„Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă” - o zicală la modă în Kazahstan

Ionuț Purica: Nu trebuie confundat faptul că există rezervele de gaz, cum de altfel există și în România, dar și la noi prețul gazului a crescut mult, cu modul în care sunt folosite și accesul la aceste rezerve și utilizarea lor. Kazahstan are foarte multe resurse. Nu mai vorbesc de gaz. Are și petrol. Are și uraniu. E a doua sau a treia resursă de uraniu din lume.

Reporter: Și furnizează aceste resurse și către Uniunea Europeană...

IP: Evident, este o sursă. Să nu uităm că Rompetrol la noi e Kazmunaigaz. E compania de gaz din Kazahstan. Probabil că va apărea și o influență a situației din Kazahstan prin intermediul companiei respective și către noi. Dar sper să nu fie atât de mare contagiunea respectivă. Ce se întâmplă acolo este că o parte din resursele de gaz ale Kazahstanului sunt exportate în Federația Rusă, care retrimite înapoi fie sub formă lichefiată, fie sub alte forme de furnizare. Bineînțeles că în momentul de față Federația Rusia are nevoie de bani și singurul bani prin care și-i poate obține rapid este prin intermediul resurselor de gaz. Se vede către Europa în resursele de gaz și modul în care sunt gestionate între Federația Rusă și Uniunea Europeană. Evident că în condițiile acestea Federația Rusă crește prețul gazului pe unde poate, mai puțin către China, care are alt statut în raport cu siguranță exportului de gaz. Să nu uităm că Rusia are cam jumătate din produsul intern brut obținut din exportul de materii energetice, gaz și petrol.

Rep: Kazahstanul se află cumva într-o situație tragicomica din punct de vedere energetic. Așa cum spuneați, are rezerve mari de gaze pe care le trimite la ruși, care le procesează și care le vinde înapoi la prețul pe care îl consideră, în cazul de față mult mai mare. De ce Kazahstanul nu își asigură propriile metode și tehnologii de rafinare, de transformare a gazului extras în ceea ce are nevoie?

IP: Este un lucru similar cu de ce România până acum nu a extras gaze din off-shore, din rezervele descoperite din off-shore-ul Mării Negre. Ascultându-vă îmi vine în minte vechiul cântec al moților din Munții Apuseni, care spunea „munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă”. Cine controlează modul în care se utilizează resursele energetice are interese care nu sunt întotdeauna asociate cu bunăstarea populației din țara care are resursele respective.

Rep: Revenind la relația energetică dintre Kazahstan și state din Uniunea Europeană, cum ar putea influența situația extrem de volatilă din prezent din Kazahstan aceste state europene, implicit România, dacă se oprește din cine știe ce motiv cauzat de evenimentele violente de acolo livrarea de gaze către Europa, având în vedere situația deja complicată din punct de vedere energetic? Știm și vedem cât de mult a crescut prețul gazelor și în România în această perioadă.

IP: Trebuie înțeles un lucru. Kazahstan nu trimite atât de multe gaze către Europa. Nu există deocamdată niște conducte directe. Azerbaijan trimite gaze. E clar. Dar Kazahstan le trimite prin Federația Rusă. Acest lucru poate să afecteze cantitățile de gaz pe care Federația Rusă le trimite către Uniunea Europeană. Poate să fie și o justificare a scăderii cantităților de gaze (n.r. dinspre Rusia spre Europa). Kazahstan trimite mai mult către China. E foarte clar că și acolo s-ar putea să apară niște probleme legate de perturbarea, volatilitatea de pe piața produselor energetice. În context însă, e de văzut cât de mult Kazmunaigaz, compania de gaz din Kazahstan cu care suntem într-o relație chiar bună, va transmite o posibilă contagiune în spre România, dacă nu Europa în general. 

Ascultă: