Viața de traducător la Gara de Nord. „E nevoie de cât mai mulți”

entr_thumbnail_vertical_threelines_5.jpg

Sursa imaginii: 
ENTR RO

Ce au în comun Anatoli, originar din Cernăuți, bulgăroaica Desislava și rusoaica Natalia? Și-au rupt din timpul lor sau chiar s-au mutat temporar din țară pentru a veni și a-i ajuta pe refugiații din Ucraina care ajung în România.

Desislava a venit din Bulgaria ca să fie voluntar în Gara de Nord. Lucrează într-un call center, dar asta nu a împiedicat-o ca, în momentul în care a auzit de miile de refugiați care ajuns în București, să vină special la București și să încerce să își ofere serviciile.

„Nu am venit din partea niciunei organizații, sunt venită pe cont propriu. Stau la o familie de români, sunt foarte drăguți”.

Natalia e rusoaică, dar s-a mutat la București acum trei ani și este căsătorită cu un român. Cum sunt puțini vorbitori de limba rusă sau ucraineană în România, un prieten i-a spus că e nevoie de oameni ca ea la Gară, așa că a venit.

Anatoli e din Cernăuți, vorbește limba română, rusă și ucraineană. „A apărut o informație că ar fi nevoie de traducători la Gara de Nord, am venit, am întrebat și chiar era nevoie”, așa povestește tânărul că a ajuns voluntar la Gară.

Ei sunt unii dintre cei care mai rezistă încă la Gară, nu se plâng de oboseală, însă toți spun că este nevoie de mai mulți traducători.

Urmăriți în materialul video de mai jos cât de important este rolul traducătorilor pentru refugiații din Ucraina.