Ce ne mai amintim despre eroii din '89? Revoluția, între recunoștință și „histrionism politic”

Adrian Cioflâncă: În 1989 s-a produs un act fondator pentru ordinea democratică în care trăim și astăzi. E un eveniment la care a participat, într-un fel sau altul, mare parte din populația României. Nu găsim unul similar. E un moment din care ne extragem și bunele și relele pentru ceea ce a urmat.

Reporter: Vi se pare că se mai pune preț, atât cât ar trebui, astăzi, pe Revoluția din 1989? Ne mai amintim cât ar fi necesar eroii de atunci, sacrificiul lor? Cinstim cum se cuvine amintirea lor și prin modul în care trăim și prin modul în care ne facem zi de zi datoria față de noi înșine și de societate?

AC: La nivelul diferiților actori ai memoriei, lumea politică, presa, grupuri interesate direct de problema revoluției, datoria față de victime și față de importanța momentului este respectată în continuare. Mi se pare că interesul publicului față de subiect a rămas constant. Ceea ce mi se pare cu adevărat o problemă este că ceea ce se oferă publicului este lamentabil de puțin. Marele nostru eșec este în materie de cunoaștere a Revoluției. Avem încă conflictul între scriptul FSN-ist, care vede revoluția din 1989 ca o revoluție legitimă, consensuală și împlinită și scriptul anticomunist, care vorbește în termeni de revoluție furată. Mai este un script anti-tiranic care spune din start că revoluția a fost îndreptată în principal împotriva lu8i Nicolae Ceaușescu și urma ca de acolo să ne rearanjăm. Această politizare și parcelarea în discursuri științifico-politice după 1989 a avut și un efect asupra cunoașterii științifice a revoluție. Mi se pare că am produs încă foarte puțină știință în privința asta. Am rămas după 30 de ani și ăsta este un alt păcat în ceea ce aș numi „judiciarismul” viziunii noastre. Căutăm mari vinovați și ne ducem în capcanele unui discurs judiciar. Își are rolul lui, dar după 30 de ani am eșuat parțial să găsim o lectură judiciară asupra revoluției din 1989, care se concentrează asupra vinovaților, asupra probelor care pot fi convocate. Dacă subiectul ăsta ar fi scos din zona judiciară și l-am lăsa în zona analizelor și a științelor sociale, cred că am avea de câștigat.

Rep: Vorbeați mai devreme despre politizarea a ceea ce înseamnă Revoluție. Se întâmplă și în ziua de astăzi. Aș vrea să discutăm următorul aspect. Știm bine ce înseamnă zilele de 21 și 22 decembrie. Le marcăm în fiecare an. În aceste zile, mai exact pe 21 decembrie, a avut loc la București un miting al AUR. Sunt sigur că ați văzut ce s-a întâmplat. S-a soldat cu pătrunderea în Parlament a mai multor protestatari. A fost afișat chiar un steag al Uniunii Europene pe care a fost desenată o svastică. În plus, pentru că vorbeam de politizare, l-am văzut pe liderul AUR, domnul George Simion, vorbind într-o emisiune că imunitatea colectivă din această pandemie, care face ca acum România să se afle în zona verde în Europa, se câștigă cu morți, ca și libertatea din 1989. Vorbim despre unul dintre vârfurile acestei zona care a proliferat mesaje anti restricții, anti mască, anti vaccin. Cum vede un istoric astfel de evenimente suprapuse și cumva corelate cu Revoluția din urmă cum 32 de ani?

AC: Vedem un fenomen care nu ne face o excepție pe noi în contextul european. Mișcările populiste parazitează discursul iluminist, discursul libertăților, discursul drepturilor și tot ce este forță vivace în societate. Până la un moment dat, câteva simboluri ale României postdecembriste, Piața Universității, discursul anti tiranic, discursul libertăților, erau cantonate în zona activă a societății. Ceea ce a făcut cu mare abilitate AUR în ultima vreme a fost să se ducă acolo și să parodieze și să paraziteze discursul revoluționar și discursul democratic. Trebuie să fim foarte atenți la acest lucru. S-a întâmplat și în alt părți. Efectele asupra democrației sunt devastatoare. E o formă de histrionism politic. Oamenii aceștia îmbracă discursuri în care nu cred, care îi fac să semene cu ceilalți actori politici legitimi, dar scopul lor este să distrugă ordinea democratică dinăuntru.

Ascultă: