Omicron, posibil salt evolutiv într-un moment în care SARS-COV2 dădea semne de epuizare--interviu cu Benjamin Neuman

Nimeni nu cunoaște mai bine coronavirusurile, în toate înfățișările lor, animale și umane, decât Benjamin Neuman; nimeni, poate, n-a studiat la microscop mai multe mostre, din toate colțurile lumii. "Virusurile sunt cele mai ciudate crâmpeie biologice pe care le știu. Fac, în aproape toate situațiile, inversul a ceea ce ar face alte forme de viață. Sunt extrem de paradoxali".  Paradoxali și proteici, schimbători, diabolic de schimbători în cazul SARS-COV2, a cărui frenetică variabilitate trezește, după aproape doi ani de ravagii ce par fără sfârșit,  neliniște și deseori disperare. Celor copleșiți de angoase profesorul Neuman le aduce un mesaj liniștitor: și această pandemie--care pentru specialist n-are nimic deosebit-- va avea un  sfârșit, mai apropiat sau mai îndepărtat în funcție de ce facem noi oamenii. "E aceeași poveste.  Am schimbat doar numele personajului". SARS-COV2, cu toate metamorfozele sale elenizate, penultima, delta, încă dominantă--copleșitor-- în Statele Unite (99% din secvențieri), dar cu un concurent cu potențial redutabil și o antologie de mutații, omicron.

Benjamin Neuman:  Multe mutații au apărut pe multe ramuri SARS-COV2,  în esență aceleași mutații migrând de la o linie genetică la alta. Le-am dat nume diferite acestor mutații--alfa, eta, miu (μ) și celelalte--dar ele prezintă un număr restrâns de modificări. S-ar părea deci că există un număr limitat de soluții, căi prin care virusul își poate ameliora capacitatea de a se atașa de celule umane și a le infecta.  Dădea semne de epuizare, ajunsese în punctul în care nu se mai putea schimba în mai bine, doar în mai rău. Exact în acest punct apare omicron, care prezintă mutații din toate ramurile, plus câteva mai  rare--două dintre ele descoperite aici la Universitatea Texas A&M la începutul acestui an.  Mutații dispărute reapar la omicron. Avem deci un semn de întrebare,  dacă omicron reprezintă un salt evolutiv suficient de mare pentru a marca un nou început viral, un punct nou de optimizare.

Reporter: Multe laboratoare, printre care cel pe care-l conduceți la Texas A&M, lucrează zi și noate pentru a găși răspunsul. Infectari cu omicron sunt semnalate în peste 30 de state și în districtul capitalei federale, unii dintre pozitivi fiind, din câte se știe, dublu vaccinați și în unele cazuri rapelati. Ce știți la această oră despre capacitatea noii variante de a străpunge defensiva imunitară umană?

Benjamin Neuman:  Omicron dă semne că va fi mai rezistent la părți ale sistemului imunitar decât variantele de până acum. Asta nu înseamnă că se va sustrage tuturor aspectelor imunității. Majoritatea modificărilor la omicron sunt localizate pe spiculi, dar și aceștia sunt cvasi-identici (97%) cu forma originală, din 2019, a SARS-COV2. Există deci părți ale omicronului pe care sistemul imunitar uman trebuie să le recunoască și să le contracareze. Imunitatea are multe componente, cea mai importantă pentru stârpirea în fașă a infecției fiind așa numiții anticorpi neutralizanti, care acționează asupra unei zone extrem de reduse, pe care și-o dispută cu virusul care vrea să se cupleze la celulă. Interfața virală este foarte diferită ca aspect--are două modificări la delta, zece, la suprafață, adiacente, la omicron. Asta înseamnă că pentru sistemul imunitar să oprești omicron este ca și cum ai încerca să tragi într-o țintă care n-are centru. Acestea sunt motive de ingrijorare, dar în final rezultatul partidei pentru dominanță între delta și omicron va decide cât de relevante, de urgente sunt aceste îngrijorări. Omicron poate să dispară repede, cum a apărut, dacă nu-i competitiv cu delta.

Reporter:  Delta nu se lasă detronată. Care-i sunt atuurile? După relativa acalmie din vara acestui an, numărul de cazuri crește iarăși în Statele Unite--cu 23% în ultimele trei săptămâni-- ajungând la nivelul alarmant de peste 100.000 zilnic.

Benjamin Neuman:   Delta e interesantă pentru că spiculii nu-s foarte schimbați; capacitatea de multiplicare și propagare foarte rapidă și-o trage de la alte proteine, situate în interiorul celulei infectate sau particulei virale. E deci un mutant eficient, sau în termenii fabulei lui Esop, este iepurele cel iute. Linia alfa, cu 'miu' și acum, cu modificări, omicron, este broasca țestoasă:   mutații care le conferă o anumită rezistență, capacitate de a eluda anticorpi neutralizanti, dar dezavantaj în raport cu delta la capitolul multiplicare rapidă. Până acum, delta și variantele asemănătoare le-au surclasat pe celelalte. Omicron prezintă mutații de la variante pe care delta le-a scos din joc. Întrebarea este dacă la omicron melanjul de mutații va merge mai bine decât mutațiile individuale.

Reporter:  Lumea științifică n-are încă un răspuns clar, partida delta-omicron este în curs, rezultatul ei fiind extrem de important. Aveți un pronostic?  Care dintre cele două variante are șansele cele mai mari de victorie?

Benjamin Neuman:  Delta, categoric. Se înmulțește extrem de repede, este o versiune virală  extrem de eficientă. Mutația are un preț.  La mutanții de până acum am constatat, în  esență,  un târg:  ce câștigă în abilitatea de cuplare la celula umană pierd în stabilitate. Decisivi sunt spiculii, care la delta prezintă puține schimbări în comparație cu alte variante în competiție.  Numărul redus de modificări pe spiculi pare un avantaj. E posibil ca în viitor, poate chiar cu omicron, să apară un set de modificări care laolaltă să stabilizeze spiculul și să amelioreze, simultan, capacitatea de atasare. Până cînd avem confirmarea în laborator, asta e doar speculație.