Irak: Maeștrii caligrafi nu se mai pot întreține din munca lor

"Am o familie mare, am fost nevoit să-mi găsesc un alt loc de muncă pentru că nu se mai poate trăi din această artă", spune tatăl în vârstă de 50 de ani, cu 11 de copii, stabilit în micul oraș Raniye, din Kurdistanul irakian.

Acum lucrează în construcții și cară cărămizi, explică el din atelierul său modest de acasă.

La începutul acestei săptămâni, UNESCO a înscris caligrafia arabă, catalogată drept "artă arabă islamică", în patrimoniul cultural imaterial al umanității, în urma unei cereri din partea a 16 de țări, printre care Arabia Saudită, Irak, Egipt și Maroc.

"Fluiditatea scrierii arabe oferă posibilități infinite, scrisorile pot fi prelungite și transformate în mai multe moduri, în scopul de a crea modele diferite", explică instituția pe site-ul său.

O decizie apreciată de domnul Hussein, care speră că decizia UNESCO va convinge "guvernul irakian și regiunea autonomă Kurdistan să adopte măsuri serioase pentru a sprijini caligrafia - Khat, în arabă - și pe artiștii săi".

Inițiat în această artă în anii ‘80, irakianul își etalează diplomele și medaliile pe care le are în casă  - în total patruzeci.

În octombrie, a ajuns pe locul II într-o competiție online din Egipt. Se pregătește acum pentru o competiție în luna ianuarie în orașul sfânt irakian Najaf.

El vinde uneori creațiile calamului său (stilou special pentru scrierea caligrafică) pentru postere, vitrine sau chiar pentru steluțe funerare, recunoaște el.

Niciun sprijin

"Nu primim niciun sprijin din partea guvernului, nici pentru caligrafie, și nici pentru celelalte arte", spune artistul.

“Din cauza tehnologiei, sacralitatea caligrafiei a dispărut”, regretă el. “Caligrafia necesită mai mult timp, mai mult efort și costă mai mult. Oamenii se îndreaptă către o producție tehnologică mai puțin costisitoare”.

Decenii la rând, pe străzile din Cairo, Amman, Beirut sau Casablanca, lucrările caligrafice erau afișate în vitrine, pe pereți, pe plăci de cupru la intrarea în unele clădiri, sub numele vreunui avocat sau medic.

Mai există și astăzi la intrarea în unele magazine. Nostalgicii și marii fani ai acestei arte vintage, fotografiază plăcuțele și le postează pe rețele de socializare.

Hussein nu poate să renunțe la arta sa. Care e visul lui? "Să călătoresc în Egipt sau Turcia, și să rămân o perioadă acolo ca să-mi îmbunătățesc scrisul".

Totul depinde de stat

La celălalt capăt al Irakului, în sudul sărac al țării, Waël al-Ramadan își deschide magazinul pe o alee din Bassora. Când era copil, tatăl său l-a inițiat în arta caligrafiei.

Și el se bucură de decizia UNESCO, considerând-o un "mare sprijin pentru caligrafie și pentru caligrafii din întreaga lume".

Pentru a se întreține a trebuit să predea în școli și s-a folosit de arta sa în publicitate.

"Sperăm ca guvernul nostru să promoveze mai mult această artă, prin expoziții și concursuri", adaugă caligraful în vârstă de 49 de ani, cu capul ras și îmbrăcat tot în negru.

"Supraviețuirea caligrafiei arabe depinde de sprijinul statului", adaugă el. Dar nu se pune problema să ne culcăm pe o ureche. Desigur, îmi doresc ca și copiii mei să ducă mai departe această moștenire, așa cum am călcat și eu pe urmele tatălui meu”, a spus el, zâmbind.

Traducere de Elena Neguș după articolul publicat de France 24