cursurilor din licee înainte de vacanța oficială. Decizia se bazează pe situația epidemiologică Covid19 îngrijorătoare care pune sistemul medical sub mare presiune. Adevărata problemă este însă lipsa personalului medical. 

Belgia se confruntă mai departe cu o problemă potențial gravă adusă de pandemie, dar aici se iau decizii politice greu de înțeles. In consecință, personalul medical este pus sub o dublă presiune – cea a meseriei și cea politică.

In acest reportaj se exprimă voci din sistemul de sănătate care contestă măsurile, dar care se tem pentru locul lor de muncă și prin urmare se exprimă sub anonimat. 

Problemele din sănătate și din societate în general au început înainte de pandemie și bineînțeles s-au agravat mai apoi. 

După aproape doi ani de restricții dure și de epidemie care a lovit greu această țară de 11 milioane de locuitori, autoritățile par să ignore anumite aspecte ale sistemului de sănătate și se concentrează pe unele măsuri care agasează deja întreaga populație. 

In 3 decembrie, belgienii erau pregătiți pentru noi restricții dure, dar după ultimele consultări, guvernul a făcut, ce-i drept, un pas înapoi. 

Astfel, grădinițele și școlile primare nu se închid în 10 decembrie, ci în 20 decembrie, barurile și restaurantele rămân deschise până la 23h, iar activitățile în interior de sub 200 de persoane rămân posibile. Masca devine obligatorie pentru copii începând cu șase ani, iar liceele organizează jumătate din cursuri la distanță. 

E adevărat că toți indicatorii epidemiei cresc în Belgia, cu excepția ratei infecțiilor care a scăzut foarte puțin. In paralel, aici a fost descoperit primul caz de Covid19 Omicron din Europa. 

Conform autorității sanitare a țării, Sciensano, peste 800 de persoane sunt internate în terapie intensivă, ocupând astfel aproape din jumătate din capacitatea pe care o are Belgia în această privință. 

Guvernul vrea să evite un blocaj al sistemului medical, dar cifrele aruncate ici și colo prin presă nu reușesc să redea o situație coerentă a epidemiei și mai ales nu arată adevărata problemă. 

Spitalele belgiene , mai ales cele publice, suferă din lipsă de personal.Asta guvernul nu spune, dar e limpede că se ia în considerare situația globală care ar putea fi la un moment agravată și mai mult de epidemie. 

Pentru moment, situația din spitale nu o reflectă pe cea prezentată de Sciensano. De pildă, la urgențele spitalului de boli infecțioase Saint Pierre din Bruxelles – fost spital de referință Covid -  duminică era calm absolut și niciun pacient Covid19 internat, după câte ne spunea Mirela (nume de împrumut), medic specializat în urgențe. 

In alte spitale din Bruxelles se remarcă același lucru, după cum ne spunea Cristina (nume de împrumut) , doctor specializat în terapie intensivă și aflat la gardă duminică: patru pacienți Covid din cei șase aflați în terapie intensivă și treisprezece pacienți internați în secția Covid19. "Nu a fost o explozie de cazuri", a precizat ea. 

In restul Belgiei, conform datelor oficiale, cele mai multe cazuri aflate în terapie intensivă – dar tot fără respirator – se regăsesc în Flandra, la Anvers. Ancheta noastră a dovedit că de fapt nici in spitalele de aici situația nu era cum o arată cifrele. 

Personalul medical spune că politicienii se înșală când iau alte decizii altele decât acelea de a revaloriza profesia. 

 „Marșul pentru libertate”, organizat în 5 decembrie la Bruxelles de sindicatele cadrelor medicale și cele ale pompierilor a denunțat mai ales situația din spitale care nu pare să  mai fie creată de Covid19.

Cei peste 8.000 de participanți - puțini față de cei 35.000 prezenți la manifestația din 22 noiembrie – au contestat măsurile sanitare și condițiile de lucru ale unor categorii de populație, ca și vaccinarea lor obligatorie. 

Iar situația Covid relativ calmă din toate spitalele îi alertează totuși pe doctori care trag un semnal de alarmă privind neglijarea altor patologii grave sau foarte grave în favoarea opririi pandemiei. 

Astfel, Institutului National al Asigurărilor (INAMI) îngrijirile chirurgicale urgente au o întârziere de un an și jumătate. Cele care nu sunt urgente ar putea avea la un moment dat  întârzieri de peste patru ani. 

Revenind la situația cadrelor medicale, „doctorii și asistenții sunt eroii de ieri, dar țapii ispășitori de astăzi”, spun diversele sindicate medicale care denunță situația gravă cu care se confruntă spitalele în acest moment. 

Plecați anul trecut în concediu prelungit de boală , mulți asistenți au decis între timp să părăsească meseria. Alții continuă să nu muncească și se bazează pe ajutorul temporar oferit de guvern.Reprezentanții sindicali la manifestația de duminică o spuneau.

Situația a dus la o penurie gravă de asistenți medicali în toate spitalele belgiene și mai ales în regiunea Bruxelles-ului. Asistenții rămași la lucru sunt obligați să muncească ore lungi pentru un salariu mic și sunt chemați să își facă datoria și dacă sunt bolnavi. 

Iar starea lucrurilor se va agrava din nou anul viitor când personalul medical nevaccinat va fi nevoit să părăsească treptat spitalele publice. 

Sefa asistenților medicali de la al unui spitalul public din Bruxelles ne mărturisea că nu înțelege cum a putut fi adoptată o legea vaccinării obligatorii, fiind știută criza de personal cu care sistemul de sănătate se confruntă deja.  

Manifestația din 5 decembrie s-a soldat cu violențe și arestări, la fel ca și cea din noiembrie și ca toate cele care le-au precedat. In acest fel, mesajul primordial nu mai este auzit. 

Situația personalului medical din Belgia nu are deci cum să se amelioreze. Intre timp, nu doar asistenții ci și unii doctori părăsesc sistemul public sau chiar meseria ca atare. 

Singura speranță este pusă în noua generația aflată acum pe băncile școlilor de medicină și de asistenți. Dar și aceasta se mai poate încă răzgândi într-o țară în care acordurile politice mai mult decât ciudate, dar singurele posibilele între cele trei regiuni lingvistice, ignoră total realitatea socială. 

 
Corespondentul RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghisan