Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


A trăi cu respirația tăiată... Viața locuitorilor din Kiev care au rămas în casele lor (Reportaj France24)

familie_kiev.png

Natalia cu fiul și mama ei, Tamara, împreună cu Tatiana și Violeta în bucătăria apartamentului din sudul Kievului, martie 2022
Sursa imaginii: 
© David Gormezano / France24

Forțele rusești au pătruns, deja de câteva zile, în periferiile Kievului. Lupte violente au  loc zilnic în nordul orașului, la 30 de kilometri de centru. Între stupefacție, furie și lacrimi, cei care nu au fugit trăiesc într-un oraș devenit fantomatic, în ritmul sirenelor și al exploziilor, care oricând îi pot atinge. O echipă a postului TV France 24 a mers la fața locului pentru a-i cunoaște pe câțiva dintre locuitorii capitalei ucrainene.

"Asta este terapia mea", mărturisește el. Imediat ce ajungem la blocul turn unde locuiește, Yuri Podorozhnii ne conduce la o terasă de la etajul 13. "În fiecare dimineață vin aici să văd dacă steagul uriaș care flutură deasupra Băncii Centrale a Ucrainei cât și Statuia Patriei, monumentul emblematic al orașului, sunt încă acolo", explică acesta.

În fiecare dimineață, Yuri iese pe terasa apartamentului său pentru a se asigura că Kievul nu a căzut Foto: © David Gormezano / France24

Odată cu invadarea Ucrainei din 24 februarie, acest profesor universitar devenit consultant în comunicare politică trăiește acum singur în apartamentul său. Soția și fiica sa au ales calea exilului. După Liov, în vestul Ucrainei, și mai apoi Berlin, acestea s-au refugiat în Suedia, unde o persoană fizică le-a pus la dispoziție un apartament.

Fire jovială, Yuri își continuă povestea cu viteză maximă, inepuizabil. Dar în această dimineață, lacrimile încep să îi curgă pe obraji. Viața lui de zi cu zi a fost răvășită: în doar două săptămâni, fiica sa de 12 ani a fost despărțită de el și trăiește la mii de kilometri distanță de Kiev. Pe cât de absurd, pe atât de ireal, doar patru familii mai locuiesc în blocul său, care are 20 de etaje.

Să se alăture familiei sale nu mai este o opțiune, deoarece, odată cu introducerea legii marțiale a doua zi după invazia rusă, bărbații cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani nu mai pot părăsi țara. La vârsta de 48 de ani, ar putea fi mobilizat de armată sau i s-ar putea cere să se alăture apărării teritoriale, corpului de voluntari înarmați care apără țara.

În bucătărie își revine puțin pentru a răspunde, cu o voce puternică și sigură, la întrebările unui post de televiziune ucrainean pentru un interviu prin Skype. Bun cunoscător al vieții politice, el reiterează că războiul era inevitabil pentru cei care au știut să descifreze adevăratele intenții ale președintelui rus. "Războiul va fi lung pentru că Putin îi urăște pe ucraineni. Uciderea ucrainenilor este ceea ce el numește denazificare. Minte, manipulează și ceea ce vrea cu adevărat este să instaureze un regim pro-rusesc", explică el.

În timp ce prepară ceva de mâncare pentru îngrijitorul clădirii, care nu mai poate merge acasă și care acum doarme acolo, el adaugă: "Știm cum să le ținem piept rușilor. Eu provin din vestul Ucrainei și îmi amintesc poveștile bunicilor mei care au luptat cu Armata Roșie mult timp după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, până în 1953”.

În această dimineață frumoasă și rece, Yuri ne explică faptul că trebuie să meargă la Apărarea Teritorială, care l-a rugat să facă niște "muncă administrativă". Îi propunem să îl ducem cu mașina noastră și, înainte de a ne părăsi, în mijlocul unui bulevard imens al capitalei ucrainene, complet pustiu, ne asigură că "atâta timp cât noi suntem aici, Kievul va rezista".

,,Iubirea și furia îmi dau forță să rămân în viață’’

Într-un alt cartier din sudul Kievului, Natalia a fost de acord să ne întâlnim la câteva sute de metri de casa ei. Tânăra se îndreaptă spre noi cu un baston folosit în arta marțială Aikido în mână și ne explică imediat că "nu mă poate proteja de rachete, dar mă simt mai liniștită când îl am cu mine. Mă simt mai în siguranță pentru că nimeni nu știe ce se va întâmpla mâine, sau chiar în următoarea secundă sau în următorul minut. Este o situație foarte dificilă."

Articolul France24 complet aici –

Traducere de Antonia Dinu