Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Belgia dă semne că descurajează migrația ucraineană

20220226_154657.jpg

manif Ucraina Belgia
Manifestatie de solidaritate cu Ucraina la Bruxelles înainte de venirea refugiatilor
Sursa imaginii: 
RFI/Mihaela Gherghisan

Mai bine de 6000 de refugiați din Ucraina au fost înregistrați în Belgia pâna acum, dar condițiile de primire a acestora și mai ales a celor care așteaptă încă un document legal belgian sunt mai mult decât precare. 

La Bruxelles a fost nevoie de mai multe zile pentru ca autoritățile să deschidă în fine un centru de primire spațios pentru cele câteva mii de refugiați ce doresc să se stabilească temporar aici. 

Belgia s-a aflat totuși la baza declanșării directivei europene de protecție temporară a refugiaților, aceea existentă din 2001 și niciodată folosită. Directiva le dă dreptul nu doar la șederea pâna la trei ani pe teritoriul UE , ci și drept de muncă și securitate socială. 

In practică, însă, statul belgian se organizează mult prea lent. De la cozile inumane formate în fața Oficiului pentru străini, într-o alee lăturalnică de lângă Gare du Midi, centrul de primire a fost în fine deplasat la Brussels Expo. 

Aici, într-un cadru mai mare și ceva mai pitoresc, cozile sunt în continuare lungi, în aer liber și fără o structură esențială – pâna acum câteva ore lipseau și toaletele. 

Ucrainenii așteaptă aici să fie înregistrați timp de ore în șir fără mâncare sau apă – acestea sunt oferite de voluntarii care s-au organizat pentru ei. 

Secretarul de stat la azil și imigrație Sammy Mahdi ne promitea mai devreme că totul va fi organizat, fără a putea spune dacă pe plan european Belgia se descurcă mai bine decât alte state. Facem tot posibilului, spune el, nu trebuie să numărăm câte persoane am înregistrat pentru a face comparații...

Este vorba despre deschiderea a încă treizeci de ghișee față de cele zece existente și de absorbirea cozilor imense. Sase mii de refugiați au fost înregistrați într-o săptămână, dar aceștia continuă să sosească, iar personalul administrativ este insuficient. Se adaugă aici și penuria de translatori, samd. 

Iar Belgia prezintă un caz special fiindcă acești oameni, care trebuie să se înregistreze ca refugiați la maxim 90 de zile după sosirea pe teritoriu, adesea nu au o adresă. 

Ei nu pot fi înregistrați fără adresă și nu pot avea o adresă daca nu sunt înregistrați, iată unul din multiplele nonsensuri ale administrației belgiene. 

Iar autoritățile locale – comunele cum se numesc ele în Belgia – nu au primit până acum nicio circulară de la ministerul de interne. Prin urmare, chiar dacă o familie de refugiați găsește o locuință sau este primită la domiciliu unei familii belgiene, comuna nu poate elibera niciun act de ședere legală. 

Singura soluție rămâne deci coada de la înregistrarea legală de la Brussels Expo unde oamenii se înghesuie mai departe fără a avea certitudinea că vor putea pleca de acolo cu o hârtie legală în aceeași zi. 

Iar cei care nu au un domiciliu, petrec noaptea tot la Brussels Expo unde primăria Bruxelles-ului a organizat câteva sute de locuri de dormit. 

Acestea toate sunt valabile pentru ucrainenii cu acte în regulă. Pentru străinii din Ucraina care au reușit să fugă în UE și care au ajuns în Belgia, lucrurile se complică. Africanii, chiar dacă sunt căsătoriți cu cetățeni ucraineni, nu sunt eligibili pentru protecția refugiaților în Belgia. 

Aceștia stau și ei la coadă, dar nu la Brussels Expo, ci la Oficiul pentru Străini unde șansele de a fi luați în seamă sunt egale cu zero, după cum spunea un camerunez care a plecat din Ucraina fără soția sa.

Sentimentul general este acela că Belgia face tot posibilul pentru a descuraja cererile de protecție temporară. Iar dacă totuși în ultimele douaa zile autoritățile s-au mobilizat, este și pentru că diferite voci din societatea civilă și aparatul de justiție s-au mobilizat. 

O tribună semnată de saptamâna trecută de avocații Maurice Krings și Marc Picard și publicată de ziarul Le Soir, expunea faliile sistemului belgian de azil ca și lentoarea administrației. Pentru cei doi specialiști în migrație și drepturile omului, chestiunea s-ar fi putut regla destul de ușor , dacă ar fi existat voință politică. 

 
Corespondentul RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghisan