Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


”Slava Romania!” – Copiii din Dnipro ajunși la Iași își exprimă recunoștința

refugiati2.jpg

Copii refugiați din Ucraina la Centrul de rezidență Bucium din Iași, martie 2022
Sursa imaginii: 
Arhiva personală Daria Valerivna Doșciuk

43 de copii orfani însoțiți de 11 angajați care și-au luat și ei copiii și au fugit din calea războiului au ajuns la Centrul de rezidență Bucium din Iași. Cel mai mic este un nou născut abandonat în maternitate în Dnipro. S-au temut pentru viața lor dar spun că nu pot mulțumi suficient României pentru tot ceea ce a făcut pentru ei. 

Când s-a decis evacuarea orfelinatului din Dnipro, organizaţia Hope and Homes for Children a cerut țărilor Uniunii Europene adăpost pentru orfanii din Dnipro. România a răspuns prima. Voluntari din România au trecut granița la Solotvino în partea ucraineană pentru a-i ajuta să aducă bebelușii la centrul de rezidență din Bucium, județul Iași. Totul a fost foarte bine organizat și nu au dus și nu duc lipsa de nimic.

 

”Plînsetul de copil, seamănă uneori a sirenă și ni se face frică!”

E soare la centrul de rezidență din Bucium. Daria Valerivna Doșciuk conduce orfelinatul din tabăra de la Iași. Așa îi place să spună . Au cîteva zile de când sunt aici și unele bagaje încă stau nedesfăcute pe hol. Copiii mai mici sau mai mari o strigă tot timpul. Zâmbetele nu cunosc granițele iar copiii ucraineni se joacă cu orfanii din Iași. Geamurile sunt deschise iar vântul trîntește geamul. Tresar cu toții. Daria zîmbește amar: ”chiar și aici reacționăm și cînd se bușește geamul, tresărim. Când auzim plînsetul unui copil care seamănă a sirenă ni se face frică”.

În sala de mese a Centrului de Servicii Sociale din Bucium, Daria Valerivna Doșciuk este îmbrăcată în trening și tremură încă de frică atuncă când povestește cum a reușit să fugă din Ucraina împreună cu 43 de orfani și 11 angajați care au avut voie să-și ia copiii. Încă 9 micuți.

Una dintre angajate este Lena. A crescut în centrul de plasament de lîngă Dnipro. Orașul se află la puțin peste 250 km de Donetk, capitala de facto a autoproclamatei Republici Populare Donetk. A devenit virală în ultima zi a lunii februarie imaginea cu femeile din Dnipro care au adunat sute de sticle pentru a face cocktailuri Molotov.

Cu o săptămână înainte de a izbucni războiul au primit instrucțiuni. În cazul unui conflict sunt mobilizați la locul de muncă. Și a izbucnit războiul.

”Mi se face și acum pielea găină. Buncărele au fost pregătite cu o săptămână înainte de invadarea Ucrainei de către Rusia. Ni s-a spus că în cazul unui conflict suntem mobilizați la orfelinat să avem grijă de copii. Când a izbucnit războiul am coborât saltele la subsol. Au fost lipite și acoperite geamurile. Le-am spus ce se întâmplă. Ei trebuiau să doarmă îmbrăcați și dacă sunt treziți noaptea să știe ce avem de făcut. Când au început bombardamentele asupra țintelor civile s-a luat decizia de evacuare“, a povestit Daria.

Au cerut ajutor iar România a răspuns

Traducător ne este un orfan român, o tânără pasionată de limbile slave. La sfârșitul săptămânii trecute au decis să evacueze orfelinatul.  S-au speriat când au aflat că și convoaiele umanitare erau atacate de ruși. Nu știau ce s-a întâmplat cu orfanii din Makarov, oraș bombardat de ruși. Nu mai răspundeau nici colegii de la orfelinatul din Vorsel. Au cerut ajutor țărilor Uniunii Europene. România le-a spus că e gata să primeasca orfanii.

Au pregătit actele și documentele. Așa că și-au luat orfanii și copiii din Dnipro și au plecat. Cel mai mic abia născut. În centrul din Dnipro sunt copii care au fost scoși din familii care îi abuzau. Unii au fost victime ale unor agresiuni sexuale.

Daria Valerivna Doșciuk (foto arhiva personală) își amintește că una dintre fetițe nu vroia să plece. O fetiță abuzată de mama alcoolică. Fetița repeta: „Dacă mama adoarme și nu aude sirenele”. Daria nu va uita fuga din calea războiului. „ Am avut parte de un tren de refugiați, de evacuare. Nu au grafic stabil. Sunt gratuite. Noi am avut trenul miercuri noaptea. Se deschid vagoanele și câte persoane încap în vagon atâtea și pleacă. Ni s-a dat un vagon doar pentru noi. Am intrat în vagon și ni s-au închis ușile. Nouă ne era foarte greu dar celor de alături și mai greu. Am mers 24 de ore cu trenul. Ni s-a făcut instructajul. Trenul a mers fără lumini. Și ni s-a spus că dacă auzim sirenele și trenul se oprește să nu ieșim din vagoane și să nu ne speriem”

Daria Valerivna Doșciuk continuă povestea orfanilor din Dnipro. În sala de mese unde are loc interviul mai intră câte un micuț care mai vrea ceva de mâncare. Dispare zâmbind cu un pachet de biscuiți sau o ciocolată. „ Am ajuns la Solotvin. Când au văzut cîți copii mici avem ne-au întrebat cum vom trece podul? Care pod? Nu știm niciun pod. Între Solotvino și România este un pod. Au sunat și au venit 15 doamne cu acte care ne-au ajutat să trecem granița”, continua povestea Daria.

Au fost așteptați cu mâncare și corturi încălzite. Li s-a pus la dispoziție un autocar și au pornit spre Iași. Spun că au fost uimite de frumusețea României. Așa au ajuns la Iași. Un corp de clădire din centrul rezidențial Bucium a fost pus la dispoziția lor.

Nu găsesc cuvinte de mulțumire pentru români... Se fac actele pentru medicul de familie, pentru înscrierea la școală. Copiii dimineața au atelier de olărit. Sunt voluntari care traduc. Apoi au atelier de pictură și programul este unul plin. Vor vizita Iașul și muzeele. E momentul pentru curățenie și toată lumea se mobilizează. Interviul se încheie. Daria Valerivna Doșciuk mă privește zîmbind și îmi spune simplu la plecare: ”Slava România!”

 
Orfani din Ucraina la Iași