Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Republica Moldova: Paradisul băuturilor alcoolice de la Ternovca, raionul Slobozia

muzeu_alcool.jpg

Muzeul băuturilor alcoolice din Ternovca, raionul Slobozia, Republica Moldova
Sursa imaginii: 
novostipmr.com

Există muzee de băuturi spirtoase în multe țări ale lumii. De exemplu, Muzeul Vinului din Franța, Muzeul Vinului de avangardă WiMu din Italia sau Muzeul Whisky-ului din Scoția. Muzeul transnistrean situat în Ternovca, raionul Slobozia, poate concura cu toate acestea, scrie publicația de limbă rusă novostipmr.com.

Potrivit sursei citate, aici sunt aproximativ 10 mii de sticle, de forme și dimensiuni dintre cele mai diferite. Din exterior, muzeul are și el un aspect inedit. Clădirea cu șase nivele, inclusiv două subsoluri, este construită sub forma unei sticle uriașe. De aici și numele său, „Sticla”. Are 28 de metri înălțime, patru etaje superioare și o punte de observație, realizată sub forma unui capac de sticlă. Acest loc neobișnuit este cunoscut de mult în afara Transnistriei. Mulți turiști străini includ intenționat vizitarea acestuia în itinerariul lor prin republica noastră, subliniază publicația transnistreană.

Fondatorul Muzeului „Sticla” era un cunoscut om de afaceri transnistrean, fondator al echipei de fotbal „Tiligul”, Grigori Corzun. Din nefericire anul trecut, Grigorii Victorovici a încetat din viață iar cel care administrează acum muzeul este fiul său, Stanislav.

Grigorii Corzun a început să colecționeze sticle cu băuturi alcoolice de pe toate meridianele lumii încă din 1988. Prima a fost o sticlă de șampanie, care i-a fost prezentată de un prieten - un colecționar de băuturi alcoolice, ca și el.

„Tatăl meu a decis să înceapă să strângă sticle interesante din întreaga lume, pentru că a călătorit mult în străinătate. La început, colecția a fost adunată în subsolul casei. Când a început să crească, a trebuit să ne gândim unde o mutăm. Și tatăl meu a decis să construiască o clădire separată special pentru sticle. Muzeul a fost construit în 1998”, spune Stanislav.

 

O colecție adunată în peste 30 de ani

De-a lungul celor peste treizeci de ani de existență s-au strâns  atât de multe exemplare interesante încât este imposibil să le examinezi pe toate într-o singură vizită, chiar și de câteva ore. Fiecare sticlă are propria istorioară. Există ediții rare și limitate. De exemplu, prima versiune a unei sticle de coniac Kvint „Prințul Wittgenstein”, în vârstă de 50 de ani. Sau o sticlă de vin de 12 litri lansată pentru Cupa Mondială FIFA 1994 din America (sunt doar 20 în lume).

Există, de asemenea, o sticlă rară de hidromel din 1882. A fost găsită întâmplător de niște localnici care săpau pământul. Aici este și „Kalașnicov” în versiunea originală, de cadou. O sticlă în formă de armă în mărime naturală este păstrată într-o cutie de lemn.

Secțiunea poloneză a muzeului prezintă o ”carte” legată în piele, „Pan Tadeus” de Adam Mițchevici – când deschizi ”cartea” găsești o sticlă superbă de vodcă Sliwowica, ediție rară. Băuturile chinezești surprind și chiar sperie: dintr-o sticlă cu tinctură chinezească alcoolică „Trei Dragoni”, te privesc fix niște șerpi și o șopârlă!

Băuturile tari sunt prezentate în cele mai diferite forme:  în bastoane de polițist, coroane regale, mașinuțe, tramvaie, avioane, săbii... Formele și dimensiunile sunt de asemenea din cele mai variate: de la cele mai mici, ca o sticlă din Mexic sub formă de cartuş, care conţine 10 grame de whisky, până la o sticlă imensă cu vodcă ucraineană. Există și o sticlă de lichior cu o pară crescută înăuntru....

Una dintre ultimele piese ale colecției este coniacul „Tiraspol”, lansat pentru meciurile Ligii Campionilor, care au avut loc nu cu mult timp în urmă în capitala Transnistriei.

