Ucraina: ”Rusia a pierdut totalmente războiul din punct de vedere religios”

Asistăm într-adevăr la o rebeliune? Și dacă da, cu ce efecte? Andreea Orosz l-a întrebat pe profesorul Marius Vasileanu.

Marius Vasileanu: Nu știu dacă acesta este cuvântul, dar acoperă o realitate. În mod evident, Biserica Ortodoxă Ucraineană care aparținea de Moscova era preponderentă, majoritară în Ucraina. Deținea aproximativ 13.000 de parohii. Cealaltă, care își declarase independența și își căpătase autocefalia deținea aproximativ 8.000. Astăzi lucrurile în mod clar sunt total diferite. Nu cunoaștem cu adevărat realitatea ținând cont și de toate aceste mișcări de populație. Însă, în mod evident, este o situație reală, care ar trebui să îngrijoreze Moscova.

Reporter: Uitându-ne în interior, chiar în Rusia, vreau să știu ce valoare au aceste condamnări interne. Au vreo putere, vreo forță?

MV: Rușii și-au pierdut orice simpatie în Ucraina, inclusiv din punctul de vedere al celor care aparțin de Moscova în materie de ortodoxie. Acest lucru s-a petrecut și în alte spații slave, dar și occidentale. Moscova a avut mai multe tentative în siajul mitologicei a treia Romă să subordoneze ortodoxia din anumite spații slave sau occidentale.

Și prin istoria pe care o cunoaște s-a și petrecut într-o bună măsură. Țările baltice, inclusiv Belarusul și nu mai vorbim despre alte eparhii existente în vest, au făcut un pas înapoi cu gândul de a se subordona Constantinopolului. De altfel, astăzi încă este în Polonia Patriarhul ecumenic, invitat de Mitropolitul Sava al Poloniei. Pentru o vizită de trei zile a fost invitat acolo. De altfel, Mitropolitul Sava a încercat un joc de mediere. Până la urmă s-a distanțat complet de Moscova la rândul său.

Așadar, toți credincioșii întregi la cap au făcut, până la urmă, acest pas înapoi. Este o evidență. Acele aserțiuni ale Patriarhului Kirill al Moscovei nu mai sunt nicidecum creștine. Busola creștinismului ortodox nu îl mai arată pe Hristos în cazul Patriarhiei Moscovei. Este o evidență. Se poate asemenea îndemnuri la patricid venite din partea lui Kirill?

Sau mai nou, am văzut ceva asemănător din partea unui mitropolit al Murmanskului. Halucinațiile acestea ale imperialismului rus nu sunt decât un război cu viitorul Ucrainei, al Rusiei și al Europei în general, al omenirii. Din păcate, în buna tradiție ortodoxă, Patriarhia Moscovei s-a asociat lui Vladimir Putin. Este o realitate în întreaga lor istorie.

Ortodocșii nu au fost decât o unealtă a factorului politic. Dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă astăzi în Europa și mai ales în Europa de est, vom vedea un comportament identic al bisericilor respective care reproduce ceea ce se întâmplă la nivel politic. Și în Polonia și în România, în Georgia, în Basarabia, în Bulgaria și în Serbia și am numit câteva țări ortodoxe sau parțial ortodoxe.

Rep: Așadar, nu ne putem aștepta la vreo surpriză, la vreo schimbare de discurs, după cum arată datele, în ceea ce îl privește pe Patriarhul Kirill?

MV: Fără îndoială, lucrurile cred că sunt destul de clare în privința lui Kirill. Poate conjunctural să schimbe macazul la un moment dat. Dar este o evidență. Cu un fost KGB-ist nu putem avea așteptări. Însă, rezumând, aici este vorba despre o mărturisire creștină, reală, nu închipuită versus activismul politic, ideologic.

În realitate, aceasta se întâmplă adesea în tot ceea ce înseamnă fenomen religios. Dar cu atât mai mult a venit această hârtie de turnesol a războiului din Ucraina și ne arată ceea ce se întâmplă la nivel individual, la nivel de ierarhi în cazul bisericilor. Din păcate, lucrurile sunt tragice. Aș mai face o remarcă aici.

Există și țări sau mitropolii, patriarhii, care încearcă o formă de mediere. Este și cazul Patriarhiei Ortodoxe Române. Indubitabil, a condamnat ferm, prin Patriarh, prin purtătorul său de cuvânt ceea ce se petrece în Ucraina, dar, în același timp, nu s-a radicalizat. Au fost îndemnuri dintr-astea legate de de ce nu ia Biserica Ortodoxă Română o atitudine mult mai dură.

Părerea mea este că nu e cazul. Ortodocșii români au lăsat acest loc de bună ziua, de dialog, din multiple motive. Unul fiind existența Basarabiei alături, care, după cum știm e și foarte fragilă. Dar și fiindcă aveam această capacitate din timpuri imemoriale. Se petrece și astăzi, s-a petrecut chiar și în istoria recentă astfel de gesturi ale ortodocșilor români, acelea de a cultiva dialogul. Să vedem în ce măsură dialogul mai este posibil.

Rep: Ca o concluzie, cum pare să se prezinte viitorul în lumea ortodoxă? Biserica Ortodoxă Rusă își propunea să fie o forță. Devine tot mai izolată. Rămâne așa?

MV: Biserica Ortodoxă Rusă a Moscovei era un balon de săpun. Ortodocșii ruși după ieșirea aproximativă din comunism rămăseseră cu exact 18 mănăstiri. Chiar a fost această propunere foarte interesantă, să vină unii să mai învețe ce înseamnă ortodoxia, inclusiv în România. A fost ulterior gonflată imens.

Pe hârtie sunt nenumărați episcopi, ierarhi, însă, în realitate, la firul ierbii, se cunoaște că nu a fost decât o gogoașă. Din păcate, omul nou creat de comunism își arată colții. Și e valabil începând cu ierarhii de la Moscova. Dar, tot răul spre bine. Aceasta poate fi concluzia mea. Poate că este bine ca Patriarhia Moscovei să revină la dimensiunile reale, nu închipuite și să lase acele eparhii, biserici, care vor să își ia zborul, independente, fără a le mai agresa.

Rep: Ce se va întâmpla în Ucraina? Acolo au fost reacțiile de condamnare normale. La ce mișcări vom asista în continuare?

MV: Totul depinde de factorul politic. În ceea ce privește credința și bisericile existente acolo nu cred că mai poate fi vorba despre o revenire la dependența de Patriarhia Moscovei, inclusiv în mediul rusofon.

S-au petrecut astfel de fenomene. După cum știm, sunt ruși care luptă astăzi și în Mariupol și în alte spații preponderent rusofone, luptă pentru independență. Cu atât mai puțin va fi posibilă o dependență directă de Patriarhia Moscovei. S-a văzut la câteva zile de la începerea războiului. Moscova deja pierduse acest război. Iar dacă l-a pierdut cu adevărat, totalmente, este la acest nivel al fenomenului religios.

Că vor mai fi naivi, vor mai fi oameni interesați din alte motive decât cele ale unei credințe sincere, asta este altă discuție. Însă, la nivelul acesta, serios vorbind, nu cred că mai există șanse. Iar bună parte din acele 13.000 de biserici care aparțineau inițial de Patriarhia Moscovei, fără discuție, se vor îndepărta de aceasta. Deja Mitropolia Ucrainei recunoscută de Constantinopol le-a și oferit diverse formule de reîntoarcere la biserica ucraineană. Au și existat astfel de discuții.