Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Solidaritate și birocrația din Franța: refugiații ucraineni din Paris

olena.jpg

Olena și tatăl său în fața unui centru din sud-vestul Parisului care găzduiește refugiați
Olena și tatăl său în fața unui centru din sud-vestul Parisului care găzduiește refugiați
Sursa imaginii: 
Sonya Ciesnik via France 24

Pe măsură ce criza refugiaților din Ucraina ia amploare, autoritățile locale din Paris sar în sprijinul acestora. Echipa France 24 s-a întâlnit cu câțiva dintre cei care fug din calea războiului și cu parizienii care îi ajută să treacă prin sistemul birocratic la singurul centru pentru refugiați din capitala Franței.

Războiul din Ucraina a uimit întreaga planetă și a creat un val de solidaritate fără precedent la nivel mondial, pentru milioanele de persoane care fug din calea bombelor rusești de la izbucnirea conflictului pe 24 Februarie. Dacă răspunsul umanitar a fost unul prompt, nu se poate spune la fel și despre resursele din statele în care ucrainenii au căutat refugiu.

„Prefectura din Paris e închisă în weekend”, îi informează niște agenți de pază pe câțiva refugiați ucraineni dezorientați la sosirea lor la centrul „Bun venit, Ucraina”, din Porte de Versailles, din sud-vestul Parisului, într-o zi de duminică. Potrivit site-ului municipal al Parisului, centrul e deschis șapte zile pe săptămână, în intervalul orar 9-18, dar astăzi serviciile administrative sunt închise. Sunt acceptați doar ucrainenii care au nevoie de adăpost. Refugiații care ajung la centru acceptă cu stoicism veștile și ies cu sfială pe porțile pavilionului, ținând în brațe obiectele personale și actele de identitate. 

Martine și soțul său Pierre, care sunt cetățeni francezi, au venit la centru împreună cu refugiații ucraineni Svetlana, în vârstă de 53 de ani, și fiica sa Alyssa, în vârstă de 19 ani. Toți patru par în încurcătură după ce au aflat că birourile administrative ale centrului sunt închise. Zăbovesc sub soarele dimineții de primăvară și fac schimb de numere de telefon cu o femeie vorbitoare de rusă care însoțește un alt grup de refugiați și care îi îndrumă prin labirintul birocratic francez. 

Întrebați cum s-au întâlnit cu cele două refugiate, Martine răspunde, „Prin Mozambic!”, zâmbind discret în spatele măștii. „Fiul meu locuiește în Mozambic unde are un prieten care l-a întrebat dacă am putea să ajutăm”. În ciuda faptului că nu știau nimic despre trecutul lor și a barierei lingvistice, cuplul francez a acceptat să sară în ajutorul celor două femei. 

 

O călătorie istovitoare prin Europa

Cu ajutorul aplicațiilor Google Translate și Google Maps, au aflat de unde vin Svetlana și Alyssa: din orașul Dnipro, aflat pe malul stâng al fluviului Nipru. Au aflat că cele două femei au avut o călătorie istovitoare de cinci zile după ce au părăsit Ucraina, călătorind cu autobuzul din Polonia la Berlin, apoi cu avionul de la Berlin la Paris, înainte de a ajunge la Meudon, un orășel din Franța, aflat la câțiva kilometri de centrul „Bun venit, Ucraina”. Martine și soțul său le-au luat de la locuința unei alte persoane în acea dimineață.

Sâmbătă, pe site-ul Înaltului Comisariat pentru Refugiați al Națiunilor Unite (UNHCR) se preciza că 3,772,599 de ucraineni și-au părăsit țara, cu 46,793 mai mulți față de vinerea trecută. Națiunile care au găzduit majoritatea refugiaților sunt Polonia, România, și Republica Moldova, pe umerii lor apăsând o presiune uriașă de a-i primi și în multe cazuri, de a-i reloca pe cei care fug din calea conflictului. Mulți refugiați își încearcă norocul și pleacă spre vest, fie că au sau nu acolo rude sau prieteni care îi așteaptă.

Chiar dacă încă nu se știe sigur dacă Svetlana și Alyssa vor primi protecție temporară în Franța, „ele vor să fie independente și să-și găsească un loc de muncă, aceasta fiind cea mai grea parte”, precizează Martine. Începând cu 23 martie, Franța a acceptat 26,000 de refugiați ucraineni, 10,500 dintre aceștia primind permise de ședere temporară.

 

Simplii cetățeni sar imediat în ajutor 

Asociațiile le pot oferi locuințe, dar simpli cetățeni răspund cât ai clipi când trebuie găsite școli pentru copii, e nevoie de hrană sau de documente pentru oameni,” spune Martine. „E ceva firesc pentru mine să ajut, pentru că în urmă cu 100 de ani, bunicul meu a părăsit Odesa într-o barcă. A fugit din calea războiului civil din Rusia. Mă emoționează să văd oamenii confruntându-se cu aceleași probleme în ziua de azi”.
Svetlana și fiica sa, care plecaseră să scoată bani de la un bancomat, se întorc, neașteptat de vesele în timp ce se plimbă împreună pe bulevardul Ernest Renan. După ce se reunesc cu Martine și Pierre, părăsesc centrul și se îndreaptă către un viitor incert, având semne de întrebare în ceea ce privește destinul lor în urma războiului.

La prânz, sosește un autobuz de unde coboară o mulțime de refugiați. Mulți dintre ei cară valize și ghiozdane, iar un bebeluș plânge în depărtare. Cei care sunt aduși de reprezentanții Crucii Roșii, vor rămâne la centru doar pentru o zi sau două, iar apoi vor pleca în alte regiuni ale Franței. În același timp, Olena și tatăl său, din Cerkasî, ajung în fața porților centrului.

L-am invitat pe tata în Franța cu ocazia zilei lui de naștere și pentru că era vacanța școlară, dar a izbucnit războiul și a rămas cu noi,” spune Olena, care locuiește în Franța. „Suntem aici pentru că tata suferă de cancer și dacă i se întâmplă ceva, vreau ca serviciile medicale să fie acoperite de sistemul de asigurări din Franța.”

Scopul ei de astăzi este să obțină pentru tatăl său Carte Vitale, cardul de sănătate francez, galben cu verde, cu un microcip ce le oferă acces la sistemul de sănătate din Franța titularilor, dar sunt întorși din drum și rugați să revină luni.

Olena menționează că tatăl său va rămâne la ei oricât de mult va dura războiul. „Toată lumea vrea să se întoarcă acasă”, adaugă ea, cu ochii în lacrimi. 

 

Traducere și adaptare de Miruna-Alexandra Obaciu de pe pagina în limba engleză a France 24