Pe lângă sălile de expoziție, muzeul are două săli de degustare. Pereții unuia dintre ele sunt realizați sub formă de fagure, unde se păstrează mii de sticle de vin.

Mai cunoscut în străinătate decât în Transnistria

Potrivit lui Stanislav, primii vizitatori ai muzeului au fost celebrități din Rusia: actorul și regizorul Nichita Mihalcov, actorii Georghi Jonov, Alexander Mihailov, Alexei Petrenco, Lev Durov, trupele muzicale  “Mașina Timpului”, „Ocean Elzei”, „Bi-2”, cântăreții Mihail Șufutinschi, Oleg Gazmanov, Lolita, designerul de modă Veceaslav Zaițev și multe alții. Călătorul de renume mondial Feodor Coniuhov, care făcut înconjurul lumii de 5 ori, a vizitat și el Ternovca.

 

În 2003, muzeul și-a deschis larg porțile pentru public. Totuși, potrivit lui Stanislav, nu toată lumea din Transnistria știe încă despre existența sa. Nu același lucru se poate spune despre turiștii străini: cercetând regiunea noastră înainte de călătorie, ei marchează în mod special acest loc, precizează publicația transnistreană.

„Oaspeții străini ne vizitează adesea. Când studiază Transnistria, merg intenționat la muzeu. Au fost turiști din aproape toată lumea, diverși călători. Uneori ne donează câte o sticlă specială din țara lor”, povestește Stanislav.

Pe lângă muzeu, proprietatea Corzun are un hotel, un restaurant confortabil și un colțișor pentru grătar. În incinta pentru recreere de iarnă există săli cu șemineu. Niciunul din vizitatori, localnici sau din străinătate, nu a regretat că a ajuns aici

 

Ucraina: Tradiții uitate de Crăciun și Anul Nou

 

Ucrainienii nu au sărbătorit dintotdeauna Anul nou în noaptea dintre 31 decembrie și 1 ianuarie, scrie publicația ukrinform.ua, care face un scurt istoric al sărbătorilor de iarnă în Ucraina ultimelor secole.

Între 1409 și 1700 pe teritoriile care aparțin acum Ucrainei Anul nou se sărbătorea la 1 septembrie, iar până în 1409 se sărbătorea primăvara. Obiceiul de a sărbători noul an toamna s-a păstrat în Podil, un cartier istoric al Kievului, până la sfârșitul secolului XIX.

În loc de brad, un frasin sau un arbust de călin (viburnum) era împodobit cu mere, merișoare sau alte fructe de pădure și cu lumânări aprinse. Obiceiul de a oferi cadouri nu exista pe atunci, precizează publicația citată.

Pe vremea Rusiei kievene (cca 880 până la mijlocul secolului XII) bradul sau molidul nu era un simbol al vreunei sărbători, ba dimpotrivă. Molidul în special era considerat un arbore malefic și era folosit mai ales la înmormântări. Oamenii credeau pe atunci că în molizi trăiesc spiritele rele.

Tradiția pomului de Crăciun și a cadourilor a apărut pentru prima oară în Ucraina în anii 1840 și a fost adusă de la Sankt Petersburg. La rândul lor rușii o aduseseră din Germania. 

În schimb un fel de Moș Crăciun a existat dintotdeauna în tradiția ucraineană. Se numea Did Moroz (Bunicul de gheață), la fel ca în mai multe țări cu origini slave, printre care și Polonia dar ... nu aducea niciodată cadouri pentru copii.  Abia la sfârșitul secolului XIX, sub influență rusă, Did Moroz a devenit Moș Crăciun.

 

Au contribuit la realizarea Revistei Presei Europa Plus:

Cristina Chifa - Republica Moldova

Sofia Daleka Sofia - Ucraina

Șerban Georgescu - editor

 

Alte articole din seria Europa Plus a RFI România: https://www.rfi.ro/tag/europa-plus

Proiect în parteneriat cu Agenția Universitară a Francofoniei

 
Revista presei Europa Plus din 5 ianuarie 2022