Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Primul martor al tragediei sutelor de copii morți în Orfelinatul Groazei

orfelinat-copii-chinuiti.jpg

Sursa imaginii: 
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.

Orfelinatul Groazei - așa a fost numit spitalul de la Păstrăveni, înființat în 1956. Până în 2001, aici au fost internați 8.586 de copii. În jur de 1.500 au murit, potrivit datelor Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. 

Institutul a înaintat, în urmă cu cinci ani, un denunţ către Parchetul General, cu privire la săvârșirea infracțiunii de tratamente neomenoase aplicate, în timpul regimului comunist, copiilor aflați la Păstrăveni. Un denunţ similar a fost înaintat în cazul căminelor-spital pentru minorii nerecuperabili din Cighid şi din Sighetu Marmaţiei. Pe baza listei întocmite de experții institutului, procurorii au reușit să identifice și să exhumeze prima victimă a ororilor regimului comunist din orfelinatul de la Păstrăveni. Este vorba despre o tânără de 16 ani, diagnosticată cu encefalopatie. Pe baza cercetărilor se va stabili, în următoarele zile, cauza exactă a morții.

Luciana Jinga, expert la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, a povestit că, după 30-40 de ani, tatăl fetei a plâns când i s-a spus că, în curând, va afla de ce a murit adolescenta.

La Păstrăveni s-a făcut exhumarea uneia dintre prezumatele victime ale căminului spital de acolo, din perioada comunistă. Unul dintre cele 394 de cazuri pe care le-am prezentat procurorilor acum cinci ani, pentru că se împlinesc cinci ani pe 1 iunie de când s-a depus această sesizare penală. Rezultatele vor veni în săptămânile care urmează, atunci când medicii legiști și experți INML își vor face meseria și datoria și ne vor arăta rezultatele analizelor care se vor face pe urmele osteologice care au fost prelevate. 

În urmă cu cinci ani, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a depus o sesizare penală.

În urmă cu cinci ani, pe 1 iunie 2017, am depus o sesizare penală privind abuzurile comise în perioada comunistă și preponderent în anii '80, în trei cămine-spital și anume Cighid, Sighet și Păstrăveni. În fiecare dintre aceste cămine-spital, numărul victimelor variază, dar media este undeva la 300-400. Repet, ne referim strict la anii ț80. Numărul total al victimelor identificate de noi este mult mai mare, dacă luăm în considerare perioada 1966-1989.

Și ipoteza și premisele de la care am plecat pentru această sesizare penală a fost că moartea respectivilor copii nu s-a datorat unor cauze naturale, respectiv bolilor de care aceștia ar fi suferit, ci datorită abuzurilor, neglijenței constante în care au fost forțați să trăiască în aceste centre. Aceste centre erau numite pentru copii irecuperabili, erau catalogați din start ca fiind irecuperabili. În consecință, și efortul depus pentru o potențială recuperare lipsea cu desăvârșire. 

La Păstrăveni începe să se dinamizeze ancheta? 

Ancheta nu se dinamizează doar în cazul Păstrăveni. Doar a fost mai lesne de identificat locul înhumării, identitatea victimei, aparținătorii, deci este mai mult o chestiune de noroc și de mers al anchetei decât altceva. De ce vă spun asta? Pentru că în aceste cămine-spital copiii care mureau erau înhumați de cele mai multe ori fie într-un soi de gropi comune, în cimitirul din localitate, fie în așa-zisul cimitir al săracilor, așa cum l-am numi astăzi. Sau în acel loc în care sunt îngropați cei care se sinucid. Un loc mărginaș, fără cruce, fără nimic. Fără ca locul să fie semnalizat. 

A fost destul de greu să descoperiți locul înhumării? 

Acest lucru îngreunează foarte mult ancheta procurorilor. Identificarea victimelor trebuie făcută de justiție cu nume, prenume, CNP. Nu putem avea persoane neidentificate, pentru că pe lista pe care noi am depus-o victimele noastre există, au o identitate foarte precisă, foarte clar stabilită. 

Copilul a cărui identitate ați descoperit-o la Păstrăveni...

Nu putem dezvălui identitatea până nu se finalizează ancheta. 

Ce ne puteți spune? 

Vă pot spune că a fost o domnișoară foarte frumoasă, cochetă, după cum am văzut. A murit undeva în jurul vârstei de 17 ani și avea un diagnostic de encefalopatie. Diagnosticul nu poate merge nicicum către o moarte iminentă. dacă este diagnosticat, tratat și rezolvat în mod corespunzător. Așteptăm rezultatele anchetei și al testelor care vor fi făcute. 

Cum derulați investigația în celelalte centre? 

În celelalte centre de acum este treaba procurorilor. Trebuie să spun clar și apăsat. Ce s-a întâmplat la Păstrăveni este meritul procurorilor de caz. Cei care au preluat cazul nostru. Nu noi am făcut acest demers, noi am condus la ceea ce s-a întâmplat la Păstrăveni, prin sesizarea depusă. Persoana a fost identificată de noi, în urmă cu cinci ani, face parte din lista victimelor de la Păstrăveni, 394. A fost identificat locul în care a fost în înhumată, a fost deshumată, recuperate resturile osteologice pe care se vor face teste.

Teste care vor confirma sau infirma ipotezele noastre și anume violențe de tot felul, abuzuri de tot felul, lipsuri de tot felul, lipsa medicației, lipsa hranei adecvate, lipsa condițiilor de trai elementare. Cred că se va vedea, nu este supoziție, este o certitudine, se va vedea malnutriția severă de care sufereau acești copii. Dacă adăugăm lipsa medicației, lipsa condițiilor elementare de igienă, ca apă caldă și încălzire, vă puteți construi un tablou al situației oribile care exista în aceste cămine-spital. Păstrăveni este inclus aici. 

E un demers care recuperează memoria unor victime.

Vrem să dăm o voce celor fără voce, așa cum spunem noi. Acești copii nu au avut o voce nici ca victime ale regimului comunist. Nu au avut o voce ei ca și copii, în timpul vieții. Este momentul să le dăm o voce, să-i lăsăm să își spună povestea, e drept, prin intermediul nostru. Este povestea lor și le respectăm viața. Este motivul pentru care nu vă pot dezvălui identitatea victimei.

Înainte să vorbesc cu dumneavoastră, m-am despărțit de două minute de tatăl victimei la al cărei caz lucrăm. Domnul are ochii în ochii în lacrimi. I-am explicat că este momentul ca, la 30-40 de ani după ce și-a pierdut copilul, să cunoască și motivul pentru care l-a pierdut. Este parte a misiunii noastre. Și, în al treilea rând, să ne îndreptăm și asupra celor care se fac vinovați de aceste morți.