În Spania, o școală pentru ciobanii secolului XXI

"Trebuie să întinzi pielea animalului" și să tunzi "încet pentru a nu-l tăia", explică José Rivero, un frizer de oi profesionist care lucrează la școală. Vanesa reușește să îndepărteze o parte din lână înainte ca José să termine treaba, lăsând oaia de rasa merinos fără lână, în aplauzele celorlalți elevi.

La câțiva metri mai încolo, Thibault Gohier învață cum să mulgă caprele și cum să recunoască dacă ele au o boală care ar putea afecta calitatea laptelui. "Vârfurile degetelor trebuie să devină ochii tăi", recomandă Felipe Escobero, care se ocupă de acest curs de formare organizat de cooperativa agricolă Cooprado.

Tânărul, îmbrăcat cu un tricou negru, cu părul prins în coadă și cu barbă deasă, pipăie ganglionii de pe partea superioară a ugerului unei capre negre din Granada. Dacă sunt sănătoase, "ar trebui să fie ca o migdală", explică formatorul său.

La fel ca Thibault și Vanesa, aproximativ zece dintre ei urmează un curs de formare de cinci luni la această școală din Casar de Cáceres, un sat de 4.000 de suflete din inima Estremadei, o regiune rurală unde se concentrează o mare parte a activităților de creștere a ovinelor și caprinelor din Spania.

Scopul este de a-i învăța pe viitorii ciobani cum să lucreze cu animalele, să le respecte bunăstarea, dar și să învețe despre managementul financiar și să obțină certificatele de care au nevoie pentru a își exercita meseria.

Ideea este de a forma "ciobanii secolului XXI" într-un sector în care "tradiția și ultimele inovații" se îmbină, explică pentru AFP Enrique "Quique" Izquierdo, directorul școlii.

"Viziunea bucolică a ciobanului de pe câmp cu sacul pe umăr" este depășită, spune Jurgen Robledo, medic veterinar și profesor la școală: "ciobanul de astăzi este un cioban tehnologic" care, de exemplu, controlează producția de lapte cu ajutorul tabletelor și cu ajutorul  "big data".

"Un viitor în mediul rural"

Așezați în bănci, elevii sunt numai urechi. Jurgen îi încurajează să pună întrebări, știind că prin școală trec tineri cu experiențe foarte diferite. Unii lucrează deja în acest sector și doresc să se specializeze, iar alții sunt în căutarea unei schimbări de viață.

Vanesa Castillo, în vârstă de 37 de ani, face parte din această ultimă categorie: șomeră de când azilul de bătrâni în care lucra s-a închis în urmă cu doi ani, ea urmează cursul împreună cu fiica sa Arancha Morales, în vârstă de 17 ani, cu scopul de a înființa o fermă de familie.

"Căutăm o modalitate de a aduce bani acasă", spune Arancha, al cărei tată nu poate munci din cauza unui accident de muncă.

Cu toate acestea, ambii sunt conștienți de dificultatea de a găsi terenuri la prețuri accesibile pentru turmele lor, o problemă larg răspândită în Extremadura, potrivit oficialilor școlii.

Thibault Gohier, în vârstă de 26 de ani, visează la "o pensiune și o mică fermă alături" cu "aproximativ 30 de animale". Francezul iubitor de animale, care ar fi trebuit să urmeze cursul în 2020, dar a trebuit să îl amâne din cauza Covid-19, nu exclude posibilitatea de a lucra într-o fermă din Spania.

În timp ce elevii învață să tundă, El Ouardani El Boutaybi hrănește zeci de miei și iezi care sar și aleargă în interiorul unui țarc. Fostul elev, care a urmat cursurile școlii Casar de Cáceres în 2020, a ajuns să se alăture echipei școlii după ce și-a încheiat instruirea.

"Am un viitor în mediul rural", spune cu mândrie acest tânăr de 20 de ani din orașul marocan Nador, care a ajuns în Spania în 2017 prin enclava spaniolă Melilla, unde a petrecut o perioadă într-un centru pentru migranți minori.

Un parcurs care întruchipează exact ceea ce caută școala încă de la crearea sa în 2015: în fața "abandonului zonelor rurale" din Spania, dorim să "atragem oamenii care doresc să meargă la țară", oferindu-le "toate resursele necesare", explică Quique Izquierdo.

Traducere de Vrabii Nadina, după articolul postat de France 24