Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Popasna, un oraș fantomă în care oamenii mai speră să-și continue viața (reportaj RFI)

popasna_ucraina.jpg

Popasna, un orășel cu 20 000 de locuitori din Donbas, a fost complet distrus de trupele rusești. Imagine din 14 mai 2022
Sursa imaginii: 
© Anissa El Jabri/RFI

În cea de-a 81-a zi a ,,operațiunii speciale", așa cum o numește Kremlinul, forțele rusești continuă să avanseze în Donbas. Sâmbătă 14 mai dimineața, Ministerul ucrainean al Apărării anunța aproximativ treizeci de bombardamente în ultimele 24 de ore în regiunea Lugansk. Corespondentul RFI Anissa El Jabri transmite după ce a reușit, cu mare greutate, să obțină un permis de acces în această regiune, considerată cea mai închisă republică din Donbasul pro-rusesc:

Primul lucru pe care îl observi este intensitatea mare a bătăliei care are loc: întăririle masive ale armatei ruse durează de cel puțin câteva zile, potrivit locuitorilor.

Pe toate străzile, drumurile largi sau potecile noroioase, umede și rupte din mediul rural, traficul continuă: în câteva ore, pot fi numărate sute de vehicule, inclusiv tancuri cu grupuri întregi de soldați, camioane acoperite cu prelate și multe tunuri cu rază medie de acțiune. Căci forțele ruse și pro-ruse folosesc în primul rând artileria.

La zece kilometri de linia frontului, în linie dreaptă, zgomotul asurzitor al exploziilor este perpetuu.

În Popasna, un punct strategic capturat acum câteva zile, nu a mai rămas aproape nimic. După un asediu foarte lung susținut de forțele aeriene, acest oraș, care inițial avea 20.000 de locuitori, aflat la granița administrativă a republicii Lugansk, este acum un oraș fantomă.

Civilii încearcă să își cultive pământul

În timp ce foarte puțini soldați care poartă panglici albe - albul este rezervat celor care lucrează în spatele frontului, pentru distribuirea de ajutor umanitar de exemplu- sunt vizibili, soldații din Popasna au de obicei o pânză roșie în jurul unui picior sau al unui braț. Acesta este semnul distinctiv al celor care se află în prima linie.

În Popasna, distrusă de focul artileriei, un oraș-fortăreață devenit un oraș-fantomă, mai există câțiva civili care abia îndrăznesc să iasă din beciuri: ,,Încă nu prea ieșim pe stradă, ne plimbăm doar din când în când prin curte", spune un tractorist de 40 de ani.

Părul său este deja complet alb, dar totuși s-a aventurat puțin mai departe în grădina lui: ,,Totul e distrus, dar cred că se mai poate planta până la sfârșitul lunii mai. Fiecare face ce vrea. Unii se grăbesc să lucreze pământul, alții nu...’’

La câțiva pași distanță, vecina lui, pensionară de la căile ferate, are o grădină de câțiva metri pătrați, îngrijiți cu grijă. ,,Asta e grădina fiicei mele, asta e grădina mea", spune ea ea în rusă amestecată cu ucraineană. ”Mă trezesc dimineața la ora 4.30 și mă duc să smulg buruienile cât e încă liniște. Fac acest lucru foarte repede și apoi mă duc acasă. Aici am măcriș verde, aici sunt cartofi, roșii, ceapă... Vom fi pregătiți pentru iarnă, vom supraviețui cu legumele noastre și nu vom cumpăra nimic. Vom trece peste asta, cumva”.

Vorbește despre grădina ei iar tremuratul mâinilor și lacrimile i se opresc pentru o clipă: amintirea obsedantă a rachetei care i-a distrus casa și cea a mormântului mamei sale din curte se estompează puțin parcă...

 

Traducere de Antonia Dinu, după articolul publicat de rfi.fr