Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Când ”Totul e bine” înseamnă doar ”Trăiesc” - mesaje din Azovstal

azovstal.jpg

Combinatul Azovstal văzut de pe o stradă din Mariupol, Ucraina, 2 mai 2022
Sursa imaginii: 
© Alexander Ermochenko, Reuters via France24

"Totul este bine". "Totul este in regulă". Astfel de mesaje telefonice sunt primite de obicei odată la câteva zile de rudele soldaților ucraineni care încă sunt blocați la uzina Azovstal din Mariupol. Ei încearcă să-i liniștească pe cei dragi.

„Totul este bine” – aceasta înseamnă, de fapt, să fii sub focul constant al inamicului din aer și mare, fără medicamente și fără provizii de hrană și apă. Iar numărătoarea inversă nu este de săptămâni, ci de zile.

Iată ce mărturisesc soțiile luptătorilor din Azovstal, pornind de la mesajele primite de la soții lor, aflați în mijlocul luptelor:

 

Dmytro, 32 de ani, grănicer

”Dima (prescurtarea numelui) scrie că nu a existat o încetare a focului. De Paști s-a bombardat ca niciodată în ultimele două luni. Mâncare aproape nu mai există, apa este foarte limitată și încearcă să economisească cât mai mult.

Ei înțeleg că este imposibil să rupă blocada în acest moment. Opțiunea captivității nu este luată în considerare deloc. Soțul meu a spus: „Am depus un jurământ, nu voi abandona băieții”, spune soția lui, Anna

 

Svyatoslav Siryi, 26 de ani „Azov”

”Ca să înțelegeți, ei mănâncă o conserva la cinci persoane dimineața și seara o lingură de terci cu mucegai. Frații soțului meu caută în ruine pentru a găsi ceva de mâncare, pentru că e o fabrică și nu există plante - și apoi îi aduc mâncarea lui Svyatoslav.

Svyat (prescurtarea numelui) este acum rănit, este internat la Azovstal. În acel spital oamenii putrezesc... Are o rană de schijă la picioare, a fost foarte norocos că au fost antibiotice mai devreme și le-a putut lua.

Acum nu există medicamente, nici analgezice; Svyatoslav are nouă găuri, zace și rabdă. La fel si fratele lui cu o rană foarte gravă, care zace în apropiere... nici nu știu cum ăa spun...”, spune soția lui, Mariana.

 

Luptătorul Azov

(La cererea soției sale, nu dezvăluim numele din motive de securitate)

”Războiul l-a prins la Mariupol. La ora cinci mi-a scris: „Mica, e război!”.

Ultima dată când am luat legătura, mi-a dat o scrisoare de adio scrisă de mână de 15 pagini, ultima, pentru orice eventualitate. A scris-o timp de trei săptămâni. Dar a spus să citesc peste trei luni, dacă nu există nicio legătură cu el.

A făcut poze și a trimis către mine. Am citit doar ultima pagină.

Ultimul mesaj de la el a fost pe 22 aprilie. El a scris: „Existau speranțe că brigăzile ne vor veni în ajutor, dar, se pare, nu au venit la noi, ci s-au îndepărtat”, spune soția lui.

 

Anton, luptător „Azov”

”Problema era că în oraș erau mulți civili - băieții nu se simțeau liberi. Pe 24 februarie mi-am sunat toți cunoscuții și i-am rugat să plece, dar nimeni nu a făcut-o. Toți au rămas și au căzut într-o capcană.

Acum Anton al meu este rănit. A mai rămas un singur tip de antiseptic „Betadin” pentru tratarea rănilor. Nu mai există antibiotice. Ei mănâncă o dată pe zi, apă potabilă nu mai există”, spune soția lui.

 

Anton, infanterist marin

”Pe 15 martie am vorbit cu soțul meu, care era rănit în acel moment și se afla într-un spital din Mariupol. Apoi, spitalul a fost bombardat, iar el a fost evacuat la uzina Ilici. Următoarea dată când am vorbit a fost o lună mai târziu, pe 13 aprilie, în timpul străpungerii de la Azovstal.

Sunt foarte mulți răniți acolo: Garda Națională, ”azovii”, pușcașii marini, Apărarea Teritorială, poliția. Ei pot fi salvați folosind procedura de extragere - pentru a implica un terț...”

 

Nazar Ocheretnyi, infanterist marin

”Ultimul mesaj de la el l-am primit pe 3 aprilie. El a scris că ar trebui să strângem și să plecăm din Mykolaiv în străinătate. Dar orice femeie vă va spune că de obicei toată conversația noastră este „Totul este bine, trăiesc”.

Băieții ăștia... stau unul în spatele celuilalt, înțelegeti? Ei ar da totul.

Ei nu vor renunța niciodată, niciodată. Au luptat și vor lupta până la capăt, chiar și cu prețul vieții lor...”

 

Articol realizat cu sprijinul studenților voluntari din Ucraina.

Sursa: ukr_pravda

https://www.instagram.com/p/CdN4j9pIG5B/?igshid=YmMyMTA2M2Y=