Amintiri din era Ceaușescu: Frig, frică, goană după alimente și lipsa curentului electric

Mădălin Hodor: Revoluția din decembrie este momentul zero al noii Românii. Am plecat de acolo și am ajuns astăzi unde suntem, în NATO și o țară membră a Uniunii Europene. Dar există în continuare, după părerea mea, o problemă pe care revoluția din decembrie ne-a lăsat-o. Pentru o parte din morții de la revoluție știm deja vinovații, se cunosc încă din anii 1990 și de rezolvat a rămas perioada de după 22 decembrie. Faptul că știm vinovații nu coincide cu faptul că toți vinovații au fost trași la răspundere. O parte dintre ei nici măcar nu au fost cercetați. Mă refer la acele infracțiuni de privare de libertate, de bătăi, de torturi aplicate, nu neapărat la cei care au ucis oameni. Dar și aceia au fost judecați și cumva unii dintre ei au fost grațiați. Cumva nu am rezolvat nici chestiunea asta dinainte de 22 decembrie, dar mai ales pe cea de după 22 decembrie nu am rezolvat-o. Asta ține de problema dosarului Revoluției și de modul în care s-a încercat soluționarea lui în justiție. Dosarul acesta s-a întors de fiecare dată în urma unor rechizitorii care nu au trecut de faza primară de verificare.

Reporter: Vom afla vinovații și vor plăti pentru ce au făcut în timpul vieții lor? Timpul se scurge și verdictul întârzie să apară...

MH: Eu deja sunt mai puțin optimist decât eram acum câțiva ani că lucrul ăsta se va întâmpla. Vedem cu regularitate același scenariu din anii anteriori. Se anunță redeschiderea dosarului. Se creează o mare așteptare în opinia publică și după care, la câțiva ani constatăm că nu se poate judeca dosarul din diverse motive.

Rep: Nostalgia ceaușistă încă este prezentă în România în anumite forme și chiar revigorată în mintea unora de unele hopuri peste care trebuie să trecem, cum sunt pandemia, creșterea prețurilor, costurile cu energia și alte probleme care sunt normale într-o societate din lumea modernă. Dar ideea că Ceaușescu a fost un mare patriot e încă prezentă în anumite zone. Am văzut referiri chiar din partea unor politicieni. Spre exemplu, George Simion, de la AUR, care a spus relativ recent că Ceaușescu a fost omorât, iar apoi țara a fost vândută. Cum le-ați reaminti, poate cu niște exemple grăitoare, domnule Hodor, acestor nostalgici ai erei ceaușiște faptul că acea perioadă a fost, fără doar și poate, extrem de dăunătoare pentru întregul popor român?

MH: Aici există diferențe. Sunt nostalgici ai lui Nicolae Ceaușescu și nostalgici ai perioadei comuniste. Referitor la domnul Simion, cred că afirmațiile lui provin din precaritatea cunoștințelor pe care le are.

Rep: Credeți că dumnealui nu știe ce a însemnat comunismul? Sau mai degrabă se folosește cumva de această retorică?

MH: Probabil că nu știe ce a fost comunismul și probabil că nu știe nici cine a fost Nicolae Ceaușescu. Probabil că știe ceea ce a citit pe Wikipedia sau a auzit el în discuții cu niște oameni. În niciun caz nu știe nici cine a fost Nicolae Ceaușescu sau ce a făcut. Altfel nu ar fi fost nostalgic. Dar bănuiesc că la dânsul este o modalitate de a exploata politic un segment de care vorbeați dumneavoastră. Poate nu este neapărat o chestie în care crede.

Rep: Dacă este să ne referim la niște exemple concrete despre răul pe care l-a făcut perioada ceaușistă pentru acest popor, ce vă vine în minte cel mai rapid?

MH: Cel mai rapid îmi vin în minte anii 1980, anii de sfârșit ai regimului lui Nicolae Ceaușescu. Îmi vine în minte frigul care era în case. Îmi vine în minte lipsa încălzirii și a luminii. Aveai doar două ore de lumină pe zi. Îmi vine în minte acea goană continuă pentru a-ți procura alimente, pe care nu le găseai. Îmi vine în minte frica endemică, starea aceea de teamă în care trăiam toți ca într-o închisoare. Sunt câteva exemple care cred că sunt uitate de oamenii aceștia nostalgici care regretă perioada comunistă și care, în opinia mea, confundă anumite momente din tinerețea lor, anii 1970, în care cât de cât ei au trăit un pic mai bine, cu ceea ce însemna de fapt comunismul și regimul lui Ceaușescu.

Ascultă: