Romii din Ucraina sunt discriminați chiar și în vreme de război

„La telefon, totul a fost în regulă și am convenit asupra camerei. Dar când am ajuns, s-au uitat la culoarea pielii și au refuzat să-mi ofere adăpost”, a afirmat ea.

Membră a minorității rome, femeia în vârstă de 59 de ani, care nu dorește să-și divulge numele de familie, are, după cum ea însăși mărturisește, „o poveste de succes”, fiind printre puținii membri ai comunității sale care a primit educație.

Același lucru este valabil și pentru fiica ei, Ilona, care este avocat.

Cele două au refuzat să accepte nedreptatea, amenințând că vor face plângere, și abia după o zi întreagă de târguială cu autoritățile au obținut cheile de la camera în care au stat o lună împreună cu soacra Ilonei și cei trei copii.

„Dacă nu aș fi avut studii, ar fi trebuit să dormim pe străzi sau în gară”, a precizat Lyudmyla, care între timp s-a întors la locuința din Trebuhiv, la vest de Kiev, după ce trupele rusești s-au retras din zonă pentru a se concentra asupra zonelor de sudul și estul Ucrainei.

Precum Liudmila, multe persoane care aparțin minorității rome din Ucraina afirmă că au avut cu greu acces la cazare și ajutoarele ajunse în țară de când Rusia a început invazia la 24 februarie.

Puține reclamații

Datele recensământului sugerează că există aproximativ 50.000 de romi în Ucraina, dar grupurile de apărare a drepturilor susțin că cifra reală se apropie de 400.000.

„Cea mai mare problemă este cazarea. Oamenii nu vor să găzduiască familii de romi”, precizează Julian Kondur de la Chiricli, o organizație caritabilă internațională cu sediul în Ucraina care sprijină femeile rome.

Liudmila (stânga) a găzduit aproape 50 de romi în beciul ei în primele două săptămâni de război.

Sursa imaginii: 

AFP/Aleksey Filippov via RFI

Așa cum se întâmplă în multe alte țări, prejudiciile de ani de zile despre romi au provocat temeri față de ei, spune el.

Miercuri, organizația Human Rights Watch a acuzat țara vecină, Republica Moldova, că „îi cazează în mod intenționat pe majoritatea refugiaților romi separat de ceilalți refugiați care fug de războiul din Ucraina”, condamnând măsura ca fiind „un tratament inegal și discriminatoriu”.

Prin intermediul liniei sale telefonice de urgență, Chiricli a strâns numeroase mărturii despre ceea ce s-a întâmplat în timpul evacuărilor.

„Un autobuz trebuia să plece din Harkov, iar șoferul a refuzat să ia o familie de romi”, afirmă Kondur, menționând doar un exemplu.

„Uneori, romii sunt atât de obișnuiți cu astfel de comportament încât li se pare ceva normal” și se plâng foarte rar, precizează el.

Inițial, Liudmila a declarat pentru AFP că nu a trecut prin nicio situație discriminatorie, înainte de a mărturisi evenimentele trăite. 

Deși i-a fost greu să găsească adăpost în vestul Ucrainei în primele două săptămâni de la începerea războiului, ea s-a oferit să găzduiască aproape 50 de romi în beciul casei sale.

Purtând acum o rochie lungă, înflorată, își aduce aminte de teama și frigul din primele zile ale invaziei.

„Erau tancuri rusești și explozii puternice la zece kilometri de aici. Era foarte înfricoșător”, a spus ea.

De asemenea, era atât de frig încât unul dintre nepoții ei s-a îmbolnăvit foarte rău.

„Și noi suferim”

Pe lângă lipsa de solidaritate față de comunitatea lor, romii au avut cu greu acces la anumite tipuri de ajutoare, deoarece nu au documentele necesare.

Pentru a evita represiunea din timpul regimului sovietic, romii nu s-au declarat la autoritățile locale, iar mulți dintre ei nu au acte de identitate, certificate de naștere sau pașapoarte care să dovedească cetățenia.

„La vremea respectivă exista o vorbă: dacă nu ai pașaport, nu ai probleme”, spune Kondur.

De când Ucraina a devenit independentă în 1991, mulți romi s-au declarat la autorități, însă aproximativ 30.000 nu au făcut încă acest lucru, ceea ce îi dezavantajează și mai mult pe timp de război.

Datele recensământului sugerează că există aproximativ 50.000 de romi în Ucraina, dar grupurile de apărare a drepturilor susțin că cifra reală se apropie de 400.000.

Sursa imaginii: 

AFP/Aleksey Filippov via RFI

„În mod inevitabil ai nevoie de acte de identitate pentru a avea acces la pachete cu mâncare, pentru a beneficia de sprijin financiar atât de la guvern, cât și de la ONU”, spune el.

Din toate aceste motive, romii tind să „găsească ajutor în propria comunitate”, afirmă Valentina Zolotarenko, care lucrează ca mediator pentru a-și ajuta semenii să aibă acces la serviciile publice.

„La televizor sunt arătați doar ucrainenii, dar și noi suferim”, declară femeia în vârstă de 59 de ani, care s-a născut în Rusia.

Însă, „în ciuda bombardamentelor, prefer să fiu romă ucraineană decât rusă”, spune ea.

„Acolo, comunitatea mea o duce și mai rău”.

Traducere și adaptare de Elena Șerban de pe pagina în limba engleză a RFI